Epaminonda's Blog.....: AUVELAIS

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

cultură și arhitectură din satul belgian AUVELAIS,

comuna SAMBREVILLE, regiunea VALONIA, o acțiune,

un jeton, o insignă și două medalii din aceiași localitate.

Biserica St.Barde a la Sarthe

Biserica St.Victor

Cimitirul comunal

Cimitirul francez

Farul breton din cimitirul francez

Gara actuală

Gara veche

Arhitectură locală

Glacerie St.Roche - Castelul Directorului

Monumentul eroilor locali

Fabrica de Fetru și Azbest

Panorama Sarthe

Peisaj

Podul vechi peste râul Sambre

Podul nou peste râul Sambre

Strada Libertății

Strada Bois St.Marie

Strada Bominet

Strada Deux Auvelais

Strada Glace nacionale

Strada Podul Sambre (partea înaltă)

Strada Gării

Acțiune locală cu cupoane

Jeton local

Insignă locală

Set 2 medalii locale

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

George Bernard Shaw, scriitor irlandez (1856 - 1950),

câștigător al premiului Nobel pentru Literatură - 1925

Cel care n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată.
O poveste de dragoste ideală poate fi trăită doar prin corespondenţă.
Pe tonul potrivit se poate spune orice. Pe un ton nepotrivit nu se poate spune nimic; singura parte mai delicată este găsirea tonului...

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE DIN JUDEȚUL VASLUI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Alexandru Vlahuță - 125 de ani de la înființarea Școlii normale

"Alexandru Vlahuță" Bârlad 1870 - 1995

Ioan Popescu * 1830 - 1901

Dascăl și întemeietorul Școlii normale din Bârlad

S.N.R. Bârlad (Societatea numismatică română)

Realizatorul machetei acestei medalii este gravorul Mihai Fetița de la Monetăria națională, a se vedea inițialele MF de sub umărul stâng al lui Ioan Popescu.

Alexandru Vlahuță (născut 1858 la Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui – decedat 1919 la București) a fost un scriitor roman. Cea mai cunoscută carte a sa este România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene. În anul 1888 devine revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896) apoi Sămănătorul (1901) împreună cu George Coșbuc. În timpul primului război mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia fiind buzoianul Vasile Voiculescu. În semn de prețuire un liceu din Bârlad, altul din Râmnicu-Sărat și altul din Podul Turcului - Bacău îi poartă numele.

Ion Popescu (născut 1830) a fost un profesor și scriitor român. S-a născut în Transilvania de Nord și a urmat școala în Baia Mare și Cluj. Forțată să fugă din Transilvania, din cauza implicării sale în Revoluția de la 1848, în 1849 Ion Popescu s-a stabilit în Bârlad, ca profesor la o școală primară. El a fondat Liceul Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad, unde a predate limba latină, și apoi "Școala Normală pentru băieți" - Bârlad pentru formarea cadrelor didactice elementare. În 1870 a fondat societatea culturală "Unirea". Ion Popescu a murit de diabet la 11 iulie 1901 în Bârlad. Un bust al său a fost realizat de către sculptorul Ion Dimitriu și poate fi văzut în fața Școlii Normale din Bârlad.

Liceul Pedagogic ”Alexandru Vlahuță” din Bârlad, este una dintre cele mai vechi școli de profil din țară. Liceul a fost inaugurat pe data de 29 noiembrie 1870, după Școlile Normale din Iași (1855), București (1867), Ploiești (1868) și Focșani (1870). În existența sa, Școala Normală din Bârlad a purtat două nume: “Principele Ferdinand” și “Alexandru Vlahuță”, ultimul fiind conferit, prin decret al Consiliului de Stat, în anul 1970, cu ocazia sărbătoririi centenarului instituției de învățământ. Dacă inițial instituția s-a numit Școala normală de învățători, apoi Liceul pedagogic Alexandru Vlahuță, din anul 2013 se numește Liceul pedagogic “Ion Popescu”, un apropiat al orasului Bârlad, care în septembrie 1851 si-a început cariera didacticã, fiind numit profesor si director la o scoalã din localitate.

Insigna - Bârlad 800 * 1174 - 1974

Bârlad este un municipiu din judeţul Vaslui, Moldova, România, Regiunea de dezvoltare de SE, care la recensământul din 2002 avea o populație de 69066 locuitori. Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine și în unele acte emise de cancelaria papală). În anul 1174 este datată prima mențiune documentară a orașului Bârlad, centrul unei formațiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc și de sud a Moldovei. Mai sus am postat stemele comunistă şi actuală ale municipiului Bârlad și o poză cu Primăria din localitate.

