Epaminonda's Blog.....: Ro-M-oN 33

Aceasta este o probă monetară de 10 lei 1987, de formă rotundă, cu diametrul şi greutatea necunoscute, din bronz. Pe aversul acesteia se distinge valoarea nominală 10 LEI, cunună de lauri, o carte deschisă, o jumătate de roată dinţată, două spice de grâu, un coş de fum şi nişte forme amintind de un peisaj industrial, în prim plan Coloana fără sfîrşit de la Tîrgu-Jiu (Coloana infinitului), iar pe revers REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA, 1987 între două pătrate şi stema ţării. Cartea, roata dinţată şi spicele de grîu sînt cel mai probabil o aluzie la alianţa dintre pătura intelectualilor şi cele două clase sociale: muncitorii şi ţăranii.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greşit şi sub denumirea de „Coloana Infinitului” este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat "trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas, execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m

Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.

"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:

Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg.

Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Naţională a Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar.

În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Aceasta este o probă monetară de 10 lei 1987, de formă rotundă, cu diametrul şi greutatea necunoscute, din oţel nichelat sau bronzat. Pe aversul acesteia se distinge valoarea nominală 10 LEI, cunună vegetală dublă (spice de grîu, ciorchine de struguri, o pălărie de floarea-soarelui, ştiuleţi de porumb), trei pentagoane cu diverse reprezentări: în cel din mijloc, o carte deschisă, făclia ştiinţei, raze de lumină, iar pe revers REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA, 1987 între două pătrate şi stema ţării.

Aceasta este o probă monetară de 10 lei 1988, de formă rotundă, cu diametrul şi greutatea necunoscute, din aluminiu. Pe aversul acesteia se distinge valoarea nominală 10 LEI, cunună de lauri, o carte deschisă, iar pe revers REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA, 1988 între două pătrate şi stema ţării.

Îţi prezint mai sus nişte poze cu evoluţia stemei statului român dar şi stemele provinciilor istorice româneşti.

Vizionare plăcută!

Aceasta este o probă monetară de 5 lei 1991, de formă rotundă, cu diametrul de 21 mm diametru, greutatea de 1,35 grame, din aluminiu şi cu muchie netedă dar şi zimţată la puţine exemplare. Pe aversul acesteia se distinge valoarea nominală 5 LEI, cunună de lauri şi anul 1991, iar pe revers ROMANIA, MIHAI VITEAZUL şi bustul domnitorului. Această piesă nu este de fapt o probă. Au fost bătute multe, şi ar fi trebuit să intre în circulaţie. Din motive necunoscute s-a renunţat la ea, iar piesele bătute au fost topite.

Mihai Viteazu sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgul de Floci şi decedat la 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

Pregăteşte-te de nenorociri înainte ca ele să apară.
Orice mult din puţin se face.
Cine iubeşte trandafirii trebuie să le suporte şi spinii.

_____________xxx_______________

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Mărturie de botez - 28 iulie 1862

Teodor Silion - născut 17 iulie 1862

Naşă de botez - Elena Doamna

(Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza)

Elena Cuza, numele de fată Rosetti, (născută în data de 17 iunie 1825 la Iaşi şi decedată în data de 2 aprilie 1909 la Piatra Neamţ), cunoscută şi ca Elena Doamna, a fost soţia domnitorului Al.I.Cuza. Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părinţilor de la Soleşti, în judeţul Vaslui, unde este şi înmormântată. Primeşte de mică o educaţie aleasă, după severele principii pedagogice ale vremii, sub supravegherea directă a mamei. Elena a învăţat limba germană şi mai ales franceza pe care o folosea cu deosebită eleganţă în corespondenţa sa. De la şapte ani îşi continuă studiile particulare, cu guvernante şi profesori străini. Împlinind cincisprezece ani, Elena s-a stabilit la Iaşi unde a fost introdusă în înalta societate. Aici îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza cu care se va căsători în ziua de 30 aprilie 1844.

Patria şi dreptul meu

50 noiembrie 1869

Ziua sfinţirii primului drapel al gărzii civice din Galaţi

Dupa 1866 caracterul national, de larga factura populara, imprimat puterii armate in timpul lui Cuza nu numai ca s-a mentinut, dar el a fost amplificat si racordat mai bine realitatilor si nevoilor de aparare. In baza prevederilor Constitutiei, trei legi succesive – 1868, modificata in 1872 si 1874 – au creat cadrul legislativ corespunzator. Noua lege de organizare a puterii armate din 11/23 iunie 1868 (ministru de Razboi fiind generalul George Adrian, promotor principiului „natiunii armate") a introdus categorii noi in structura militara a tarii, care au largit baza sociala a ostirii, sporindu-i totodata, substantial efectivele cu pregatire ostaseasca sistematica. Astfel, numarul elementelor componente ale puterii armate a ajuns la cinci:

armata permanenta, si rezerva ei;
corpul dorobantilor si granicerilor (armata teritoriala) cu rezerva lor;
militiile (cetatenii intre 20 si 50 de ani ce nu erau incorporati in cele doua elemente, precum si tineri voluntari, de la 17 ani in sus), organizate pe principiu teritorial, cate un batalion de judet
garda oraseneasca (civică), creata in 1866
gloatele, pentru comunele rurale.

Prin Legea din 27 martie /8 aprilie 1872 si modificarile din 12/24 martie 1874 (ministru de Razboi fiind generalul Ioan Emanoil Florescu, unul din partizani armatei nationale moderne), garda oraseneasca, subordonata acum direct Ministerului de Razboi, era transformata intr-un adevarat element al puterii armate. Astfel, Romania a putut sa-si creeze, intr-un interval de timp destul de scurt, un sistem militar si o armata unitara moderne, cu o puternica baza in mase, justetea acestei orientari, predominanta in epoca, gasindu-si deplina confirmare pe campurile de batalie din 1877-1878.

Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale - Bucureşti - 1938

Pavilionul cultural s-a clădit sub domnia MS Regele Carol II

Carol II - Regele românilor - MCMXXXVIII (1938)

Votarea noii Constituţii

Poporul român într-un singur glas a votat noua constituţie

24 februarie 1938

Carol II - Regele românilor

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

__________xxXxx__________