Epaminonda's Blog.....: Ro

În data de 30 iulie 2010 Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din argint, dedicată aniversării a 150 de ani de la naşterea sopranei Hariclea Darclée. Aversul monedei prezintă în prim plan, un grup de 4 spectatori; în plan secund, imaginea parţială a unei săli de teatru de operă; în stânga-sus, stema României şi inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”; în dreapta, valoarea nominală – „10 lei”; în partea de jos, anul emisiunii – „2010”. Reversul monedei prezintă în prim plan, portretul sopranei Hariclea Darclée; în plan secund, primele 4 măsuri ale ariei Vissi d’arte din opera Tosca de Giacomo Puccini; sus, inscripţia „HARICLEA DARCLEE”; jos, în stânga, anii „1860” şi „1939”, iar în dreapta, semnătura sopranei.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominal - 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotunda, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimțat, tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de achiziționare fără TVA – 200 lei.

Hariclea Darclée (nume de familie original: Hariclea Haricli, născută la 10 iunie 1860 în Brăila şi decedată la 12 ianuarie 1939 în Bucureşti) a fost o soprană româncă, mare personalitate a muzicii clasice.Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”. Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. Funeraliile din anul 1939, i-au fost finanțate de către ambasada Italiei, fiind înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

În data de 31 octombrie 2011 Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 375 de ani de la naşterea lui Nicolae Milescu. Aversul monedei redă reprezentarea unui astrolab, instrument folosit în trecut pentru orientarea în deplasare, simbol al călătoriilor spătarului Milescu, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA“, stema României, anul de emisiune „2011“ şi valoarea nominală „10 LEI“. Reversul monedei prezintă portretul lui Nicolae Milescu şi reprezentarea unui document de epocă, o călimară şi o pană de scris; inscripţia circulară „375 DE ANI DE LA NASTEREA LUI NICOLAE MILESCU“ şi anii între care a trăit acesta : „1636-1708“.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimţat, tiraj – 500 exemplare și preț unitar de achiziționare fără TVA – 340 lei.

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (născut în anul 1636 la Vaslui și decedat în anul 1708 la Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit Cancelarul Prințului Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 – 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm. Milescu vorbea fluent limba română, limba latină limba greacă și limba rusă. Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiul Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și la Stettin (1664 - 1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță anti-otomană. În anul 1671 se retrage în Rusia. La școala slavo-greco-latină înființată de la Moscova, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni. Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675 - 1678).Țarul Aleksei îl trimite ca ambasador în China. Expediția a durat mai mulți ani, deși prezentarea în fața împăratului nu a mai avut loc din cauza protocolului imperial, considerat înjositor.

Nicolae Milescu a fost cunoscut sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o perioadă în Țara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domnitor pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar), fără a se menționa că era român. Lucrarea sa “De la Tobolsk până în China” - note de călătorie a fost editată în anul 1888 de G. Sion. Deasupra am aplicat o poză a statuii spătarului Milescu, situată în Vaslui - România, în fața Muzeului județean.

În data de 23 aprilie 2012 Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe. Aversul monedei prezintă stema României şi anul de emisiune, portretele lui Apostol Arsache - primul titular al Ministerului Afacerilor Străine şi Alexandru Ioan Cuza - domnitorul în vremea căruia a fost înfiinţat ministerul, inscripţiile „APOSTOL ARSACHE“ şi „ALEXANDRU IOAN CUZA“, numele ţării şi valoarea nominală „10 LEI“. Reversul monedei redă imaginea Palatului Sturdza, fost sediu al Ministerului Afacerilor Externe, deviza ministerului „SEMPER FIDELIS PATRIAE“ şi inscripţia „150 ANI“; la exterior, inscripţia în arc de cerc „MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE“.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: Valoare nominală - 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotunda, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, cant – zimțat, tiraj – 500 exemplare și preț unitar de achiziționare fără TVA – 345 lei.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. A participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Apostol Arsache (1792–1874) s-a născut în Epir, în satul Hotahova, teritoriul Albaniei de azi.. În 1804 a plecat la studii la Viena. Şi-a luat doctoratul în medicină la Halle (în Saxonia), unde era numit Apostolus Arsaky, fiind considerat „epirot”. În anul 1814 s-a mutat la Bucureşti, unde a profesat medicina. Era rudă cu familia Tositsa, despre care Ion Ghica scrie <>. Apostol era, deci, aromân. Apostol Arsache a intrat in diplomaţia Valahiei încă din anul 1822, mai apoi participînd şi la viaţa politică a principatului. Între 22 ianuarie şi 24 iunie 1862 a fost ministru la Ministerul Afacerilor Străine (aşa se numea pe atunci Ministerul Afacerilor Externe). Între 8 şi 24 iunie 1862 Arsache a fost preşedinte ad interim al Consiliului de Miniştri (echivalent cu primul ministru; pe 8 iunie fusese asasinat Barbu Catargiu, fostul şef al guvernului). Arsache a fost şi unul din marii filantropi care au ajutat băneşte statul grec. Una din instituţiile de învăţămînt pe care le-a sponsorizat cu generozitate poartă până azi numele său - Arsakeion.

