Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 86

IORDANIA

INSULELE VIRGINE

AMERICANE

(INDIILE DE VEST)

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA POPOARELOR

“Proverbe turceşti”

Cu jumătate de medic îţi pierzi sănătatea; cu jumătate de preot îţi pierzi credinţa.
Cine se încredinţează unui bărbier nepriceput să poarte vată în buzunar.
Nu te plimba fără băţ în satul cu mulţi câini.

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Prinţul Nicolae - 1906

Principele Nicolae al României, Principe de Hohenzollern a fost cel de-al doilea fiul al regelui Ferdinand şi al reginei Maria( născut 15 la data 15 august 1903 în Sinaia şi decedat la data de 9 iunie 1978 în Lausanne, Elveţia) a fost fratele mai mic al regelui Carol al II-lea şi unchi după tată al regelui Mihai I. Şi-a petrecut întreaga existenţă princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927 - 1930 când a făcut parte din Consiliul de Regenţă care conducea ţara in locul regelui minor Mihai.

A murit la vârsta de 75 de ani, departe de ţară, după patru decenii de exil forţat.

Mai sus admiri o poză din anul 1906, a reginei Maria cu prinţul Nicolae.

Glorioasei armate române,

jubileul de 25 de ani a Războiului independenţei României

Regele Carol I şi Regina Elisaveta - 1902

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

Voeşte şi vei putea!

Dreptul nostru.

Mircea cel Mare, domnul Ungro-Vlahiei

şi al Silistrei până la mare (1386 - 1418)

Carol cel Mare al României (1913)

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 şi noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 şi 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. A fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

O jumătate de veac de la întemeierea Fundaţiei Regele Carol I

10 mai 1891 - 10 mai 1941

Regii Carol I şi Mihai I

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial.

La 3 mai 1891, Regele Carol I, într-o scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştrii, îşi declara „dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă întotdeauna deschisă”. Acest moment poate fi considerat un adevărat act de întemeiere a Bibliotecii centrale universitare, denumită „Fundaţia Carol I” în perioada 1895-1948. Concepţia edificiului a fost încredinţată arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatului Case de Depuneri şi Economii şi al vechiului Palat Regal. Lucrările încep în 1891 şi vor fi finalizate până în 1893. Următorii doi ani, până în 1895, aveau să fie dedicaţi dotării şi amenajării clădirii. La 14 martie 1895 Regel Carol I a inaugurat Fundaţia Universitară ce avea să-i poarte numele. Vreme de 50 ani, Fundaţia a contribuit la formarea elitei intelectuale româneşti, îndeosebi printr-o activitate susţinută de acordare de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor, cercetătorilor merituoşi şi prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat. În 1911, sub coordonarea aceluiaşi arhitect începe extinderea localului. Edificiul este dat în folosinţă la 9 mai 1914 şi va deveni la scurt timp un reper edilitar al Bucureştiului.Biblioteca va beneficia de un amfiteatru de peste 500 de locuri, cu 4 săli de lectură şi depozite; avea o organizare şi o dotare de nivel european, fiind un adevărat forum în care cercetarea şi studiul erau încurajate şi puteau excela. În 1948, prin Decret nr.136, Fundaţia Carol I este desfiinţată ca instituţie particulară şi ia fiinţă Biblioteca Centrală Universitară “C.I. Parhon” din Bucureşti, care îşi organizează activitatea în funcţie de necesităţile învăţământului superior, restructurat în urma reformei învăţământului, iar în 1963, biblioteca devine şi centru naţional de dotare cu publicaţii româneşti a lectoratelor de limbă, literatură şi civilizaţie română din străinătate.
Revoluţia din 1989 a venit cu un incendiu devastator pentru bibliotecă. Peste 500.000 de volume şi aproape 3700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Eminescu, Maiorescu, I.L. Caragiale, G. Coşbuc, L. Blaga, M. Eliade şi alţii, au fost distruse. În noiembrie 2001 are loc redeschiderea Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti (Unitatea Centrală). La eveniment au participat numeroase personalităţi ale lumii politice şi culturale, atât din ţară cât şi din străinătate.

__________xxXxx__________