Epaminonda's Blog.....: Ro-M-oN 28

Aceasta este o probă monetară de 50 bani din anul 1918, de formă rotundă, din argint, cu diametrul de 18 mm şi margine zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă cerc perlat exterior de-a lungul căruia se află inscripţia CAROL·1·REGE· AL·ROMANIEI· şi efigia regelui spre stânga, sub gât este scris numele gravorului, CH. P. (Charles Pillet), iar pe revers cerc perlat exterior, valoarea nominală 50·BANI, ·ROMANIA·1914·, în stânga un ornament vegetal, în centru stema României.

Aceasta este o probă monetară de 1 leu din anul 1918, de formă rotundă, din argint, cu diametrul de 23 mm şi margine zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă cerc perlat exterior de-a lungul căruia se află inscripţia CAROL·1·REGE· AL·ROMANIEI· şi efigia regelui spre stânga, sub gât este scris numele gravorului, CH. P. (Charles Pillet), iar pe revers cerc perlat exterior, valoarea nominală 1 LEU, ·ROMANIA· şi anul ·1914·, în dreapta jos lângă muchie ESSAI (încercare), în centru stema României.

Aceasta este o probă monetară de 2 lei din anul 1918, de formă rotundă, din argint, cu diametrul de 26 mm şi margine zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă cerc perlat exterior de-a lungul căruia se află inscripţia CAROL·1·REGE· AL·ROMANIEI· şi efigia regelui spre stânga, sub gât este scris numele gravorului, CH. P. (Charles Pillet), iar pe revers cerc perlat exterior, valoarea nominală 3 LEI , ·ROMANIA· şi anul ·1914·, în dreapta jos lângă muchie ESSAI (încercare), în centru stema României. Probele monetare de mai sus au fost bătute la Paris - Franţa. Câteva informaţii sumare despre regele Carol I al României găseşti tot aici, dar mai jos.

Aceasta este o monedă comemorativă (jubiliară) de 10 lei şi a fost emisă de către Banca Naţională a României la data de 9 mai 2012 pentru a marca personalitatea lui Sergiu Celibidache. Pe aversul acesteia se prezintă o compoziţie sugerând arta dirijorală, stema României, valoarea nominală „10 LEI”, anul de emisiune „2012” şi inscripţia în arc de cerc „ROMANIA, iar pe revers portretul dirijorului Sergiu Celibidache, anii între care a trăit „1912-1996” şi inscripţia în arc de cerc „SERGIU CELIBIDACHE”. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99%, are greutatea de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, margine zimţată şi s-a emis într-un tiraj de 500 de exemplare.

Sergiu Celibidache (născut 28 iunie 1912 la Roman în judeţul Neamţ şi decedat la 14 august 1996 în Franţa, localitatea La Neuville sur Essone, departamentul Loiret) a fost un renumit dirijor şi compozitor român de muzică clasică, membru de onoare al Academiei Române.

Aceasta este o monedă comemorativă (jubiliară) de 10 lei şi a fost emisă de către Banca Naţională a României la data de 28 mai 2012 pentru a marca trecerea a 150 de ani de la unificarea instituţiilor politice centrale ale României moderne - deschiderea primului Parlament şi constituirea primului Guvern. Pe aversul acesteia se prezintă portretul lui Alexandru Ioan Cuza - domnitorul în vremea căruia s-a constituit primul guvern al Principatelor Unite şi cel al lui Barbu Catargiu - prim-ministrul acestui guvern, numele celor două personalităţi, stema României, anul de emisiune, valoarea nominală „10 LEI“ şi inscripţia în arc de cerc „ROMANIA, iar pe revers în interiorul unui chenar circular, stema din 1862 a Principatelor Unite; la exterior, inscripţia circulară „PRIMUL GUVERN AL PRINCIPATELOR UNITE - 150 DE ANI“; în exergă, anul „1862“. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99%, are greutatea de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, margine zimţată şi s-a emis într-un tiraj de 500 de exemplare.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut 20 martie 1820 la Bârlad, judeţul Vaslui şi decedat în data de 15 mai 1873 la Heidelberg, în Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor 2 ţări româneşti. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu un singur parlament şi guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Barbu Catargiu (născut la 26 octombrie 1807 în Bucureşti şi decedat la 8 sau 20 iunie 1862 în Bucureşti) a fost un jurnalist, lider al partidei conservatoare, strălucit orator şi politician român. La 22 ianuarie 1862 a luat fiinţă guvernul unic al Principatelor Unite - România - (până atunci existau guverne separate în Moldova şi în Ţara Românească). Preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost numit Barbu Catargiu. Funcţia era echivalentă cu funcţia de prim ministru. Guvernul Catargiu a luat măsuri pentru unificarea administrativă şi politică a ţării. Pe 26 ianuarie ministerele din fostul Principat al Moldovei au fost desfiinţate, fiind înlocuite temporar cu „directorate”. Pe 8/20 iunie 1862 Barbu Catargiu este asasinat lângă clopotniţa Mitropoliei, pe cînd pleca de la o şedinţă a Adunării (parlamentul îşi avea sediul în palatul de pe Dealul Mitropoliei). În perioada respectivă conservatorii încercau să treacă o lege rurală care să favorizeze pe marii proprietari (erau doar cîteva mii în întreaga ţară) în detrimentul ţăranilor. Pentru a sprijini împroprietărirea ţăranilor, liberalii radicali au convocat pentru 11 iunie o adunare populară. Catargiu răspunsese unei interpelări parlamentare referitoare la această adunare, pe care guvernul o interzice. Asasinul lui Catargiu a fugit şi nu a fost niciodată prins, deşi lăsase arma crimei la locul faptei. Nu s-a stabilit clar dacă a fost vorba de o răzbunare sau de o crimă politică, dar în epocă lumea înclina spre ipoteza unei crime politice. Asasinul său prezumtiv se pare că a fost Gheorghe Bogati. Barbu Catargiu a fost membru în Obşteasca Adunare (din 1837) a Ţării româneşti, director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer, a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în ţări din Occident, interesându-se de viaţa civilă şi de stat. Barbu s-a născut la Bucureşti, fiind fiul marelui vornic Ştefan Catargiu. A studiat la şcoala grecească de la Schitul Măgureanu, apoi la Paris. Întors în ţară, a ocupat diferite funcţii administrative şi politice. Nu a luat parte la revoluţia de la 1848, dar a fost un susţinător al unirii Principatelor Române. În primii ani ai domniei lui Cuza, Barbu Catargiu era cel mai important reprezentant al taberei conservatorilor, ce avea majoritatea în camerele ambelor principate.