Sediul Ministerului Afacerilor Străine al României în perioada interbelică este vechiul Palat Sturdza, construit după planurile arhitectului Ion D. Berindei, de către arhitectul Iulius Reiniqke pentru Grigore Sturdza (1821 - 1901), fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834 şi 1849. Grigore Sturdza a participat la Războiul Crimeei în armata turcă (numele său otoman fiind Muhlis Paşa). În 1859 a candidat la tronul Moldovei, iar apoi a făcut politică. La Bucureşti s-a stabilit pe la 1879. În epocă era poreclit Beizadea Viţel (beizadea, fiindcă era fiu de domn). Grigore Sturdza avea o forţă fizică impresionantă, şi se spune că se antrena purtând în spate un viţel, asemeni legendarului atlet grec Milon din Crotona - de aici venind a doua parte a poreclei. Realizarea construcţiei a început în anul 1897 şi s-a finalizat în anul 1901. Proprietarul clădirii, Grigore Sturdza, nu a apucat să se mute în clădire murind la scurt timp după finalizarea acesteia, clădirea căpătând noua destinaţie. Palatul a fost demolat în anul 1946 datorită cutremurului din anul 1940 şi a bombardamentului din timpul războiului. În vecinătatea sa era construit déjà, din 1937, Palatul Victoria. Sunt consemnate comentarii din vremea respectivă care propagă ideea ca acest palat era un kitsch architectonic reproşâdu-i-se în special amestecul de stiluri, ornamentaţia încărcată şi prezenţa multitudinii de turnuleţe.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

RABINDRANTH TAGORE (1861 - 1941)

scriitor și filozof indian

Bărbații crează prin imaginatie, femeia crează prin iubire.
Viaţa este un dar pe care-l merităm numai atunci când îl dăruim.
Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emblema de merit a Armatei române - “Acţiuni umanitare” clasa a II-a

În conformitate cu Ordinul nr.102/2012 al Ministrului Apărării Naționale, Emblema de merit a Armatei române - “Acţiuni umanitare” clasa a II-a, are reprezentat pe avers un scut heraldic portughez înalt de 35 mm, înconjurat de o cunună de lauri închisă, lată de 10 mm, pe care este dispus, central deasupra scutului, un coif de armură medievală. Pe scut sunt redate în plan central un sceptru care se încrucişează, la o treime de la bază, cu două ramuri de măslin, dispus deasupra a două buzdugane încrucişate, orientate cu bulbul de lovire în sus. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. De cununa de lauri este ataşat dispozitivul de prindere alcătuit din două inele. Pe revers sunt reprezentate cununa de lauri, coiful medieval şi profilul scutului. Pe reversul scutului este scris pe două rânduri, cu majuscule, în relief, cu litere înalte de 3 mm, ACTIUNI UMANITARE. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. Panglica, lată de 35 mm şi cu înălţimea aparentă de 50 mm, este din rips moarat de culoare albastru deschis cu 3 benzi de 2 mm, din care una de culoare roşie în mijloc şi două de culoare albă, dispuse central, având spaţii de 5 mm între benzi. Pe partea din spate, panglica are un sistem de prindere. Această emblemă se conferă personalului militar și civil pentru merite deosebite în timpul participării la situațiile de urgență din țară sau străinătate. Clasa emblemei este apreciată în funcție de importanța activității desfășurate.

Insigna - Artileria română 1843 - 1993 (150 de ani)

Artileria este o prezenţă constantă pe câmpurile de luptă din cele mai vechi timpuri. Apărută din necesitatea lovirii la distanţă şi cu precizie a adversarului, artileria a parcurs un complex proces evolutiv. Istoria evoluţiei mijloacelor de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la distanţă îşi găseşte începuturile în antichitate. Tocmai de aceea balista, primul mijloc de luptă de acest tip şi cele ce i-au urmat ntr-un lung proces evolutiv - scorpionul, catapulta, frontibola şi bricola - sunt considerate în mod just predecesorii antepirobalistici ai artileriei de azi. Evoluţia de-a lungul timpului a mijloacelor de luptă la distanţă a fost influenţată decisiv de saltul revoluţionar datorat apariţiei pulberii cu fum. Deşi sursele istorice menţionează folosirea pentru prima dată a tunurilor de către oştile chineze, încă din anul 618 Î.Hr., pe timpul luptelor de la Tai-Golf şi mai apoi de către arabi în secolul al IX-lea la asediul cetăţilor creştine din Peninsula Iberică, consacrarea deplină a producerii şi folosirii tunurilor a avut loc în secolul al XIV-lea, odată cu apariţia primelor turnătorii şi fabricarea gurilor de foc în Europa. Importanţa folosirii tunurilor se regăseşte nu numai în mutaţiile profunde produse în cadrul artei militare, ci şi a efectelor de ordin social pe care le-a generat. Astfel, specialiştii apreciază că tunurile, prin puterea lor distructivă remarcabilă, prin utilizarea pe scară largă la asediul cetăţilor, au determinat căderea acestora, contribuind decisiv la prăbuşirea feudalismului. Deşi în compunerea oştilor voievozilor şi domnitorilor români artileria a devenit prezentă începând cu secolul al XV-lea, existenţa sa ca entitate structurală modernă, distinctă a început în data de 10 noiembrie 1843, odată cu înfiinţarea primei baterii de artilerie. De-a lungul timpului în dotarea artileriei române au existat zeci de tipuri de guri de foc, tunuri, obuziere, tunuri-obuziere, aruncătoare, instalaţii de lansare, de producţie autohtonă şi străină, inclusiv capturi.

