Epaminonda's Blog.....: Ro - M

Începând cu data de 9 septembrie 1991 Banca Națională a României a pus în circulație, în mai multe tranșe, moneda de 50 lei cu chipul lui Alexandru Ioan Cuza. Moneda este confecționată din oțel placat cu alamă, are diametrul de 26 milimetri, cântărește 5,9 grame, are marginea netedă, iar tirajul primei tranșe a fost de 29,6 milioane exemplare. Pe avers este înscrisă valoarea nominală - 50 lei, anul emisiei – 1991 și reprezentate două ramuri de laur. Pe revers sunt aplicate înscrisurile ROMÂNIA, ALEXANDRU IOAN CUZA, câte 7 perle pe amble părți laterale ale monedei și portretul de profil al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Gravorul monedei este Vasile Gabor de la Monetăria națională, a se vedea inițialele VG de pe umărul stâng al domnitorului.

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

În data de 19 iulie 2010 Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă comemorativă dedicate patriarhului Bisericii Ortodoxe Române - Teoctist Arăpaşu. Aversul monedei prezintă Palatul Patriarhal din Bucureşti; deasupra, inscripţia în arc de cerc „PALATUL PATRIARHAL“, dedesubt, inscripţia „ROMANIA“, valoarea nominală a monedei - „10 LEI“, stema României şi anul de emisiune - „2010“. Reversul monedei prezintă portretul patriarhului Teoctist Arăpaşu; în stânga, stema Patriarhiei Române şi anii între care a trăit patriarhul - „1915 - 2007“; la exterior, inscripţia circulară „PATRIARHUL TEOCTIST ARAPASU“. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; metal - argint; puritate – 99,9%: valoare nominală - 10 lei; formă - rotundă; diametru - 37 milimetri; greutate – 31,103 grame; calitatea – proof; margine – zimțată și tiraj – 1000 exemplare.

Complexul monumental Catedrala Patriarhala (compus din Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal şi Palatul Patriarhiei) este un ansamblu architectonic de prima insemnatate al Bucurestilor, care-si are inceputurile in vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea ctitorita in 1656 de voievodul Ţării Româneşti, Constantin Serban Basarab (1654-1658). Intre anii 1656-1658, Serban Basarab a construit atat resedinta cat si Catedrala Patriarhală. Paraclisul reprezinta partea cea mai veche a resedintei. Ulterior, mitropolitii Munteniei si patriarhii BOR au efectuat lucrari de extindere. Biserica cu hramul “Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena” a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau. Sfantul locas a fost pictat pentru prima data in 1665, in timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Acelasi domnitor a hotarat, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca manastirea sa devina resedinta mitropolitana. De fapt, mitropolitul Stefan isi stabilise deja aici resedinta inca de prin anul 1661. In 1925, cand B.O.R. a fost ridicata la rangul de Patriarhie, resedinta mitropolitana a devenit resedinta patriarhala si biserica mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală. In decursul timpului, Catedrala si Palatul cu paraclisul sau au fost reparate, s-au facut extinderi si transformari, dintre care cele mai importante lucrari au avut loc in anii 1792-1799 (initiate de mitropolitii Filaret al II-lea si Dositei Filitti), 1834-1839 (initiate de mitropolitul Grigore Dascălul si terminate dupa moartea sa), 1932-1935 (initiate de patriarhul Miron Costea), 1960-1962 (initiate de patriarhul Justinian Marina), precum si in anii 1989 si 2000-2001, acestea din urma cu binecuvantarea si cu inalta purtare de grija a Prea Fericitului Părinte Teoctist. Catedrala si-a recapatat forma initiala in urma restaurarii realizate intre 1960-1962 din initiative patriarhului Justinian Marina. Ea a fost construita dupa modelul arhitectural al bisericii Manastirii Curtea de Arges. Ca si aceasta, este compusa din altar si naos, inscriind in plan o forma treflata, dintr-un pronaos supralargit, sprijinit pe coloane din piatra, de sectiune octagonala, prevazute, la partea superioara, cu remarcabile capiteluri sculptate in maniera compozita si poleite, iar in elevatie prezinta aceleasi patru turle prismatice. Coloanele de piatra din pronaos, poligonale si cu muchiile profilate, au capitelele sculptate si poleite. La exterior, fatadele Catedralei sunt delimitate de jur imprejur in doua registre printr-un brau de piatra dispus cvasimedian. Monumentul bucurestean este, insa, de proportii mai ample decat modelul sau de la Curtea de Arges. Pictura murala actuala, in maniera neobizantina, a fost realizata de Dimitrie Belizarie, intre anii 1932-1935, inlocuind-o pe cea de factura neoclasica a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusa, la randul ei, peste un strat pictural mai vechi). Catapeteasma, ornamentata cu o sculptura filigrana poleita in aur, este de o frumusete deosebita, la fel si Usile împărătesti lucrate in email de Otilia Oteteleseanu in 1961-1964.