Aceasta este o monedă comemorativă (jubiliară) de 10 lei şi a fost emisă de către Banca Naţională a României la data de 28 mai 2012 pentru a marca trecerea a 150 de ani de la unificarea instituţiilor politice centrale ale României moderne - deschiderea primului Parlament şi constituirea primului Guvern. Pe aversul acesteia se prezintă portretul lui Alexandru Ioan Cuza - domnitorul în vremea căruia s-au deschis lucrările primului parlament al Principatelor Unite şi cel al mitropolitului Nifon - primul preşedinte al parlamentului, numele celor două personalităţi, stema României, anul de emisiune, valoarea nominală „10 LEI“ şi inscripţia în arc de cerc „ROMANIA“, iar pe revers în interiorul unui chenar circular, stema din 1862 a Principatelor Unite; la exterior, inscripţia circulară „PRIMUL PARLAMENT AL PRINCIPATELOR UNITE - 150 DE ANI“; în exergă, anul „1862“. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99%, are greutatea de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, margine zimţată şi s-a emis într-un tiraj de 500 de exemplare.

Nifon Rusailă (născut 1789 în Bucureşti şi decedat la 5 mai 1875 tot în Bucureşti) a fost un cleric ortodox român, de etnie aromân, care a deţinut funcţia de mitropolit al Ungrovlahiei (1850-1865) şi apoi de mitropolit-primat al României (1865-1875). Se călugăreşte la vârsta de 20 de ani, la mănăstirea Cernica. Ocupă pe rând posturi tot mai importante în ierarhia bisericească a Ţării Româneşti. De exemplu, în anul 1839 era stareţ la mănăstirea Cozia. La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de “mitropolit primat" al României, păstorind până la moarte. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluţiei din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înfiinţat o tipografie, în care a editat aproape toate cărţile de slujbă (mai târziu a luat-o statul). A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcaşuri de închinare: mănăstirea Zamfira, Schitul Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea, a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (azi jud. Giurgiu). Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcţia de Preşedinte al Divanului Ad-hoc din Bucureşti (1857) şi al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859). Pe 24 ianuarie 1862 - 3 ani de la alegerea lui Cuza ca domn şi al Ţării Româneşti - a avut loc deschiderea sesiunii Camerelor reunite (parlamentului unificat), prin şedinţa comună a Adunărilor din Moldova şi din Ţara Românească. În această şedinţă Bucureştiul a fost proclamat oraş capitală. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericeşti ale lui Cuza (secularizarea, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliţi şi episcopi eparhioţi). În anul 1872 a înfiinţat - din banii săi - un al doilea Seminar în Bucureşti, cu 8 clase, care i-a purtat numele. Acest Seminar s-a întreţinut - până în anul 1948 - din fondurile lăsate de mitropolit şi din veniturile moşiei Letca Nouă. Mitropolitul Nifon Rusailă a trecut la cele veşnice la 5 mai 1875, în Bucureşti, fiind îngropat la Mănăstirea Cernica.
Câteva informaţii despre stema de pe aceste monede:

