Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 88

IRLANDA

ISLANDA

***

LOCUŢIUNI, MAXIME

ŞI CUGETĂRI,

ÎN LIMBA LATINĂ

Homo naturaliter animal sociale. – Omul prin natură este un animal social.
Homo proponit, sed Deus disponit. – Omul propune, Dumnezeu dispune.
Ignoramus et ignorabimus! – Nu vom şti niciodată!

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Inaugurarea podului peste Dunăre

"Regele Carol I"

- 14 septembrie 1895 -

Carol I - Rege al României

Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny, proiectantul şi executantul podului) a fost construit între anii 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podului. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate de pe valea Prahovei. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podului Direcţiei Generale a CFR. Începerea lucrărilor de execuţie a avut loc la data de 26 noiembrie 1890 în prezenţa regelui Carol I. Colectivul de proiectare şi de execuţie a fost condus de inginerul român Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă.

Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.

Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de ambasada franceză de la Bucureşti, ca un dar în cinstea regelui Carol I. Pilet a realizat mai întâi cinci modele diferite în miniatură, iar regele însuşi a ales modelul care a fost realizat pentru pod. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon şi mai apoi îmbinate la faţa locului.

Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895).Podul a fost inaugurat la 14/ 26 septembrie 1895 în cadrul unor mari festivităţi la care a participat regele Carol I. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeţilor cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia podului, într-o şalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistenţa podului.

Inaugurarea Palatului de Justiţie din Bucureşti

15 octombrie 1895

Carol I - Rege al României

Palatul de Justiţie din Bucureşti a fost construit între anii 1890 - 1895 după planurile arhitecţilor Albert Ballu (acelaşi arhitect care a conceput Palatul de Justiţie din Charleroi, Belgia şi Ion Mincu, care a condus şi lucrările de construcţie şi a desenat şi schiţele decoraţiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României, personal, pe data de 7 octombrie 1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfăşurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundaţie pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un şorţ alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundaţie şi a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcţiona Curtea judecătorească, înălţată pe moşiile boierilor Creţuleşti şi Goleşti, pe malul drept al Dâmboviţei, mai precis pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului. Execuţia lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuţarida. În interiorul palatului există o Sală a paşilor pierduţi, întocmai ca în Palatul Universităţii din Iaşi. Impunătoarea „Sală a paşilor pierduţi" numită şi „Sala orologiului", ocupă un sfert din cei aproape 13000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafaţa clădirii la sol. Denumirea de „Sala orologiului” provine de la faptul că în acest spaţiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”. Exteriorul clădirii are influenţe urbane, iar corpul central este construit în stilul Renaşterii franceze. Partea centrală a faţadei este marcată de şase pilaştri puternici. Pilastrul este un element arhitectural în formă de stâlp cilindric sau paralelipipedic, prevăzut cu o bază şi cu un capitel, care serveşte ca element decorativ şi de rezistenţă. Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul, sculptate de Carol Storck, Frederick Storck, Wladimir Hegel şi George Vasilescu. Alte două statui, care flanchează ceasul de pe acoperiş semnifică Forţa şi Prudenţa. Clădirea Palatului de Justiţie are demisol, parter, parţial mezanin şi etaj, cu o înălţime variabilă de cca 20 m peste nivelul terenului, acoperă o arie construită de aproximativ 8500 m² şi o suprafaţă desfăşurată de aproximativ 27700 m², având în plan forma unui patrulater neregulat, cu dimensiunile generale de 140 x 90 m. Inaugurarea Palatului, care a avut loc la data de 4 octombrie 1895, a fost marcată şi ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătoreşti din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor şi urmaşilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituţiuni a ţării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de către Ministerul Justiţiei.

Domnului Tudor, martirul independenţei Romaniei 1821

- Tera Jiului - MDCCCC (1900)

Comitetul de iniţiativă

Carol I - Regele României independente - 1877

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Amplasat în zona centrală a oraşului Târgu Jiu, în vecinătatea unor clădiri de patrimoniu precum liceul “Tudor Vladimirescu”, casa Vasile Moangă, casa Grigore Iunian, ansamblul statuar ridicat în onoarea lui Tudor Vladimirescu aduce un omagiu celui care a iniţiat şi condus mişcarea revoluţionară de la 1821, reamintind trecătorilor legăturile sale cu oraşul de reşedinţă al Gorjului. Statuia “Tudor Vladimirescu” este primul complex monumental al oraşului Târgu-Jiu. Ansamblul sculptural turnat din bronz, a fost realizat de către sculptorul gorjean Constantin Bălăcescu. Turnată într-un atelier din oraşul Milano, statuia lui Tudor Vladimirescu a fost inaugurată în anul 1898, an în care a început şi construcţia unui nou sediu al primăriei oraşului Târgu-Jiu.