Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A IV-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Londra, în Anglia,în perioada 13 iulie – 31 octombrie 1908. Deoarece oficialitățile grecești insistau în dorința ca întrecerile olimpice să aibă loc numai pe pământ grecesc, C.I.O. a făcut o concesie și a aprobat organizarea la Atena a unei ediții jubiliare, în anul 1906, pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice. Ulterior, rezultatele înregistrate cu această ocazie au fost considerate ca neoficiale iar Olimpiada de la Londra considerată cea de-a patra ediție. La această ediție a jocurilor olimpice au 2008 sportivi din 22 de țări ale lumii, care s-au întrecut în 110 probe din 22 de sporturi diferite. Gazdele au construit într-un interval foarte scurt Stadionul White City cu o capacitate de 68000 de locuri, iar ceremonia a fost deschisă de către regele Eduard al VII-lea. Aici înotătorul englez Henry Taylor a ieșit triplu campion olimpic și supranumit de presa vremii „steaua întrecerilor”. La 400 m, britanicul Halswelle a alergat singur în finală, adversarii săi, toți americani, retrăgându-se în semn de protest, pentru că unul dintre ei fusese descalificat. La proba de maraton, italianul Dorando Pietri a trecut primul linia de sosire dar după ce a fost ajutat pe ultimii metri. Americanul Hayes, situat pe locul doi a făcut contestație și a fost declarat campion olimpic. Clasamentul general final pe medalii s-a prezentat astfel; locul 1 – Marea Britanie cu 141 medalii, locul 2 – SUA cu 47 de medalii și locul 3 – Suedia cu 25 medalii. La această ediție a jocurilor s-a acordat medalia de mai jos.

Medalia are următoarele caracteristici tehnice; diametru - 33 milimetri, grosime - 4,4 milimetri și greutate – 21 de grame. Pe avers este reprezentată o scenă care simbolizează încoronarea învingătorului, iar pe reversul medaliei este reprezentat Sfântul Gheorghe care ucide balaurul.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275 sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

La această ediție a jocurilor olimpice România nu a participat însă poate fi apreciată performanța clujeanului Ștefan Somodi care a obținut medalia de argint la săritura în înălțime, concurând sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era în acel moment parte a Ungariei.

A V-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Stockholm, în Suedia, în perioada 5 mai – 27 iulie 1912. La această competiție sportivă internațională au participat 2407 sportivi din 28 de țări, care s-au întrecut în 102 probe sportive dintr-un total de 14 sporturi. Ceremonia inaugurală a fost deschisă de către regele Gustav al V-lea. A fost pentru ultima oară când medaliile de aur acordate au fost din aur masiv; medaliile moderne sunt de obicei din argint acoperit cu aur. Clasamentul general final pe medalii se prezintă astfel; locul I – SUA cu 65 de medalii, locul 2 – Suedia cu 47 de medalii și locul 3 – Marea Britanie cu 41 de medalii. La această ediție a jocurilor olimpice s-a conferit medalia de mai jos;

Medalia are următoarele caracteristici tehnice; diametru - 33,4 milimetri, grosime – 1,5 milimetri și greutate – 24 de grame. Aversul medaliei este identic cu cel conferit și la jocurile precedente, iar reversul prezintă în prim plan un gornist.

La această ediției a jocurilor, pe timpul cursei de maraton s-a înregistrat decesul atletului portughez Francisco Lazaro.

A VII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Anvers, în Belgia, în perioada 20 aprilie – 12 septembrie 1920. Ediția a VI-a a Jocurilor Olimpice, care trebuia să aibă loc la Berlin a fost anulată din cauza primului război mondial. Pentru cea de-a VII-a ediție, inițial a fost ales orașul Budapesta, în defavoarea orașelor Amsterdam și Lyon, dar ca urmare a alierii cu Germania, jocurile olimpice au fost transferate în orașul Anvers, în aprilie 1919 de către C.I.O., care a dorit să aducă un omagiu poporului belgian, greu încercat în timpul primei conflagrații mondiale. Ca pedeapsă secundară Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria și Turcia nu au fost invitate să participe (participarea Germaniei a fost interzisă și la a VIII-a ediție a J.O.). La această ediție a competiție au participat 2626 de sportive din 29 de țări, care s-au întrecut în 154 de probe sportive dintr-un total de 22 sporturi. Ceremonia inaugurală a fost deschisă de regele Albert I al Belgiei. Aceasta este prima ediției unde a fluturat steagul olimpic (proiectat în 1913 de către Pierre de Coubertin.) și a fost rostit jurământul olimpic. Concursul de iahting al jocurilor s-a desfășurat în două țări diferite: Belgia și Olanda. Clasamentul general final pe medalii se prezintă astfel: locul I – SUA cu 95 de medalii, locul 2 – Suedia cu 64 de medalii, locul 3 – Marea Britanie cu 43 de medalii, iar Belgia a ocupat locul 5 cu 38 de medalii. Sportivi câștigători au fost recompensați cu medalia de mai jos.

