Epaminonda's Blog.....: LAON

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

· Foamea îl scoate pe lup din pădure.

· Cine răspunde la invitaţia lupului trebuie să meargă însoţit de câini.

· Nu te lăsa în fântână cu funia altuia.

CÂTEVA PLACHETE DIN

PERIOADA REGALISTĂ

A ROMÂNIEI

Unele informaţii generale interesante despre plachete găseşti în articolul LAFFITTE - FRANŢA.

115 ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României (17 aprilie 1880 - 17 aprilie 1995) - Ctitor al BNR: Eugeniu Carada (1836-910)

Eugeniu Carada (născut 29 noiembrie 1836 la Craiova şi decedat la 10 februarie 1910 la Bucureşti) a fost un economist politic şi scriitor român. Alături de Ion C. Brătianu, înfinţează Banca Naţională a României în anul 1880. Deşi nu acceptă funcţia de Guvernator, o preia într-un final pe cea de director, după ce Brătianu l-a ameninţat că îşi dă demisia din Guvern. Aceste refuzuri, precum şi multe altele adunate de-a lungul anilor, denotă nu atât demnitatea lui Carada, cât şi modestia lui. În ceea ce priveşte Banca Naţională, el însuşi merge la Paris pentru a supraveghea tipărirea biletelor şi organizează numeroase filiale şi centre în toată ţara.. Din toate acţiunile sale se observă spiritul său extraordinar, spirit ghidat doar de dragostea pentru patrie şi de dorinţa de a dezvolta ţara cu puteri româneşti. El ajută şi finanţează numeroase persoane, asigurând dezvoltarea unei burghezii autohtone. Remarcabil este însuşi faptul că a compus planurile de construcţie pentru palatul băncii naţionale. A lucrat în cadrul băncii mai mult de 30 de ani, asigurându-i o asemenea prosperitate, încât multe personalităţi ale vremii spuneau că, şi în cazul în care niste neghiobi ar veni la conducerea ei, Banca s-ar conduce singură, într-atât de bine organizată era de Eugeniu Carada.

Apărătorilor oraşului Galaţi, din partea cetăţenilor

- ianuarie 1918 -

Aducerea în ţară a celor 3 monitoare de la Trieste

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Tot regele Carol I al României a dispus şi aducerea în ţară a celor 3 monitoare de la Trieste.

A 75-a aniversare a zilei de naştere a lui Mauriciu Blank,

din partea funcţionarilor Băncii Marmorosch Blank

Banca Marmorosch, Blank & Co. este o bancă istorică românească înfiinţată în anul 1848 de către Iacob Marmorosch. Acesta s-a asociat cu Mauriciu Blank la 1 ianuarie 1864 şi au pus bazele noii bănci, cu numele consacrat Marmorosch Blank. Banca s-a făcut cunoscută pentru importanţa pe care a avut-o la începutul anilor 1920, pentru implicarea în politica românească, dar şi pentru răsunătorul ei faliment din anul 1931.

Aici admiri o acţiune, din decembrie 1919, a acestei bănci care a fost desfiinţată de comunişti în anul 1948. Sediul acesteia a fost in Bucureşti, pe strada Doamnei, la nr 4.

Mauriciu Blank (născut în anul 1848 la Piteşti şi decedat în anul 1929) a fost un bancher român de etnie evreiască. Chipul bancherului Blank este bine cunoscută de pe medalia omagială bătută în anul 1923, cu ocazia împlinirii de către acesta a onorabilei vârste de 75 de ani.

____________xxXxx___________