Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Statul african insular Capul Verde, din Oceanul Atlantic, procedează la înlocuirea bancnotelor naționale aflate în circulație.

În postările aplicate aici, deasupra este reprezentată bancnota noua iar dedesubt cea veche, aflată încă în circulație.

Pe aversul bancnotelor sunt reprezentate chipuri ale unor personalități naționale din domeniile literaturii, picturii și muzicii, neidentificate până la data redactării acestui articol. Pe aversul bancnotei vechi de 1000 escudos este reprezentat chipul lui Antonio Aurelio Goncalves.

António Aurélio Gonçalves, cunoscut sub numele de Nho Roque (născut 1901 – decedat 1984) a fost un profesor, critic literar și istoric din statul Capul Verde.

Pe aversul bancnotei vechi de 2000 escudos este reprezentat chipul lui Eugenio de Paula Tavares.

Eugénio de Paula Tavares (născut 1867 – decedat 1930) a fost un cunoscut poet din statul Capul Verde.

Deasupra am postat două imagini reprezentative ale capitalei statului Capul Verde - Praia.

2. Continui să îți prezint aici alte monede euro probă, test sau de încercare emise de către statul european baltic - Lituania.

Lituania este o republică parlamentară situată în nordul Europei. Și-a câștigat independența la data de 16 februarie 1918, față de Rusia, și 4 februarie 1991, față de URSS. Statul se întinde pe o suprafață de 65200 kilometri pătrați, la o populație de aproximativ 3,44 milioane de locuitori, iar capitala sa este în orașul Vilnius. Deviză națională unanim acceptată a statului Lituania este: Puterea stă în unitate.

Biserica Sf.Cazimir

Biserica Sf.Petru și Pavel

Biserica Sf.Ana

Biserica Sf.Catherina

Biserica Sf.Nicolae

Palatul marilor duci

Deasupra am postat câteva inconfundabile monumente arhitectonice de cultură și arhitectură din capitala lituaniană - Vilnius.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea marelui duce al Lituaniei Vytautas.

Vytautas (1350 – 1430) a condus Marele Ducat al Lituaniei în perioada anilor 1392 – 1430. Astăzi este venerat de întreagă Lituanie ca erou național și figură importantă în renașterea națională din secolul al XIX-lea. În semn de apreciere a marelui conducător lituanian Universitatea națională i-a luat numele și în multe orașe lituaniene s-au construit monumente în amintirea sa, în special în perioada anilor 1918 - 1939.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit aniversarea a 10 ani de la adoptarea monedei unice europene - euro - în unele state ale Europei.

Euro este moneda unică adoptată (până în acest moment) de 17 state membre ale Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro. În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.

3. Tânărul stat european balcanic, desprins din Marea Iugoslavie - Macedonia a emis pentru prima data cupiuri (bancnote) cu valoarea de 200 și 2000 de denari. Deci până acum pe teritoriul macedonean nu au circulat bancnote cu această valoare.

Pe bancnote sunt reprezentate ornamente decorative tradiționale macedonene, un basorelief și chipul unei femei neidentificate până la data redactării prezentului articol.

Mai jos am postat fotografiile a două monumente inconfundabile de cultură și arhitectură ale capitalei macedonene Skoplie.

Catedrala Soborna

Arcul de Triumf

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

EPITAF UNUI CONDUCĂTOR

de Mircea C Dinescu

A domnit uitând de gloată

Și, în culmea gloriei,

A murit călcat de-o roată...

A istoriei.

MAGNA CUM LAUDE

de la autorul blogului

Dacă n-a dorit să facă

Pentru țara lui “oleacă”,

Lasă-l să moară, ce dacă,

Ca erou... împuns de vacă!

____________xxx____________

O MEDALIE,

CÂTEVA INSIGNE ȘI
JETOANE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Emblema de merit a Armatei române - “Ştiinţa militară”, clasa a I-a

În conformitate cu Ordinul nr.102 /2012 al Ministrului Apărării Naționale, Emblema de merit a Armatei române - “Ştiinţa militară”, clasa a I-a, are reprezentat pe avers un scut heraldic creat înalt de 35 mm, înconjurat de o cunună de lauri închisă, lată de 10 mm, pe care este dispus, central deasupra scutului, un coif de armură medievală. Pe scut sunt reprezentate, în plan central, 3 făclii ale ştiinţei deasupra unei cărţi deschise, dispusă deasupra a două buzdugane orientate cu bulbul de lovire în jos. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. De cununa de lauri este ataşat dispozitivul de prindere alcătuit din două inele. Pe revers sunt reprezentate cununa de lauri, coiful medieval şi profilul scutului. Pe reversul scutului este scris pe două rânduri, cu majuscule, în relief, cu litere înalte de 3 mm, STIINTA MILITARA. În planul inferior se află cifra romană reprezentând clasa emblemei de merit. Panglica, lată de 35 mm şi cu înălţimea aparentă de 50 mm, este din rips moarat de culoare verde deschis cu 3 benzi de 2 mm, de culoare portocalie, dispuse central, având spaţii de 5 mm între benzi. Pe partea din spate, panglica are un sistem de prindere. Această emblemă se conferă pentru obținerea titlului de „doctor în știință”, pentru elaborarea unor lucrări de valoare fundamentală sau pentru invenții și inovații brevetate, aplicate în sistemul militar.

