Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A VIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Paris, în Franța, în perioada 4 mai – 27 iulie 1924. La această ediție a jocurilor au participat 3089 sportivi din 44 de țări, care s-au întrecut în 126 de probe din 17 sporturi. Ceremonia oficială de deschidere a jocurile a fost precedată de o cuvântare a președintelui Franței - Gaston Doumergue. La această ediție a jocurilor s-a introdus deviza olimpică: Citius, Altius, Fortius (Mai repede, mai sus, mai puternic). Ca și la precedenta ediție a jocurilor, țările învinse în primul război mondial n-au fost invitate; Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria și Turcia. La această ediție a jocurilor s-a conferit medalia de mai jos, ce are următoarele caracteristici tehnice: diametrul – 55 milimetri, grosimea – 4,8 milimetri și greutatea de 79 de grame.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astel; locul I – SUA cu 99 medalii din care 45 de aur, locul II – Finlanda cu 37 medalii din care 14 de aur și locul III – Franța cu 38 de medalii din care doar 13 de aur. La această ediție s-a înregistrat prima participare a României care a obținut o medalie de bronz, în sportul rugby. În competiția de rugby au particpat doar 3 state SUA, Franța și România. Deși selecționata țării noastre a pierdut amble meciuri 3-61 cu Franța și 0-37 cu SUA, ea s-a clasat pe locul 3, luând din oficiu medalia de bronz.

Finlandezul Paavo Nurmi a cucerit cinci titluri olimpice, trei individuale (1500 de metri, 5000 de metri şi cross) şi două cu echipa (5000 de metri cros şi 3000 de metri). Punctul culminant al evoluţiei sale în capitala Franţei a avut loc în după-amiaza zilei de 10 iulie, când s-au disputat finalele de la 1500 şi 5000 de metri, acestea fiind programate la mai puţin de 45 de minute distanţă. Nurmi nu doar că le-a câştigat pe amândouă, dar a stabilit recorduri olimpice în fiecare dintre probe.

La scrimă, francezul Fencer Roger Ducret a câștigat cinci medalii, din care trei de aur.

A IX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Amsterdam, în Olanda, în perioada 17 mai – 12 august 1928. La această ediție a jocurilor au participat 3014 sportivi din 46 de țări ale lumii, printre care și din România (la scrimă și atletism), care s-au întrecut în 109 probe din 14 sporturi diferite. Ceremonia de deschidere a fost prcedată de mesajul Prințului Hendrik, soțul reginei Wilhelmina a Olandei. La această ediție s-a introdus ceremonialul aprinderii flăcării olimpice și s-a acceptat pentru prima data sposorizarea firmei Coca-Cola. Pentru prima dată, femeile participă la atletism (100 m, 800 m, 4 x 100 m, săritura în înălțime și aruncarea discului). La aceste jocuri s-a acordat medalia de mai jos, care are următoarele caracteristici tehnice; diametrul – 55 milimetri, grosimea – 3 milimetri și greutatea – 66 de grame.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – SUA cu 56 medalii, locul II – Germania cu 31 medalii și locul III – Finlanda cu 25 medalii. Aici Paavo Nurmi din Finlanda a câștigat a 9-a medalie de aur din palmaresul său, terminând pe primul loc în proba de 10000 metri. Dintre scrimerii români s-a remarcat Mihai Savu, care a ajuns până în semifinale. Atleții au fost eliminați în serii și calificări.

Turneul olimpic de fotbal, din 1928, de la Amsterdam, a fost câștigat, ca și la ediția precdentă a jocurilor, de către selecționata Uruguayului. Victoriile din anii '20 au anunţat-o pe cea de la prima Cupă Mondială, disputată în 1930. Unul dintre jucătorii emblematici pentru acest şir de performanţe a fost Hector Scarone, cel considerat de mulţi cel mai bun fotbalist uruguayan din toate timpurile, supranumit Magul – El mago. El a înscris 301 goluri în cele 369 de jocuri oficiale jucate. A jucat pentru scurtă vreme la marile cluburi europene FC Barcelona și AC Milan, dar nu a semnat niciun contract ca profesionist deoarece visul său a fost izbânda la jocurile olimpice.

A X-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Los Angeles, California, SUA, în perioada 30 iulie – 14 august 19332. La această ediție a jocurilor olimpice au participat 1408 sportivi din 37 de țări, care au concurat în 116 probe din 14 sporturi. Jocurile au avut loc pe Stadionul Olimpic Memorial Coliseum cu o capacitate de 105000 locuri pe scaune. La această competiție sportivii au fost cazați într-un sat olimpic, iar sportivele la hotel și s-a folosit pentru prima data cronometrul cu precizia de o sutime de secundă, fotografia de la sosire precum și logo-ul de prezentare al competiției (vezi mai jos).

