Epaminonda's Blog.....: LUBBECKE

***

VORBE DE DUH

ALE ÎNAINTAŞILOR

“Baltasar Gracian y Morales”

Curaj mare, nobleţe mare.
Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice.
Fă-ţi din prietenul tău un învăţător şi uneşte prin el foloasele instrucţiei cu plăcerea conversaţiei!

CÂTEVA PLACHETE CU

CETĂŢI ŞI MĂNĂSTIRI

MOLDOVENEŞTI

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia (denumită şi Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferenţiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de oraşul Târgu Neamţ. Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici şi aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Aici există şi o chilie în care locuia scriitorul Alexandru Vlahuţă, când venea în vizită la mănăstire), transformată în 1966 în muzeu memorial.

Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa este situată la 18 km depărtare de oraşul Rădăuţi, înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei). Aici pot fi vizitate încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

Mănăstirea Voroneţ

Mânăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Legenda “originii” bisericii uneşte pe vecie două mari personalităţi în destinul nostru naţional: ctitorul mănăstirii Ştefan cel Mare şi cuviosul părinte Daniil, primul stareţ al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit. Viata monahală s-a întrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe. De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roşca, văr al lui Petru Rareş a iniţiat adăugirea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluţie unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum şi pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streaşină, lucrări ce au dat construcţiei o mare stralucire. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar şi din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de taină, Împrăştierea apostolilor, Spălarea picioarelor, ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos). Pictura exterioară a Voroneţului, datând din timpul domniei lui Petru Rareş, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă, însufleţite, fireşti.O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata imaginaţie creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziţie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii reţin atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilţ domnesc, o adevarată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor şi mormântul sihastrului Daniil, din pronaos.

Cetatea Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei este o cetate medievală aflată la marginea de est a oraşului Suceava. Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei.. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei. Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei și nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391). Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XIV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi de importanţă strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de către Petru i Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de către Ştefam cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, fiind alcătuită din următoarele 4 obiective: fortul Muşatin - datează din sec. al XIV-lea, incinta exterioară - datează din perioada 1476-1478, şanţul de apărare - datează de la sfârşitul sec. al XV-lea şi zidul de contraescarpă - datează din a doua jumătate a sec. al XV-lea.

_________xxXxx__________