Insignă - Avram Iancu

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Jeton - Stiefler & Sickha - Bere

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine.

Jeton - Stiefler & Sickha - 1 leu

În mod cu totul special jetoanele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insigna - Adventist global mission 1990 - 2000

Adventistii de ziua „a saptea” au aparut in prima jumatate a secolului trecut. Doctrina acestora are ca punct central apropiata venire a lui Hristos, care va intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant. In anul 1831, William Muller, un fermier din Massachusetts, de credinta baptista, a inceput sa tina „predici" ocazionale in care se vorbea despre apropiata venire a lui Hristos pentru a intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant, astfel a gasit adepti care sa-l asculte, sa-l creada si sa-l urmeze. Daca pana in secolul al XlX-lea, crestinii care asteptau venirea lui Hrisos pe pamant n-au fixat o data anume, William Muller o va face. Data venirii a doua a stabilit-o pornind de la Daniil (Cap. VIII, vers. 14). „Proorocirea" acestor ani si-a anuntat-o Muller inca din 1833 prin brosura „Invederare din Biblie a venirii a doua a lui Hristos, in anul 1843". Anul 1843 a trecut fara evenimentul asteptat. Ucenicul sau, Samuel Snow, revede calculul magistrului si gaseste eroarea: nu e vorba de anul 1843, ci de anul 1844, iar ziua exacta cand va cobori Hristos este 10 octombrie. Nu se va petrece nimic in anul 1844. Adventistii lui Muller, incep sa se divizeze si sa se organizeze in diferite grupuri (Adventistii Evangheliei, Crestinii Adventului, Uniunea Adventului etc). Punctele doctrinare principale ale adventistului de ziua a saptea sunt;

1. Scriptura este inspirata de Dumnezeu.
2. Credinta in Sfânta Treime: Tatăl, Fiul si Sfantul Duh.
3. Pentru a primi mantuirea este necesara o noua nastere prin credinta in Hristos.
5. Botezul are loc la majorat, in urma pocaintei si iertării păcatelor, este un legamant cu Dumnezeu si se savarseste prin cufundare.
6. Cina Domnului este un simbol, amintește de moartea lui Hristos. Participarea credinciosilor la impartasanie este obligatorie, fiind precedata de „spălarea picioarelor", ca act de umilinta. Elementele cinei sunt painea nedospita si vinul nefermentat (must).
7. Viata morala este cuprinsa in cele 10 porunci..
8. Sufletul este muritor, numai Dumnezeu este nemuritor. Viața veșnică este darul lui Dumnezeu prin credinta in Hristos. Starea sufletelor dupa moarte este aceea de inconstienta. Va fi o inviere a celor drepti, cat si a celor nedrepti. invierea celor drepti va avea loc la a doua venire a lui Hristos; invierea celor nedrepti va avea loc cu o mie de ani mai tarziu, la incheierea mileniului.
9. A doua venire a luiHristos - timpul exact al acestui eveniment dupa adventistii rationalisti nu a fost precizat, dar venirea este foarte aproape.

Insigna - A.S.T. (Asociația stiintifică a tehnicienilor)

Primele incercari, in Romania, de organizare a asociatiilor tehnico-ingineresti sunt consemnate in cea de a doua jumatate a sec. 19, cand s-a infiintat "Societatea de Ingineri si Arhitecti" (1876). Cea dintai asociatie profesionala durabila a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituita in 1881, in prezenta Regelui Carol I, cu ocazia inaugurarii caii ferate Buzau - Marasesti, prima cale ferata din romania proiectata si executata de ingineri romani. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (A.G.I.R.) a fost infiintata la Iasi, in anul 1918, anul Marii Uniri, avand ca scop "organizarea si sporirea cunostintelor si puterii de munca a inginerilor(...), pentru a aduce cel mai mare folos in opera de refacere a tarii (...), solidaritatea si sustinerea intereselor profesionale ale acestora".

Insignă - Congresul A.S.T. - 1951

Cele doua asociatii si-au desfasurat activitatea in paralel pana in 1949, cand au fuzionat sub denumirea de Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor. Aceasta din urma a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor intre anii 1951-1962 si Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor pana in decembrie 1989.

_____________ooOoo_____________

O DECORAȚIE ROMÂNEASCĂ

ȘI BREVETUL DE ACORDARE

Premiul de Stat al Republicii Populare Române și titlu de laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Române, conferite de Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, în temeiul art.2 din Decretul 170 din anul 1961 al Consiliului de Stat, tovarășei inginer

NEGREANU ELENA pentru realizarea lucrării științifice

"Ampelografia R.P.R. - vol I,II,III și V"

(Ampelografia este știința care se ocupă cu studiul genurilor, al speciilor și al soiurilor de viță de vie).

Pe brevet se distinge semnătură primului ministru al guvernului României din acea vreme - Ion Gheorghe Maurer.

Acest premiul se conferea sub forma a trei clase distincte;

I - auriu, II - argintiu și III - nichel.