Epaminonda's Blog.....: BEDUM

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză BEDUM, provincia

GRONINGEN, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Imaginea de mai sus este obligațiune emisă de

primăria localității Bedum.

Biserica

Biserica Geref

Biserica protestantă

Biserica Sf.Walfridus

Biserica Westerdijkshorn

Hotelul

Moara Haitsma

Moara Krimster

Podul mobil

Arhitectură locală

Canalul

Școala

Vedere generală cu biserici

Trimiteri poștale ilustrate

***

DIALOG EPIGRAMATIC

SOLUŢIE OLTENEASCĂ

de Nică Janet - Ostroveni (Dolj)

Ne taie ruşii gazele, din ură,
Căci niciodată ura n-au ascuns,
Dar, iubitori de pace şi natură,
Noi cultivăm fasolea, ca răspuns!

CONFIRMARE

de Eugen Ilieșiu - Deva

Se susţine cu temei,
Au bătrânii şist în ei,
Produc gaze naturale,
Pentru cinci termocentrale!

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Plachetă - Ioan E. Costinescu

Ioan E. Costinescu, (1871-1951) a fost un membru important al Partidului Liberal. A fost ministru în mai multe rânduri, de trei ori aflându-se în fruntea Ministerului Sănătății. La vârsta de 52 de ani, el ajunge primar al Capitalei, funcție pe care o va avea timp de trei ani, în primul său mandat. Ca primar, Costinescu a avut un rol important în electrificarea orașului și dezvoltarea rețelei de tramvaie electrice. Istoricii amintesc că în perioada cât a condus el capitala, a avut loc primul campionat de box profesionist şi primul campionat de oină între cluburi. A fost o perioadă fructuoasă în care s-a înființat Fabrica de Încălţăminte Ursul SA, dar şi „Lăptăria oraşului”, deşi mai existau 120 de lăptării mai mici. Atunci a fost construit cartierul Andronache şi Balta Albă, cel de-al doilea după includerea în planul oraşului a satului Dudeşti-Cioplea. Pe timpul lui Costinescu, Capitala avea 2398 de străzi din care mai mult de jumătate nu erau iluminate, se folosea gazul aerian, petrolul intens şi gazul, iar perioada coincide cu electrificarea oraşului care se va dezvolta tot mai mult în următorii ani. În mandatul său „Societatea Generală de Gaz şi Electricitate trece în subordinea Uzinelor Comunale, respectiv a Primăriei Oraşului. Societatea va dezvolta un important program de electrificare susţinut de primarul Costinescu și va cumpăra toate acţiunile, devenind unic acţionar. Construită în 1912 pentru a furniza curent electric instalaţiilor de pompare a apei şi tramvaielor electrice, termocentrala de la Grozăveşti trece la Primărie şi va deveni principalul producător de electricitate al oraşului, dublându-şi producţia. La 25 februarie1927, la propunerea primarului Costinescu, Consiliul Comunal cumpără palatul Creţulescu care avea o grădină de două hectare cu sere de flori şi care va fi inclusă în Cişmigiu, fiind deschisă astfel şi intrarea dinspre strada Ştirbei Vodă. La începutul anului 1925, Primăria dă o ordonanţă prin care permite practicarea comerţului ambulant numai negustorilor olteni, cu autorizaţie după plata unei taxe de 820 de lei. Cel cu fructe, lapte, peşte şi gaz era permis doar dacă era practicat cu coşuri, găleţi sau garniţe, iar folosirea căruţelor sau cărucioarelor trase de animale era interzis. La solicitarea Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, Primăria pune la dispoziţie întreg Câmpul Moşilor pentru organizarea Oborului. Cu timpul, Târgul Moşilor este transfomat în expoziţie anuală, dar se va renunţa la unele tradiţii cum ar fi pomenirea morţilor. În anul 1926 este adoptată Legea de organizare a Municipiului Bucureşti, prin care cele 12 comune suburbane sunt incluse în oraş astfel se măresc limitele oraşului, dar pentru a evita extinderea fără măsură, interzice parcelarea în afara acestora. Populaţia Bucureştiului ajunge la 569855 de locuitori. Este pietruit şi modernizat drumul care lega Capitala de satul Pantelimon , fiind astfel construită Şoseaua Bucureşti-Pantelimon, iar la tramvaie sunt puse şine duble. Medicul-primar, Ioan Costinescu, moare în închisoare, la Sighet, judeţul Maramureş, una dintre cele mai notorii închisori politice din România.