Medalia are următoarele caracteristici tehnice; diametru - 59 milimetri, grosime - 4,4 milimetri și greutate – 79 de grame. Pe avers medalia prezintă un sportiv castigator, iar pe revers persoanjul mitic "Druon Antigoon", despre care se zice că a viețuit la Anvers, vezi monumentul de mai jos.

Se zice că el avea misiunea de a păzi podul de pe râul Scheldt și de a colecta taxa de trecere a podului. Cei care refuzau să plătească erau aspru pedepsiți, fiindu-le ruptă o mână și aruncată în râu. Într-un târziu și personajul nostru (Antigon) este răpus de către un tânăr soldat roman, pe nume Brabo.

La această ediție a jocurilor italianul Nedo Nadi a cucerit 5 medalii de aur din 6 posibile.

Și tot aici s-a înregistrat cel mai vârstnic medaliat olimpic din istoria jocurilor. Este vorba despre suedezul Oscar Swahn, în vârstă de 72 de ani, participant la tir, care a câștigat medalia de argint. România nu a participat, au fost înscriși 40 de sportivi, dar n-au mai plecat din lipsă de fonduri.

***

SĂ CUGETĂM!

__________xxx__________

CÂTEVA PLACHETE,

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Labor, honor et concordia (muncă, onoare și înțelegere)

Institutul academic - 1866, Liceul nou - 1871

Institutele unite - 1879

Septembrie 1891 - A 25-a aniversare

Asociații institutelor unite din Iași

În onoarea foștilor elevi.

In Iasul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, a existat in paralel cu invatamantul de stat, o retea numeroasa si importanta de scoli particulare. Una dintre aceste scoli cu un loc de frunte in ierarhia si elita asezamintelor de invatamant a fost Institutele Unite, care timp de 41 de ani, incepand cu 1866 si pana in 1907, a jucat un rol important in peisajul cultural al Iasului.

In 1866 s-a infiintat primul liceu particular din Iasi, Institutul Academic, care a functionat la inceput intr-un local din str. Sf. Haralambie. Aceasta scoala particulara de baieti a fost infiintata de un grup de tineri profesori de la Universitate si de la scolile secundare din Iasi. Printre fondatori amintim pe Grigore Cobaalcescu, Petru Poni, Neculai Culianu, Ioan Melic, Stefan Vargolici si altii. In anul 1879 Institutul Academic fuzioneaza cu o alta scoala particulara similara, Liceul Nou, fondata in 1870, luand o noua denumire - Institutele Unite. Acest asezamant scolar de baieti cuprindea toate ciclurile de invatamant: un curs primar de patru ani ，si altul secundar (curs inferior sau gimnazial si curs superior - liceul). Cursul liceal dispunea de doua sectiuni, una pentru invatamantul clasic si alta pentru cel modern, la care se mai adaugau clasele preparatoare destinate pregatirii bacalaureatului si prezentarii la examenul de admitere la Scoala Militara, ce functiona in cladirea Spitalului Militar din Iasi. Institutele Unite au avut epoca lor de glorie datorita corpului profesoral de elita dar si foarte bunei organizari. Marturiile vremii vorbesc despre ordinea, disciplina, spiritul de munca si de emulatie din randul elevilor, aceasta atmosfera prielnica studiului datorandu-se autoritatii si inaltului profesionalism al dascalilor sai, remarcabile personalitati ale vietii culturale romanesti. Dintre ilustrii profesori ai Institutelor Unite amintesc cateva nume: Titu Maiorescu - profesor de literatura si filosofie, Petru Poni - profesor de chimie si fizica, Grigore Cobalcescu - profesor de stiinte ale naturii, A.D. Xenopol - profesor de istorie, Stefan Vargolici - profesor de limba latina, Aron Densusianu si Alexandru Philippide - profesori de limba si literatura romana, Neculai Culianu - profesor de matematica, Grigore Mezincescu si Eduard Caudella - profesori de muzica, precum si Mihai Eminescu - profesor de limba germana si logica. Sus am postat fotografia fostelor Institute unite.

Insigna - Automobil club moldovenesc

Filiala din regiunea Moldova a Automobil Clubului Regal Roman (A.C.R.R.) s-a numit Automobil Club Moldovenesc (A.C.M.) si a avut sediul la Iasi. Insigna prezentata aici este finisata prin emailare si are diametrul de 80 mm. Alaturat prezint Legitimatia de mebru al ACM. Legitimatia si insigna au apartinut lui Sp. Sp. Irimescu, membru in Consiliul Director al Asociatiei. Din legitimatie, care este realizata pe carton si are dimensiunile 108 x 70 mm, aflam ca sediul A.C.M. la inceputul anilor '30 era la Iasi in Bulevardul Carol nr.44. In ultimul anuar A.C.R.R., publicat in anul 1939, asociatia apare mentionata sub titulatura Automobil Club Regional Moldovenesc (A.C.R.M.), cu sediul in Iasi, Str. Gh. Marzescu nr. 20, Consiliul Director era format din Presedinte Scarlat Rosetti (semnatura de pe legitimatie ii apartine), Vicepresedinti Ing. Al. Zarifopol, Mihail Sturza, Dr. Corneliu Gancevici, Secretar General Robert Murat, Casier Spiridon Irimescu, Membri Ing. Temistocle Bastaki, Col. Virgil Rautu si Neculai Gheorghiadi.