A 53-a aniversare 1986 (Jocul dame)

Dame este un joc pentru două persoane bazat pe strategia jucătorilor. Jocul este mai puțin răspândit în Germania, dar foarte popular în Rusia și Olanda, unde se organizează adevărate campionate. Jocul este de regulă alcătuit dintr-o tablă de șah cu 8 x 8 pătrate colorate alternativ deschis și întunecat. Figurile de joc sunt 24 de discuri rotunde confecționate din lemn, pentru unul culoare albă și de culoare neagră pentru celălat jucător. Câmpul de joc îl constituie numai pătrățelele de culoare închisă, peisele de joc deplasându-se numai diagonal înainte, câte un pătrat, caz de excepție când poate sări peste piesa adversarului pe care o câștigă. Condiția de a putea sări piesa adversarului este ca în spatele piesei sărite să existe un câmp (pătrat) gol. Țelul jocului este de a ajunge pe ultimul rând de pătrățele din partea adversarului când piesele de joc suprapuse două câte două vor fi numite „dame”. Aceste piese duble de joc pot sări diagonal de-a lungul tablei a câștigat jocul acel care a câștigat toate piesele adversarului sau l-a blocat.

Insigna - Centrala sării

În cadrul economiei naţionale, continuitatea tradiţiei miniere a exploatării sării este asigurată de singurul producător de sare din România - Societatea Naţională a Sării S.A.- Salrom, al cărei obiectiv de activitate îl constituie atât exploatarea, gestionarea şi comercializarea sării şi a substanţelor nemetalifere (calcar), cât şi promovarea turismului de tratament şi agrement în saline. Persoană juridică română cu capital majoritar de stat, Societatea Naţională a Sării S.A. este o societate pe acţiuni înfiinţată ân baza Hotărârii de Guvern numărul 767/21.11.1997, fiind continuatoarea a diverse forme de organizare specifice etapelor de dezvoltare a societăţii:direcţie generală,centrală, regie autonomă. Cunoscută fiind ca unul dintre cei mai vechi producători de sare, România constituie un potenţial important în ceea ce priveşte această resursă naturală, ea situându-se din acest punct de vedere între primele ţări din Europa. Sus am postat logo-ul societății Salrom.

Monetăria statului - 140 de ani

Prima monetărie a României moderne a fost înfiinţată în anul 1870, fiind inaugurată pe 24 martie. Palatul Monetăriei era numit în epocă Otelul de Monetă - denumire obţinută din traducerea termenului francez - Hôtel de la Monnaie. Acest sediu a fost demolat în anul 1912, pe locul rămas fiind construit actualul palat al Muzeului Ţăranului Român. Autorităţile române au înfiinţat monetăria pentru a putea emite monede cu chipul domnitorului Carol I. Astfel de piese, ce erau un semn al dorinţei românilor de independenţă, nu putea fi comandate în străinătate. Imperiul Otoman, care pe atunci era puterea suzerană a României, se opunea vehement apariţiei chipului domnitorului pe monede, şi cerea ca piesele româneşti să aibă şi o semilună, ca semn al vasalităţii. În anul 1870 Monetăria a funcţionat doar cîteva luni, bătând piese de aur de 20 de lei şi de argint de 1 leu, pe rondele importate din Franţa. La protestele turcilor producţia a fost oprită. În anul 1879, imediat după cîştigarea independenşei, producţia de monede a fost reluată, şi a continuat cu deosebită intensitate pînă în 1885. În 1890 aici s-au bătut din nou monede de aur de 20 de lei. După 1890 monedele româneşti au fost bătute în străinătate. Monetăria naţională este reînfiinţată în data de 20 decembrie 1935, pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, unde funcţioneză şi astăzi. Monetăria Statului produce în principal moneda de circulație din România - Leu, dar și monede comemorative, medalii, decorații, obiecte din aur şi argint, precum și alte numeroase obiecte realizabile cu tehnologia specifică: jetoane, insigne, brelocuri, medalii sportive, sigilii, obiecte gravate, presate, acoperite galvanic sau emailate. Capacitatea de producție este de un miliard de monede pe an. În ultimii ani, o parte semnificativă a producției a fost destinată unor clienți străini. S-au exportat în special monede de circulație, comemorative, dar și medalii, jetoane sau brelocuri în Marea Britanie, Germania, Olanda, Israel, Suedia, Moldova și Hong Kong.

_________ooOoo__________

INSEMNE MILITARE STRĂINE