Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Zlatio Boiadjiev. Aversul monedei prezintă chipul său, iar reversul stema băncii naționale bulgare.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 leva, data emiterii – 11 octombrie 2013, seria – artiști bulgari de renume, forma - rotundă, diametrul – 34,2 milimetri, greutatea – 16,4 grame, metal – cupru, calitate – proof, tirajul – 4000 de exemplare și designer – Vanya Dimitrova.

Zlatio Georgiev Boiadjiev (în bulgară - Златю Бояджиев) (1903 – 1976) a fost un apreciat pictor bulgar. El este cunoscut pentru portretele și peisajele sale, ilustrând în principal orașul vechi Plovdiv. Boiadjiev a absolvit pictura la Academia de Arte frumoase din Sofia în anul 1932. Opera sa este în general împărțit în două perioade principale - până în 1951, când a suferit un accident vascular cerebral și temporar a renunțat pictură,și după recuperare, câțiva ani mai târziu, până la moartea sa în 1976. După accidentul vascular cerebral, a lucrat cu mâna stângă și într-un mod cu totul diferit.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Apostol Milev Karamitev. Aversul monedei prezintă chipul său, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 leva, data emiterii – 13 decembrie 2013, seria – artiști bulgari de renume, forma - rotundă, diametrul – 34,2 milimetri, greutatea – 16,4 grame, metal – cupru, calitate – proof, tirajul – 3000 de exemplare și designer – Biser Nedyalkov.

Apostol Milev Karamitev (în bulgară - Апостол Карамитев) (1923-1973) a fost un popular actor bulgar. A studiat arta cinematografică la Moscova, Leningrad, Praga și Varșovia. A debutat în anul 1951 în filmul Zori de zi peste patrie. Alte filem în care jucat sunt Căsătoriile și Liubimetz 13.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Boris Hristov. Aversul monedei prezintă chipul său, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 27 februarie 2007, seria – marile voci ale Bulgariei, forma - rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 31,1 grame, metal – argint și aur platinat, calitate – proof, tirajul – 10000 de exemplare, designeri – Elena Todorova și Todor Todorov și preț unitar de vânzare – 99 leva.

Boris Christoff (în bulgară - Борис Христов) (1914 - 1993) a fost un apreciat cântăreț bulgar de opera, considerat a fi una dintre cele mai bune voci ale secolului al XX-lea.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

JOHANN CHRISTOPH VON SCHILLER

scriitor german (1759 - 1805)

Întreaga istorie universală este lupta mereu repetată a lăcomiei de putere cu libertatea.
Cel ce se bizuie pe sine în slăbiciunea lui, e mai puternic decât acela ce supune o cetate.
Cu cât o greșeală ne orbește mai mult și este mai ademenitoare, cu atât este mai mare triumful adevărului.

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SUCEAVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Atestarea documentară a satului Băișești

500 de ani 1499 - 1999

Comuna Cornu Luncii, județul Suceava, România

Băișești (în trecut Baiașești) este o localitate aparținând de comuna Cornu Luncii, din județul Suceava, Bucovina, România. Conform recensământului efectuat în anu 1930, populația satului Băișești se ridica la 1473 locuitori, din care 96,2% erau români și 96% ortodocși. Sus am postat stema actuală a comunei sucevene Cornu Luncii și o fotografie cu biserica din satul Băișești.

Insigna - Cetatea de scaun - Suceava - Reconstituire * 1388 - 1988

Cetatea de Scaun a Sucevei este atestată documentar la data de 11 februarie 1388, ridicată în vremea domniei lui Petru I (1375-1391). Alexandru cel Bun (1400-1432) a intervenit la rândul său în sistemul defensiv al cetăţii prin întărirea cu un zid de apărarea a primei intrări situată pe latura sudică a fortului. Aceasta a suferit modificări odată cu preluarea conducerii Moldovei de către eroul legendar Ştefan cel Mare (1457-1504), canonizat în anul 1992, conducător dibaci, diplomat desăvârşit şi strateg militar, calităţi recunoscute de însăşi contemporanii săi. În încercarea de a pătrunde în cetate vom întâlni patru elemente defensive: şanţ de apărare, pod de acces, zid de apărare în exterior şi capcana căreia istoricii i-au dat numele de „cursa de şoareci”. Sistemul defensiv a făcut imposibilă pătrunderea în cetate făra acceptul celor din interior, slujitori şi susţinători ai intereselor Moldovei. Puţine sunt bătăliile pe care Ştefan cel Mare le-a pierdut în faţa invaziei otomane sau împotriva armatelor polone. Cetatea a fost martora numeroaselor lupte amintim aici cele mai importante din anii de zenit ai domnitorului Ştefan cel Mare; 1476 şi 1484 împotriva turcilor şi 1497 contra armatei poloneze, condusă de regele regatului polon Ioan Albert. Interioarele cetăţii au fost parţial restaurate astfel încât să ne amintim de viaţa de curte şi să ne facem o imagine despre ceea ce a reprezentat locuinţa temporară a voievozilor Moldovei. Imediat ce trecem de podul de acces dăm de primele încăperi destinate străjerilor, odată depăşit acest obstacol suntem impresionaţi de curtea interioară frumos pavată cu pietre în acele vremuri. Descoperim în cadrul acestui amplasament încăperi cu diverse destinaţi: închisoarea, baia cu aburi, pivniţa, capela. Aici au locuit pe lângă voievozii amintiţi mai sus şi boieri cu ranguri înalte în administraţia statului medieval moldav, de la vistiernic până la hatman.

Insigna - Marșul factorilor poștali - Ediția a V-a 1981

P.T.T.R. - (Poșta - Telefon - Telegraf - Radio)

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale. În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poştă şi telecomunicaţii, fiind din nou consfinţit monopolul absolut al statului în acest domeniu. După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate si în domeniul postei si telecomunicatiilor. Sus am postat doua logo-uri din istoria institutiei Posta Romana.

Insigna - Societatea numismatică română - Secția Suceava 1978 - 1988

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescență spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea științei și a pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Insigna - Concursul național de matematică - Suceava '89

Suceava este un municipiu, reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Suceava, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării. Timp de două veacuri a fost capitală a principatului Moldova, iar între anii 1775 - 1918 a fost un oraș din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei). Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în anul 1388 Suceava este menționată drept capitală a Moldovei. În prezent orașul are o populație de aproximativ 86000 de locuitori. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice inconfundabile ale orașului dar și unele trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Palatul de Justiție

Biblioteca Bucovinei "I.G.Sbiera"

Muzeul Bucovinei

Casa Polonă

Liceul "Ștefan cel Mare"

Muzeul de Științele Naturii

Casa de cultură

Muzeul satului bucovinean

Hanul Domnesc

Capela Sfântului Ioan

Casa apelor

Trimiteri poștale ilustrate

Suceava este un județ în nordul extrem al provinciei istorice Moldova, din România, la frontiera cu Ucraina. Capitala județului este orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 8553 kilometri pătrați și numără aproximativ 615000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 5 municipii - Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, 11 orașe - Gura Humorului, Siret, Solca, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea, Broșteni, Cajvana, Vicovu de Sus și 97 de comune. Deasupra am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente de cultură și arhitectură ale județului Suceava, unele frumoase locuri de vizitat cât și unele trimiteri poștale ilustrate.