Teoctist Arăpaşu, pe numele de mirean Toader Arăpașu (născut la 7 februarie 1915 în comuna Tocileni, judeţul Botoşani şi decedat la 30 iulie 2007 în Bucureşti) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986 - 2007. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. A avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe, monumente istorice ale Bucureștiului, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară.După revoluție a fost acuzat de obediență față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. Înțelegând contestațiile de ordin politic a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință, stabilindu-se la Mănăstirea Sinaia. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.A obținut importante recunoașteri din partea majorității Bisericilor ortodoxe locale, ca și din partea altor culte religioase. În perioada 7-9 mai 1999, la invitația Patriarhului Teoctist, s-a desfășurat vizita istorică în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă).

În data de 12 septembrie 2011 Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de 50 de bani cu chipul lui Mircea cel Bătrân. Moneda este confecționată dintr-un aliaj de alamă – 80%, cupru – 15% și nichel – 5%, are diametrul de 23,75 milimetri, cântărește 6,1 grame, are cantul neted cu inscripția ROMÂNIA de două ori și s-a emis într-un tiraj de 5 milioane de exemplare. Aversul monedei prezintă stema actuală a României, o imagine a Mănăstirii Cozia și înscrisurile ROMÂNIA, valoarea - 50 BANI și anul emisiunii – 2011. Reversul monedei prezintă chipul domnitorul muntean Mircea cel Bătrân, inscripția MIRCEA CEL BĂTRÂN, anii de domnie 1386 – 1418 și alte ornamente decorative preluate de pe zidăria Mănăstirii Cozia.

Mănăstirea Cozia, este o ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, fiind situată lângă râul Olt. Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Ţara Românească între 21 august 1656 şi 13 octombrie 1658 spunea dspre Cozia: „În limba lor înţelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreaţă de pământ din pricina nenumăraţilor munţi din această ţară”. A fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Este inaugurată la 18 mai 1388, prin hrisovul voievodului Mircea cel Batrân care spunea: „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.” Hrisovul este totodată şi actul de atestare a localităţii Călimăneşti, pe teritoriul căreia se află. Pictura interioară este făcută între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate şi moşii.

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

xxx

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

HORAȚIU (65 – 8 Î.Hr.) poet roman,

nume real Quintus Horatius Flaccus

Nimic nu-i greu pentru muritori.
Unde se grămădesc banii, vin și grijile.
Banii adunați te slujesc ca un sclav sau îți poruncesc ca un domn.

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Brâncuși 1876 - 1957 * 125 ani de la naștere 2001

Constantin Brâncuși 1876 - 1957

Constantin Brâncuși (născut la data de 19 februarie 1876 în localitatea Hobița, județul Gorj și decedat la data de 16 martie 1957 în Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Trupul său neînsuflețit odihnește la Paris deși dorința marelui artist a fost de a fi înmormântat în țara sa. În zilele noastre s-a încercat mici demersuri pentru repatrierea rămășițelor sale pământești.

Insignă - Al-III-lea Congres - noiembrie 2001

(P.R.M. - Partidul România Mare)

Partidul România Mare (P.R.M. - fost și Partidul Popular România Mare – P.P.R.M.) este un partid politic românesc de dreapta, membru al fostului grup europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate. Este un partid fondat în iunie 1991, cu sediul central în București, pe str. George Clemenceau, nr 10, Doctrina sa se fundamentează pe naționalism, protecționism și conservatorism. Sus am postat 2 logo-uri ale P.R.M..