Insignă - Liceul 2 Iași

În anul 1962, ca urmare a solicitărilor autorităţilor locale, se înfiinţează Şcoala Profesională Comercială în subordinea Ministerului Comerţului Interior cu 140 de elevi cuprinşi în 4 clase cu profile diferite. Începând cu anul şcolar 1971, unitatea devine Grupul Şcolar Comercial Iaşi prin diversficarea ofertei educaţionale: şcoală profesională, şcoală de ucenici, liceu zi şi seral şi clase de nivel post-liceal. De-a lungul timpului, denumirea şcolii a variat: Liceul Economic şi de Drept Administrativ nr. 2 Iaşi, Liceul Economic nr. 2 Iaşi, Liceul Economic Administrativ (şi) de Servicii nr. 2 şi Grupul Şcolar Comercial ,,Virgil Madgearu” Iaşi. În anul 2000 denumirea şcolii devine Grupul Şcolar ,,Virgil Madgearu” Iaşi, în anul 2011 - Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” și în fine în 2012 - Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu”. Sus am postat logo-ul si o poza cu cladirea actuală a acestui liceu ieșean.

Placheta - Institutul de igienă și sănătate publică Iași

1930 - 1980 * 50 de ani de activitate medicală preventivă

În baza prevederilor Legii sanitare şi de ocrotire promulgate la 4 iulie 1930, se înfiinţează în acelaşi an, prin înalt decret regal, în vechea cetate a istoriei şi culturii naţionale, oraşul Iaşi, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, aşezământ ştiinţific în care, timp de multe decenii, s-au afirmat valori de răsunet naţional şi internaţional în domeniul medicinii preventive.

Institutul de igienă și sănătate publică Iași

1930 - 1980 * 50 de ani de activitate medicală preventivă

Institutul de igienă și sănătate publică Iași

1930 - 1990 * 60 de ani de activitate medicală preventivă

Institutul de igienă și sănătate publică Iași este situat pe bulevardul Carol I, la nr.1.

Igiena este o ramură a medicinei preventive, specialitate care studiază acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății populației, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, a ținerii sub control a riscurilor de mediu, a scăderii expunerii la factorii de risc a populației prin eforturi concertate ale societății și utilizarea eficientă a resurselor. Sarcinile igienei ca obiect de studiu: studiul factorilor și condiților mediului ambiant care influiențează asupra sănătății oamenilor, precum și studiul factorilor mediului extern asupra organismului și sănătății omului, determinând caracterul acțiunii și dependența "doză-timp-efect."

Sănătatea publică este ramura medicinii care se ocupă de supravegherea sănătăţii populaţiei, de identificarea nevoilor sanitare ale acesteia, de cultivarea strategiilor care promovează sănătatea şi de evaluarea serviciilor de sănătate. Sănătatea publică se ocupă cu identificarea nevoilor de sănătate şi organizarea de servicii de sănătate comprehensive la nivel populaţional, incluzând astfel procesul de informare în vederea caracterizării stării de sănătate a populaţiei şi mobilizarea resurselor necesare pentru a interveni asupra acestei stări. Deoarece esenţa sănătăţii publice este starea de sănătate a populaţiei aceasta include organizarea personalului şi a unităţilor medicale în vederea furnizării tuturor serviciilor de sănătate necesare pentru promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor, diagnosticare şi tratamentul bolilor, precum şi reabilitarea fizică, socială şi profesională".

Placheta - Institutul de medicină și farmacie Iași

Promoția 1965 - Iași 1965 - A XX-a aniversare

Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr.T.Popa"- Iaşi (denumire veche Institutul de medicina si farmacie - Iasi), fondată in anul 1879, este unul din cele mai vechi așezăminte de învățământ superior din România. Sediul principal al Universităţii se află în Palatul Calimachi, datat 1793. Sus am postat logo-ul universităţii şi sediul său central.

Grigore T.Popa (1892 - 1948) a fost om de știință cu renume internațional în domeniul neuro-endocrin și, de asemenea, titular al catedrei de anatomie funcțională și embriologie. Cercetările sale au dus la descoperirea sistemului port hipofizar.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile pentru arhitectura orașului Iași, dar și câteva vederi poștale.

Catedrala romano catolică - Sf.Maria Regina

Prefectura

Primăria

Palatul culturii

Turnul mănăstirii Golia

Biserica Trei Ierarhi

Turnul Vama veche

Parcul Copou

Castelul Sturdza

Grădina botanică

Casa Dosoftei

Palatul Braunstein

Gara

Teatrul național Alexandru Ioan Cuza

Liceul militar

Monumentul cavaleriei

Monumentul unirii

Trimiteri poștale ilustrate

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat în acest județ.