In dreapta (heraldică) a scutului este plasată acvila cruciată, în stânga un cap pe zimbru (bour) cu stea cu cinci vârfuri între coarne. Acvila nu este încoronată, şi nici nu poartă însemnele puterii - spadă şi sceptru - în gheare. Scutul are cartierele 1 şi 4 albastre, cartierul 2 roşu şi 3 de aur, şi este timbrat cu o coroană închisă. Este sprijinit de doi delfini afrontaţi şi de două stindarde legionare romane, ce poartă inscripţionate cu cifre romane V şi XXIV, datele dublei alegeri a lui Cuza ca domn în Moldova şi în Ţara Românească. Scutul este plasat sub un pavilion căptuşit cu blană de hermină, cu franjuri şi cu ciucuri, cu coroană închisă deasupra.
Stema nu a fost adoptată oficial. Diferitele decrete date de Cuza în anii 1861, 1862, 1863 etc. pentru fixarea stemei nu au fost complete, lipsindu-le reguli exacte de reprezentare a culorilor şi a mobilelor heraldice, aşa că au existat mai multe variante ce au fost folosite în paralel.

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune.
Preţul tinereţii, la bătrâneţe se apreciază.
Nu te nelinişti pentru răul de anul viitor.

___________xxx___________

CÂTEVA PLACHETE DIN

PERIOADA REGALISTĂ

A ROMÂNIEI

Unele informaţii generale interesante despre plachete găseşti în articolul LAFFITTE - FRANŢA.

A 70-a aniversare a zilei de naştere a regelui Carol I al României - 1909

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Inaugurarea Monumentului Independenţei din Craiova - 1912

Monumentul Independenţei de la Craiova a fost un monument dedicat eroilor români din Războiul pentru Independenţă. Pentru meritele sale deosebite în conducerea operaţiilor militare, generalul Iacob Lahovary şi-a găsit loc pe cel mai reprezentativ monument dedicat celor care au fost eroii războiului pentru neatârnare, „Monumentul Independenţei” de la Craiova, dezvelit la 21 mai 1913. Monumentul redă evenimentul din 15 mai 1877, când domnitorul Carol I, după ce inspectează bateriile de la Calafat, ordonă deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19 şi 30 minute, s-a deschis focul, semnalul fiind dat de tunul 1 din bateria „Carol I”, apoi trăgând tunul 1 din bateria „Mircea” şi tunul 1 din bateria „Elisabeta”. Turcii răspund după a doua lovitură, duelul de foc durând o oră, cinci obuze turceşti căzând în bateria „Carol I”. În timp ce bateria lansa prima lovitură asupra Vidinului, domnitorul Carol I rostea celebrele-i cuvinte: „Asta-i muzica ce-mi place!”.

Monumentul a fost realizat din bronz, avea o înălţime totală de 9,75 m, fiind aşezat pe un soclu de beton cu latura de 8,6 m, redând prima lovitură de tun executată de artileria română, care „vesteşte tuturor românilor ruperea legăturilor de vasalitate şi Independenţa României”. Monumentul poate fi considerat un omagiu adus Artileriei române, înfăţişând, pe soclul ce reconstituie o porţiune din parapetul bateriei „Carol I” de la Calafat, din opt personaje, şapte artilerişti: patru servanţi la două tunuri, asistaţi de căpitanul Zănescu, comandantul bateriei „Carol I”, care urmăreşte traiectoria obuzelor; în plan secund maiorul Iacob Lahovary, şeful operaţiilor din Marele Cartier General, care priveşte, împreună cu ministrul de război, generalul Cernat, harta cu dispozitivul turcesc; deasupra acestui grup de luptători a fost aşezată statuia Domnitorului Carol I, imortalizând momentul primei lovituri de tun de la Calafat. „Cele două tunuri în poziţii diferite (...) prin cele două momente prezentate (tragerea şi încărcarea) sugerează privitorului ideea continuităţii focului (bateria a tras,bateria trage, bateria continuă să tragă)”. Monumentul, operă a sculptorului Dima Pavelescu, va fi demolat şi topit de autorităţile comuniste în anul 1948.

Imaginea de mai sus îţi prezintă actualul Monument al Independenţei din oraşul Craiova, ridicat de către comunişti.

Comemorarea Unirii - 1922

NIHIL SINE DEO = Nimic fără Dumnezeu

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut la 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat la 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Pacea balcanică de la Bucureşti (28 iulie - 10 august 1913

Pacea de la Bucureşti s-a încheiat în data de 10 august 1913 printr-un tratat de pace semnat între Bulgaria, pe de-o parte şi România, Serbia, Muntenegru şi Grecia, pe de altă parte. În conformitate cu prevederile tratatului de pace, Bulgaria ceda României porţiunea cunoscută ca Dobrogea de sud (Cadrilaterul) cu suprafaţa de 6960 km.p şi o populaţie de 286000 de locuitori. În plus, Bulgaria se obliga să distrugă toate fortăreţele existente şi să nu construiască altele la Ruse ori la Şumen, sau în orice altă locaţie dintre aceste două puncte, sau pe o rază de 20 km în jurul Balcicului.

_________xxXxx________