Epaminonda's Blog.....: DAHOMEY

1 franc 1917

DAHOMEY

A fost un vechi regat si apoi o colonie franceză până în anul 1927 când, în urma unei lovituri de stat, şi-a schimbat numele în Benin, şi care şi-a câştigat independenţa faţă de Franţa la data de 1 august 1960, fiind situat în vestul Africii.

Suprafaţa statului era de 112 620 km.p., populaţia număra 7,5 milioane de locuitori iar, capitala a funcţionat în oraşul Abomey.

Nu a avut o deviză naţională unanim acceptată.

Stema oficială:

Steagul oficial:

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

Nici orbul nu mai cade în groapa în care a mai căzut.
Munca înseamnă o zi scurtă şi o viaţă lungă.
Nu tăia coada măgarului în faţa oamenilor, unii vor spune că este prea scurtă, alţii că este prea lungă.

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

În amintirea concertului pianistului Franz Liszt,

susţinut în Sala Tatrului Nou din Iaşi

la data de 11/24 ianuarie 1847

Franz Liszt (născut la data de 22 octombrie 1811 în localitatea Raiding - în limba maghiară Doborjan, Imperiul austriac, astăzi Burgenland, Austria şi decedat în data de 31 iulie 1886 la Bayreuth, Bavaria), a fost un compozitor maghiar din Regatul Ungar, unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor. În perioada 2 noiembrie 1846 - 24 ianuarie 1847, celebrul artist Liszt, la vârsta de 35 de ani, în plină efervescenţă creatoare, a susţinut nu mai puţin de 19 concerte în săli de festivităţi şi palate din Timişoara, Lugoj, Arad, Sibiu, Cluj, Aiud, Bucureşti şi Iaşi. Publicul l-a aclamat îndelung şi l-a tratat ca pe un rege. Pianistul însuşi era uimit: „am fost atât de fantastic sărbătorit cum nu poate visa niciun artist”. După triumful celor trei concerte bucureştene, la sfârşitul primei decade a lunii ianuarie 1847, însoţit de Guido de Karácsony, Franz Liszt a luat drumul Moldovei şi a Iaşilor. Ajuns acolo, va fi găzduit în casa vistiernicului Alecu Balş, boier cu vederi liberale, loc unde tinerimea începuse a se aduna în fiecare lună, ca să petreacă seara în convorbiri şi critici literare. În această casă va avea Liszt ocazia să-i cunoască pe Gheorghe Asachi şi pe Costache Negri şi tot în acest loc va susţine el primul concert, la 18 ianuarie, celelalte două, din 21 şi 24 ianuarie – dată simbol – fiind susţinte în sala Teatrului Nou. În cursul primei sale reprezentaţii repertoriul abordat a fost cel obişnuit, în vreme ce repertoriul celorlalte două concerte a cuprins lucrările: Uvertura operei Wilhelm Tell, Invitaţia la vals, Fantezie pe motive din Somnanmbula, Serenadă, Regele ielelor, Galopul cromatic, elementul de noutate reprezentându-l piesa lui Alexandru Flechtenmacher, dirijorul orchestrei simfonice a Teatrului Naţional, Uvertura moldavă, piesă figurând în programul celei de a treia reprezentaţii. Comentariile revistei „Albina românească” sunt mai mult decât elogioase, autorul cronicilor muzicale, nimeni altul decât Gheorghe Asachi, prezentându-l pe Liszt drept „un meteor din cele mai briliante ce se înfăţoşează pe orizontul artistic şi ţinteşte în ist moment toată a noastră luare aminte şi admiraţie... Manevrele claviaturii sale sunt non plus ultra al acestui instrument. În salturile sale cele mai sumeţe, în păşirile şi trecerile cele mai grele şi sunetele cele mai delicate, mâna stânga rivalizează cu cea dreaptă, se confundă cu ea şi fără o vederată opinteală aşa-i nasc sunetele care răpesc pe ascultători, spre durere, bucurie şi duioşie, după pornirea sentimentelor acestui mare maestru”.

Deasupra am postat o fotografie făcută de Carol Pop de Szatmari lui Franz Liszt, cu ocazia concertului de la Iași.

Digul Regele Carol II - BALCIC - 1940

Carol II - Regele românilor

Digul "Regele Carol II"de la Balcic, terminat în anul 1940, a fost construit din iniţitiva regelui Carol II, pentru apăra staţiunea Balcic de acţiunea erozivă a valurilor Mării Negre. În prezent acest teritoriu aparţine statului Bulgaria. Este important de ştiut că la Balcic familia regală română a deţinut importante domenii, toate într-un peisaj deosebit, azi important centru turistic bulgar.

