Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 83

INSULELE LEEWARD

(CARAIBE)

INSULELE MIDWAY (S.U.A.)

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

1. Cine nu a simţit pumnul altuia crede că al lui este buzdugan.

2. Omul încântător răspândeşte florile în afară şi păstrează ghimpii pentru el .

3. Orice să fie nou, dar prietenul să fie vechi.

CÂTEVA PLACHETE DIN

PERIOADA REGALISTĂ

A ROMÂNIEI

Unele informaţii generale interesante despre plachete găseşti în articolul LAFFITTE - FRANŢA.

Federaţia sindicatelor sportive din România (F.S.S.R.)

- Ludus Pro Patria - 1920 -

Înălţarea monumentului infanteriei

Sub înţeleapta domnie a M.S.Regelui Carol II în anul 1936

s-a înălţat Monumentul infanteriei, simbol al jertfei şi eroismului

din războiul pentru întregirea neamului

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

Monumentului Infanteriei, a fost un monument de mari dimensiuni compus dintr-un obelisc înalt din marmură având de-o parte şi de alta un pluton militar alcătuit din 14 infanterişti aflaţi într-o acţiune ofensivă. Acest monument, a fost realizat din bronz de către sculptorul Ion Jalea şi dezvelit în anul 1936 la primul rond al şoselei Kiseleff, pe latura din dreapta. În partea stângă a rondului avea să fie amplasată în 1940 o mare statuie a regelui Ferdinand, realizată de Ivan Merstovic, Monumentul Infanteriei fiind dezasamblat în 1939 pentru a face loc perspectivei şi depozitat la Muzeul Militar cu scopul reamplasării lui. Însa declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a amânat relocarea acestuia, iar cand s-a încercat refacerea după război s-a constatat că dispăruse.

În primavara anului 2000, pe locul fostului Monument al Infanteriei, a fost ridicat un nou monument dedicat infanteriei române, avându-l ca autor pe sculptorul Ioan Bolborea, format dintr-o coloana din bronz înaltă de peste 10 metri, pe care este reprezentata jertfa eroilor infanterişti. Monumentul mai este cunoscut şi sub numele Coloana Bolborea.

Inaugurarea liniei ferate Bucureşti - Urziceni - Făurei

11 noiembrie 1943

În anul de graţie 1943,

sub glorioasa domnie a Majestăţii sale Regele Mihai I,

Conducătorul statului fiind mareşalul Antonescu,

Ministru al comunicaţiilor ATTA Constantinescu,

Director general C.F.R.: T.C.Drezeanu

Tronsonul de cale ferată Bucureşti - Urziceni a fost ianugurat în anul 1912

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial.

Ion Victor Antonescu (născut 2 iunie 1882 la Piteşti şi decedat la 1 iunie 1946 în închisoarea Jilava) a fost un om politic român, ofiţer de carieră, mareşal, şeful secţiei operaţii a Marelui Cartier General al Armatei în primul război mondial, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, Şef al Marelui Stat Major şi Ministru de Război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi conducător al statului cu puteri dictatoriale. Antonescu a decis intrarea României în cel de al II-lea război mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile româneşti pierdute în anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena şi Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României, sub presiunile Germaniei. A fost demis de la conducerea statului de către regele Mihai I prin Actul de la 23 August 1944. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de către un Tribunal al poporului, puternic influienţat de puterea sovietică care deja se făcea simţită în România, şi executat prin împuşcare, la 1 iunie 1946, la închisoarea Jilava din Bucureşti.

Partidul Naţional Liberal, lui D.A. Sturdza,

în amintirea aniversării sale de 70 de ani - 1903

Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu - (născut 10 martie 1833 la Miclăuşeni, judeţul Iaşi şi decedat 8 octombrie 1914 la Bucureşti) a fost un academician, om politic român şi în patru rânduri prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, preşedintele Academiei Române între anii 1882 - 1884. Educat la Academia Mihăileană, şi-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mişcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu. În anul 1899 a fost ales lider al partidului, ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deşi un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naţionalism, dispreţuind tot ce era "străin" şi făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică şi industrială a României. A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în NUMISMATICA ROMÂNEASCĂ. A murit într-un spital de boli mintale.

_________xxXxx_________