Insignă - Spitalul municipal de adulți Bârlad

150 de ani de la înființare 1838 - 1988

Spitalul din Bârlad fusese înființat constituit în 1838 ca urmare a donației vornicesei Elena Beldiman. Aceasta lăsase prin testament moșia ei din Popeni, județul Tutova (azi în județul Vaslui), pentru ca din venitul ei să se construiască un spital care să-i poarte numele. La 27 octombrie 1838, fratii Neculai și Iorgu Grceanu, nepoții vornicesei, au deschis spitalul în casele lui Gheorghe Costăchel. Epitropia Sfântul Spiridon din Iași înscrie în buget întretinerea acestui primul lăcaș spitalicesc din Bârladului. Având inițial o capacitate de 20 de paturi, spitalul atinge în 1850 o capacitate de 30 paturi. Doctorul Constantin Codrescu este angajat ca medic al spitalului în 1865 iar în 1866 este numit director al spitalului, funcție pe care a îndeplinit-o până la moartea sa în 1891. Constatând că spitalul funcționa în condiții improprii, doctorul Costescu decide ca, pe lângă activitatea sa de medic, să-și dedice eforturile în direcția construirii unui nou așezământ spitalicesc in Bârlad. La 17 ianuarie 1867 organizează o întrunire publică la care au participat numroși cetățeni din Bârlad. Făcând o prezentare detaliată a problemelor asistenței sanitare în orașul Bârlad, doctorul Codrescu propune realizarea unui nou spital, pe care îl prezenta ca pe „o instituție eminamente democratică, menită a răspunde la trebuințele clasei celei mai numeroase, care n-are alt capital decât munca și pentru care boala este o povară mai crudă decât moartea chiar”. Constantin Codrescu a reușit să convingă cetățenii orașului să contribuie la finanțarea acestui proiect, prin donații și fără a face apel la finanțele publice.

În luna ianuarie 1871 se înfiițează epitropia viitorului spital care ia numele „Spitalul Bârlad si Elena Beldiaman", după numele donatorilor principali. Construcția noii clădiri a fost încredințată arhitectului Loran Ingverman, iar calitatea de diriginte de șantier a fost preluată de doctorul Constantin Codrescu, care a participat permanent la proiectarea si supravegherea execuției construcției. Noul local al spitalului a fost inaugurat festiv pe 17 aprilie 1881. Inițial spitalul a funcționat cu 72 de paturi, deși condițiile permiteau amplasarea a 120 de paturi. Arhitectonica impunătoare a clădirii constituit obiectul prezentării la Expoziția Mondiala de la Paris. La această expoziție, caloriferul inventat si introdus în construcția spitalului de către doctorul Constantin Codrescu a obținut o mențiune onorifica.

Societatea numismatică română - Secția Bârlad

Secția Bârlad * 1985 - 1990

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent S.N.R. are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Concurs vânătoresc in memorian "Titi Rădăcină"

Ediția a I-a 2013 Vaslui

Pe o vreme nu tocmai prielnicã pentru practicarea acestui sport, poligonul “Cãprioara” din Vaslui a gãzduit sâmbãtã, prima editie a Concursului tip vânãtoresc in memoria “Titi Rãdãcinã”.La initiativa lui Florin Dobârceanu si a Agentiei Judetene a Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi, peste 60 dintre cei mai iscusiti vânãtori din Moldova si nu numai, si-au reglat tintele în vederea câstigãrii marelui premiu. Organizat în scopul comemorãrii celui care a fost Titi Rãdãcinã, concursul vânãtoresc care s-a desfãsurat sâmbãtã în poligonul “Cãprioara” de la marginea Vasluiului a reusit sã adune la startul sãu peste 60 de participanti veniti din judetele Vrancea, Neamt, Buzãu, Bacãu, Galati, Iasi, Brãila si Vaslui . Împãrtiti în 3 categorii, seniori, avansati si începãtori, vânãtorii au avut la dispozitie douã probe pentru a-si demonstra priceperea în a mânui o armã : tirul vânãtoresc la talere si tragerea la tintã fixã. Fãrã îndoialã, atractia principalã a zilei a fost duelul seniorilor, vânãtori cu zeci de ani de experientã în spate. Constantin (Titi) Rădăcină a fost un vânător și patron de restaurant vasluain care a decedat în anul 2009, la vârsta de 45 de ani, în urma unui teribil accident de circulație.

Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința județului Vaslui din regiunea istorică Moldova, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Orașul are o populație de aproximativ 70000 de locuitori. Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini, în amintirea trecerii lor în Dacia Orientală, ocazie cun care i-au dat numele de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (o descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 Î.E.N.). Deasupra am postat stema interbelică și actuală a municipiului Vaslui, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice specifice orașului. Precizez că în perioada comunistă reședința județului a fost orașul Bârlad, asta și deoarece aici s-a născut liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sus am postat stema actuală iar mai jos pozele câtorva interesante monumente de cultură și arhitectură din Vaslui.

Primăria

Prefectura

Casa de cultură Constantin Tănase

Hotelul Racova

Gara

Muzeul județean Ștefan cel Mare

Mausoleul Peneș Curcanul

Casa Mavrocordat

Cercul militar (Casa Armatei)

Județul Vaslui este situat în partea de est a țării, provincia istorică Moldova, întinzându-se pe cursul superior și mijlociu al râului Bârlad. Județul face parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Județul Vaslui mai face parte și din Euro-regiunea Siret-Prut-Nistru din anul 2002. Județul se întinde pe o suprafață de 5318 kilometri pătrați, numără aproximativ 455000 de locuitori și are capitala în orașul cu același nume. Ca subunități administrative județul este compus din; 3 municipii - Vaslui, Bârlad, Huși, 2 orașe - Negrești, Murgeni și 81 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vaslui, iar jos fotografiile câtorva frumoase monumente de cultură și arhitectură din județ dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.