Liceul Dimitrie Cantemir - București

Colegiul Naţional „Cantemir-Vodă” şi-a început existenţa ca gimnaziu, sub numele de Matei Basarab,in anul 1878. Înfiinţarea acestei şcoli a fost precedată de constituirea, la 11 noiembrie 1865, a unei clase divizionare, paralele, a I-a, pe lângă cea existentă la liceul Matei Basarab, la propunerea profesorilor liceului. Pana in anul 1879, gimnaziul a ajuns la numarul de clase necesar functionarii ca unitate scolara independenta, asadar, in cursul aceluiaşi an şcolar, vechea denumire de „Matei Basarab” a gimnaziului este schimbată cu aceea de „Cantemir Vodă”. Potrivit procesului verbal încheiat în Consiliul Pedagogic al şcolii din 11 februarie 1878 colectivul didactic a hotărât ca noua denumire a gimnaziului să fie „Cantemir Vodă”, deoarece „tot aşa cum alţi domnitori şi Dimitrie Cantemir, fiu şi frate de domn şi el însuşi domn al Moldovei, face mândria trecutului nostru ca istoric, arheolog, literat şi în fine ca om de ştiinţă...”. Clădirea acestui liceu este opera arhitecţilor Virginia Haret şi Nicolae Stănescu.

Dimitrie Cantemir (născut 26 octombrie 1673 şi decedat 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1639 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor moldovean. S-a născut într-o familie nobilă, în localitatea Silişteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk, în Rusia, la 2/13 aprilie 1711 un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă şi precizând integritatea graniţelor şi faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie (1710-1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creştinii au fost înfrânţi de turci la Stănileşti, pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că limba româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referinţă fundamentală pentru corifeii Şcolii Ardelene. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în anul 1935.

Învățător emerit - R.S.R.(Republica Socialistă România)

Emerit este un titlu de onoare care se acordă oamenilor de știință, artiștilor, profesorilor, învățătorilor, medicilor și sportivilor care s-au distins prin activitatea lor. Titlul a fost instituit la data de 11 august 1950 printr-un decret și, din nou, prin decretul nr. 190 din 27 iunie 1977 privind distincțiile de stat în Republica Socialistă România. Aceste titluri aveau ca formă de recunoaștere exterioară niște insigne care se purtau la rever. Ele aduceau, mai ales în deceniile 5 și 6 ale secolului al XX-lea, o serie de avantaje materiale și sociale.

Magazinul universal "Unirea" - București - România

Unirea Shopping Center (U.S.C.), denumire veche – Magazinul universal Unirea, este cel mai mare centru comercial en detail din Romania. Amplasamentul central in Piata Unirii, zona cu traditie comerciala si trafic ridicat (aproximativ 400000 de trecatori pe zi), pozitionarea la 15 minute de orice cartier rezidential al Bucurestiului, fac parte din reteta succesului acestui complex commercial. Suprafata totala a U.S.C. este repartizata in cele trei corpuri principale – Calarasi – 25530 metri pătrați, Central – 32284 metri pătrați si Splai – 26157 metri pătrați. Sus am postat logo-ul și o poză veche a Magazinului Unirea din București.

Insignă - Sunt elev în București

Nu am nicio informație despre această insignă sau acțiune. Dacă cineva poate să mă ajute în acest sens îi sunt sincer recunoscător.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale București, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură, alte locuri de vizitat în capitală, dar și unele trimiteri poștale ilustrate.