La această ediție a jocurilor s-a conferit medalia de mai jos, care are următoarele caracteristici tehnice; diametrul – 55,3 milimetri, grosimea – 5,7 milimetri și greutatea - 96 de grame.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – SUA cu 103 medalii, locul II – Italia cu 36 de medalii și locul III – Franța cu 19 medalii, România neparticipând la aceste jocuri. În timpul intonării imnului german sportivii francezi și polonezi au stat jos în mod ostentativ.

Poloneza Stanisława Walasiewicz, naturalizată în SUA, a câștigat medalia de aur la proba feminină de alergare pe 100 de metri. După moartea sa, în anul 1980, s-a descoperit că era hermafrodită și nu ar fi trebuit să participe.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

FRIEDRICH NIETZSCHE (1844 - 1900)

filozof german

Iubirea este o stare în care oamenii văd lucrurile exact așa cum nu sunt.
Viaţa nu este, oare, de o sută de ori mai scurtă pentru a ne îngădui luxul plictiselii?
Nu sunt supărat pentru că m-ai mințit, sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede.

____________xxx____________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Zbor civil la Timișoara - 50 de ani 1935 - 1985

Expoziția filatelică - Gruparea aerofilatelică - 20 - 24 iulie

A.F.R. - Timiș (Asociația filateliștilor din România)

Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia este al treilea aeroport ca mărime din România, după Aeroportul Henri Coandă din București și Aeroportul Avram Iancu din Cluj, și deservește o populație de 2,5 milioane de locuitori. Începând cu data de 6 ianuarie 2003, aeroportul poartă numele inventatorului roman Traian Vuia, născut în județul Timiș.Este considerat aeroport de rezervă pentru București, Budapesta și Belgrad, fiind și cel mai important aeroport din Euroregiunea Dunăre, Criș, Mureș, Tisa. În data de 29 mai 1935 a fost încheiat un proces verbal pentru înființarea Aeroportului Comunal Timișoara, lângă satul Moșnita Veche, iar în data de 17 iulie a aterizat primul avion în regim de zbor tehnic. În anul 1960 s-a construit sediul aeroportului pe actualul amplasament, în vecinătatea comunei Giarmata. Actualul terminal pentru curse interne a fost dat în folosință pe data de 28 februarie 1964.

Asociaţia Filateliştilor din România (denumire actuală Federația filatelică română) este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga ţară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură. La 1/13 ianuarie 1881 apare prima revista de filatelie din Romania, "TIMBROPHILO". In aprilie 1891 s-a constituit la Bucuresti, cu titlu provizoriu, SOCIETATEA ROMANA DE TIMBROLOGIE, iar la 6 mai 1891 a fost organizata prima expozitie filatelica din Romania avand caracter privat, in casa presedintelui Dimitrie C. Butculescu din Bucuresti. In sedinta din 26 noiembrie/10 decembrie 1891, societatea si-a schimbat denumirea in SOCIETATEA FILATELICA ROMANA, adoptandu-se si statutul de functionare. In 1932 la Bucuresti in Palatul Academiei Romane (sala Dalles) are loc intre 20-30 noiembrie cea mai mare expozitie filatelica, EFIRO-1932. Reiterata, expozitia EFIRO-1998 in salile Parlamentului Romaniei a readus privirilor publicului marile raritati filatelice romanesti. Urmeaza organizarea la Bucuresti a expozitiei filatelice mondiale din 2008 care va celebra implinirea a 150 de ani de la aparitia primelor marci postale romanesti. Toate aceste manifestari organizate de Federația Filatelică Română au menirea de a promova valorile istorice, culturale si morale ale poporului roman prin intermediul mărcilor postale.