Insigna și brevetul - Militar de frunte (pompier)

Insignele militare...de frunte de pe timpul Republicii Populare Române au precedat sistemul de insigne militare generale "militar de frunte" și cele specifice "specialist de clasă" pentru toate specialitățile militare, clasificate pe trei clase; clasa I, II și III, care se mențin și în prezent în armata română. Aceste insigne se confereau aproape tuturor militarilor în termen, din Ministerele de Interne și ale Apărării naționale, care obțineau rezultate desoebite în specialităţile în care erau încadraţi. Insignele erau masive, confecţionate din fiert mort, dar strident colorate. Militarii erau înscrişi în OZU (Ordinul de zi pe unitate) şi uneori recompensați cu o învoire de 3 - 4 ore în oraş, o permisie de 3 - 5 zile acasă, cu sau fără foi de drum, sau o infimă sumă de bani care dacă ajungea pentru vreo 5 pachete de ţigări “Haiduc” sau “Tractor”.

Insigna - Asociația surzilor - România 75 de ani 1919 - 1994

Asociația Națională a Surzilor din România (A.N.S.R.) este o organizatie nonguvernamentala, independenta, non-profit, neconditionata politic si religios, cu personalitate juridica, care apara si promoveaza drepturile persoanelor cu deficienta de auz ( surzi, surdo-muti, hipoacuzici) pentru incluziunea sociala si egalizarea sanselor. Primeste sprijin in sustinerea activitatilor specifice din partea autoritatilor centrale si locale, precum si de la persoane fizice si juridice. În noiembrie 2014 existau în România 23736 de persoane surde. Prima grupă a persoanelor cu handicap auditiv din România fost înființată pe data de 9 noiembrie 1919 și sa numit Asociația Amicală a Surdo-Muților din România sub patronajul Reginei Maria, prin asocierea voluntară a unui grup de surzi. Actul de constituire a fost autentificat la Tribunalul Ilfov, având numărul 328 din 5 ianuarie 1920. Pana în anul 1953, cand s-a reconstituit „Asociația Surdo-Muților din Republica Populara Româna” pe baza fondurilor alocate de catre stat, asociațiile amicale ale surdo-muților funcționau pe criterii mai mult filantropice, surzii se întalneau la cluburi conduse de comitete liber alese, își acordau reciproc ajutoare materiale, se sprijineau în gasirea unui loc de munca și desfășurau diverse activități culturale, sociale și sportive. Dupa această dată asociația s-a reorganizat, a primit buget de la stat și a putut angaja personal salariat, diversificandu-și activitatea. Asociația Națională a Surzilor din România există de peste 95 de ani, are un numar considerabil de membrii in cele 34 filiale si 5 sucursale ale sale precum și un rol important în societatea românească prin apararea și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Insigna - DA PNL-PD

(Dreptate și Adevăr Partidul Național Liber - Partidul Democrat)

Alianța Dreptate și Adevăr (D.A.) a fost o alianță politică în România, între Partidul Național Liberal (P.N.L.) și Partdul Democrat (P.D.), care a candidat la alegerile locale, legislative și prezidențiale din anul 2004. La data de 11 aprilie 2007, alianța a devenit nefuncțională (ea nefiind desființată formal), iar P.D. a fost exclus din guvernul condus de către Călin Popescu Tăriceanu.

Partidul Național Liberal (P.N.L.) este unul din principalele partide politice din România, cu rol însemnat în modernizarea țării. A fost înființat sub acest nume în data de 24 mai 1875. Din cele 87 de cabinete ale României, 30 au fost conduse de premieri liberali. Ideologia politică a partidului este liberalismul, poziţia politică - centru dreapta, culori - galben şi albastru, sloganul politic - "Prin noi înşine". P.N.L. face parte din grupul politic europarlamentar - Partidul European Liberal Democrat şi Reformist. Sus am postat semnul electoral al P.N.L..

Partidul Democrat, de multe ori cunoscut sub acronimul P.D., a fost un partid politic din România, care a existat între 1993 și 15 decembrie 2007, până la fuzionarea sa cu Partidul Liberal Democrat, prin care cele două partide au format P.D.L. – Partidul Democrat Liberal. În 1996 Partidul Democrat a fost primit ca membru cu drepturi depline în Internaționla socialist, organizație din care s-a retras în anul 2005. Un an mai târziu P.D. a devenit membru al Partidului Popular European.