Epaminonda's Blog.....: LE MANS

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA POPOARELOR

“Proverbe turceşti”

Fereşte-te de omul care priveşte în jos şi de apa care curge lin.
Cine nu se mulţumeşte cu puţin nu va avea parte niciodată de mai mult.
Nu e o ruşine să nu ştii, e ruşine să nu întrebi.

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Mausoleul de la Mărăşeşti - 1938

Regii Ferdinand I şi Carol II

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi președinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

Mausoleul de la Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor primului rîzboi mondial. A fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşeti, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de aici au pierit 480 de ofiţeri şi 21000 de soldaţi români. Actualmente mausoleul adăposteşte 5073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu (câştigători ai concursului de proiecte şi premiați cu 40000 de lei aur) între anii 1923 - 1938 şi a fost inaugurat în mod oficial pe 18 septembrie 1938. Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezenţa reginei Maria şi a altor personalităţi ale vremii, şi s-au reluat după 12 ani, în anul 1936. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea şi Ion Jalea şi ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărăşeşti. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.În anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalia de mai sus, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint şi bronz.

Insigna - În amintirea încoronării din anul 1922

Regele Ferdinand I al României şi regina Maria

Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg şi Gotha (născută în data de 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, Kent, Anglia şi decedată la 18 iulie 1938 la Sinaia), a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea.

Încoronarea

Ferdinand - Regele României şi Maria - Regina

Întâiul rege al tuturor românilor încoronatu-sa la Alba Iulia

15 octombrie 1922

Ferdinand şi Maria domneau peste un regat nou format, dar neincoronaţi. Ei au dorit să fie incoronaţi şi oficial. Evenimentul a avut loc la Alba-Iulia, oraşul de legendă al romănilor. Două simboluri ale Romăniei au fost si mai mult in valoare, Regii Unirii şi oraşul primei Uniri din istorie, Alba-Iulia. Incoronarea de la 15 octombrie 1922 a constituit momentul de glorie al Monarhilor, dar şi al desăvărşitei Romănii Mari. Incă din 1921 apare ideea ca unirii tuturor romănilor să i se confere un plus de imagine la nivel european prin incoronarea solemnă a regelui Ferdinand. Ideea nu s-a concretizat imediat din cauza certurilor dintre liderii partidelor politice, incoronarea amanandu-se cu un an. Iar ca loc de desfăşurare a unui asemenea eveniment a fost ales oraşul Alba-Iulia, situat in inima Transilvaniei, oraş cu puternică incărcătură istorică, loc sacru pentru românii transilvăneni. La 15 octombrie 1922 a avut loc ceremonia de incoronare a regelui Ferdinand şi a reginei Maria, ca regi ai Romaniei Mari.

Această ceremonie s-a desfăşurat la Catedrala Incoronării din Alba-Iulia, ridicată in perioada 1921-1922 tocmai pentru a adăposti acest eveniment. Ea a simbolizat actul unirii tuturor romănilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Planurile ansamblului au fost realizate de arhitectul Victor Ştefănescu, iar execuţia a fost incredinţată inginerului Tiberiu Eremia. Conform datelor istorice, la festivităţile de la Alba-Iulia au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii ca o confirmare internaţională a Marii Uniri. Printre aceştia au fost prezenţi la ceremonia de incoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei, principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand. Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea Patriarhul Romăniei, care a ţinut o Liturghie solemnă şi a sfinţit coroanele regale gata pregătite. In faţa clopotniţei a fost aranjată o scenă imbrăcată in pânză roşie, şi aici, pe un larg soclu roşu, s-a intins, căteva minute mai tărziu, baldachinul incoronării intreţesut cu brocart roşu şi galben pe un fond alb. De la ieşirea din catedrală pănă la scenă au fost aşternute covoare roşii. După terminarea serviciului religios, care a durat o jumătate de oră, alaiul incoronării s-a rănduit spre baldachin, in faţă aflându-se regele Ferdinand şi regina Maria, imbrăcaţi pentru ceremonie cu mantiile ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină, cu fiii şi fiicele ei. Ferechide şi Orleanu, imbrăcaţi in frac, in faţa perechii regale, dau citire formulelor de jurămănt. După ce işi aşează pe cap coroana de oţel, suveranul pune apoi coroana de aur pe capul soţiei sale ingenunchiate. Imediat salve de tun au anunţat că primul suveran al tuturor romănilor a primit consacrarea religioasă a funcţiei sale. După ce regele a dat citire proclamaţiei sale de incoronare, insoţit de regină, trecand printre emisari, parlamentari invitaţi străini, s-a indreptat spre incăperile regale, salutand mulţimea. Încoronarea nu s-a făcut in catedrală deoarece Ferdinand, de religie catolică, nu a dorit să fie incoronat de un membru al Bisericii Ortodoxe. În cadrul banchetului festiv organizat de către guvern, familia regală a stat la masă alături de oaspeţii ei in istorica sală unde la 1 Decembrie 1918 s-a consemnat unirea Transilvaniei cu vechea Romănie. 20000 de ţărani veniţi din toate regiunile ţării au fost ospătaţi cu fripturi făcute la proţap, in barăcile din lemn ridicate, in acest scop, sus pe cetate. 40000 de oameni, de la toate armele, au fost angrenaţi, timp de mai bine de două ore şi jumătate, in parada trupelor, reprezentănd punctul culminant al solemnităţii laice. A doua zi, regii au avut parte de o intrare triumfală in Bucureşti, capitala Romaniei Mari. Iată primele dorinţe ale noului rege incoronat: “Cu inima plină de dragoste şi credinţă, mărturisesc dorinţele sufletului meu. Vreau ca ţărănimea, stăpănă pe veci pe ogoarele ce le-a dobandit, să le dea toată puterea de rodire, in folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă, intr-o viaţă de armonie şi de dreptate socială, vreau ca in hotarele Romăniei Mari toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi naţionalitate, să se folosească de drepturi egale, cu ale tuturor romănilor, ca să ajute cu toate puterile statul, in care Cel de sus a randuit să trăiască impreună cu noi."