Expoziția canină internațională - 1978 - Timișoara

Chinologie (din greacă: kyn, -"câine"; și logos, -"știință") este știința care se ocupă cu studiul și creșterea câinilor. Arăt încontinuare câteva dintre momentele dezvoltării chinologiei românești prin activitatatea chinologilor arădeni. In anul 1921 au luat fiinta Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Caini de Politie din Arad. Aceste doua cluburi au organizat activitatea chinologica din Arad si din judetele invecinate, stimuland dezvoltarea miscarii chinologice. Dintre manifestarile chinologice organizate in acea perioada de chinologii aradeni amintim expozitia clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad. Activitatea chinologica a fost intrerupta de cel de al doilea razboi mondial. Anul 1969 este un an important pentru chinologia romana, este anul infiintarii asociatiei chinologice. La data de 17 noiembrie 1969 s-a infiintat la Arad Asociatia de Crescut si Dresat Caini din Romania, prima asociatie chinologica din Romania si care a fost aprobata de Consiliul de Ministri din R.S.R. In anul 1972, cu ajutorul chinologilor maghiari Asociatia Chinologica Romana este admisa ca membra al Federatiei Chinologice Internationale. Chinologii aradeni au avut in acea perioada o intensa activitate pentru popularizarea cainilor de rasa in randul oamenilor. De asemenea sau tiparit mai multe publicatii de specialitate: revista „Ciinele”, colectia „Totul despre ciini” care cuprinde patru carti: „Micul ghid canin”, Reproductia speciei canine”, „Eredopatologie canina” si „Zoopsihologie canina”. Din anul 1972 pana in anul 1976 Asociatia Chinologica Romana a functionat in cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alaturi de crescatorii de caini, crescatorii de pasari de curte si porumbei si era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expozitie s-a organizat in anul 1971 pe stadionul fabricii arădene de zahar. Expozitiile incepeau intotdeauna cu parada raselor, demonstratii de dresaj, curse de ogari. In anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expozitii chinologice din Romania, fiind prezenti peste 800 de caini. In anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. De la infiintare anual s-au organizat la Arad expozitii chinologice. Asociatia chinologica din Arad a organizat in anul 2002 si anul 2005 Campionatul Europei Centrale si de Est considerat cel mai important eveniment continental organizat sub egida F.C.I..

Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România. Această instituție de cultură a fost înființată prin Decretul regal nr.254, din 30 martie 1946. Clădirea a fost începută în 1871, după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, și a fost terminată în 1875. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană). Două incendii au devastat de-a lungul timpului clădirea. Primul incendiu s-a produs în 1880, iar clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. Al doilea incendiu a avut loc în 1920 și în urma sa au rămas intacte doar aripile laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar.

Școala medie tehnică financiară Lugoj -30 ani 1952 - 1982

Lugoj este un municipiu și al doilea oraș ca mărime și importanță din județul Timiș, Banat, România. Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor. Aici a avut loc în anul 1848 a doua Adunare națională a românilor din Banat. Astăzi este un important centru cultural și renumit centru muzical. Conform recensământului din 2005, Lugojul are o populație de 46679 locuitori.Lugojul a fost centrul unui district românesc care și-a păstrat și prin privilegiile și diplomele regilor maghiari autonomia până în secolul al XVI-lea. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj parvine din anul 1333, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Sus am postat stema actuală a municipiului Lugoj și o poză cu Muzeul de istorie, etnografie și artă plastică - Lugoj.

2050 de ani de la întemeirea primului stat dac

centralizat și independent (Burebista)

Expoziția republicană de maximafilie "Banatmax '78" - Timișoara

Burebista a fost un rege al geto-dacilor între anii 82 î.Hr. - 44 î.Hr. şi întemeietorul statului dac. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto dace de către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocrația tribală și masa războinică, puterea și iscusința lui Burebista), ci și cei externi (creșterea amenințărilor celţilor şi romanilor). Unificarea într-un regat a triburilor geto-dace s-a realizat pe două căi: pe cale pașnică, când șefii daci de trib acceptă supunerea față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, când se dorește păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali. Desigur, creșterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria că, ascultându-l pe Decenu, geto-dacii "s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin". Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60 î.Hr.-59 î.Hr. În munţii Orăştiei va fi centrul statului dac format de Burebista. Aici el ridică cetăți de piatră, cele mai importante fiind: Costeşti, Blidaru, Căpâlna şi Sarmisegetusa, ultima transformată, până la urmă, chiar în capitală a regatului.

MAXIMAFILÍA este pasiunea și știința de a colecționa cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația.

Insignă - Timișoara (Temesvar)1903

Nu dețin niciun fel de informații despre această insignă în limba maghiară. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens, i-aș fi sincer recunoscător.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de arhitectură din frumosul oraș de pe Bega.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Catedrala ortodoxă

Domul și Monumentul Sf.Treime

Casa Huniade

Palatul Dauerbach

Hotelul Continental

Universitatea politenică (Palatul Lloyd)

Palatul Dicasterial

Bastionul Maria Therezia

Piața Victoriei (Operei)

Piața Traian

Palatul Loefler

Biserica sârbească

Muzeul Nicolaus Lenau

Fabrica de bere Timișoreana

Gara

Hotelul Coroana

Liceul de fete

Liceul Coriolan Brediceanu

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative ale județului, alte locuri de vizitat dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.