Mai sus sun prezentate câteva imagini din Balcicul zilelor noastre, care se constituie într-o veritabilă invitaţie la excursie.

Pavilionul României

la Expoziţia internaţională de la Paris - 1937

Carol II - Regele României - 1937

Pavilionul României la Expoziţia internaţionlă de la Paris, din anul 1937, a fost construit după planurile arhitectului Duiliu Marcu şi comisarului Dimitrie Gusti. Pavilionul prezenta o faţadă cu arcade, iar intrarea principală era străjuită de un arc înalt de 22 m. Faţada placată cu marmură de Ruşchiţa. Grădina împodobită cu basoreliefuri şi statui impunătoare din piatră. Sub arcadele de la intrare, două lucrări în mozaic reprezentau legendele raiului şi iadului. Holul de la intrare avea pereţi de alabastru şi onix şi o cupolă sprijinită pe coloane de marmură.La parter plafonul era alcătuit din lespezi din sare de culori diferite, sprijinite pe coloane de sare. Elemente de ornamentaţie interioară: frize, vitralii, fresce, statuia regelui Carol II în mărime naturală, personaje ale basmelor româneşti, fotografii ale bisericilor marmureşene. Sunt numai câteva amănunte ale unui complex extrem de luxos, de bun gust şi rafinat simţ artistic. Subsolul a fost conceput ca un adevărat muzeu al vânătorii şi turismului.La parter a fost instalată secţiunea economică iar etajul al treilea a fost rezervat unei bogate galerii de artă aparţinând pictorilor contemporani. Restaurantul în stil românesc cu capacitatea de 500 de locuri a devenit locul de întâlnire a societăţii mondene, datorită « caracterului său exotic » determinat în parte de taraful de ţigani, a lui Fănică Luca şi Grigoraş Dinicu, care au cântat zilnic aici. În cadrul “săptămânii româneşti” s-a prezentat opera “Oedip”de George Enescu. Sunt foarte multe de spus, întreaga realizare a fost un succes deplin, plătit cu imensa sumă de 121 milioane lei. „Popor aflat la răscruce de drumuri, românii au totuşi o civilizaţie proprie cu profunde rădăcini într-o naţiune de ţărani şi o strălucitoare efervescenţă citadină. Rezultat al timpului şi cercetărilor neobosite, multiplele forme ale acestei civilizaţii, creatoare de noi valori, vor decora pavilionul nostru cu infinita lor varietate. Toate realizările practice, derivate din bogăţiile noastre se vor însoţi cu operele de artă, colective sau individuale şi cu manifestarea unei energii mereu tinere şi reînnoite. Astfel, Pavilionul nostru va da, sper, o imagine fidelă a aportului specific românesc la opera creatoare a umanităţii" - era de părerea Dimitrie Gusti.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

Monetăria naţională

Îm timpul domniei MS Regelui Carol II

s-a reînfiinţat Monetăria naţională

Construcţia localului terminându-se la

15 decembrie 1935

Carol II - Regele României

La data de 22 aprilie 1867 – se promulga Legea Monetara a României, care stabileste moneda nationala – LEUL. Diviziunea se numeste ban si este egala cu a suta parte din leu. Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu. Pîna la sfîrsitul anului, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400.000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare numele monedei nationale – “leu”. Aflata sub suzeranitate turceasca, Romania reuseste sa faca primul pas in incercarea de a emite o moneda nationala cu efigia principelui roman pe avers. Din cauza protestului Imperiului Otoman, activitatea monetara a incetat dupa citeva luni, iar monedele din argint prevazute in lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna Dupa recunoasterea independentei de stat a Romaniei la Congresul de la Berlin, Monetaria isi reia baterea de moneda in 1879, de data aceasta fara nici o ingradire. Asa-numita perioada de aur a Monetariei este considerata cea cuprinsa intre anii 1879-1885. Dupa 1890, exceptand emisiunea de monede din aur 20 lei, timp de 45 de ani moneda romaneasca se comanda in strainatate, desi tentative de reinfiintare a Monetariei au existat in 1924 si 1929. Monetaria a continuat sa existe o perioada, ocupandu-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exacta de cand n-a mai functionat aceasta prima Monetarie, insa se cunoaste anul demolarii sediului - 1912.

Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, iar Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma. Prima moneda batuta la Monetaria Statului dupa reinfiintarea ei este 250 Lei 1935. În poza de deasupra este reprezentat vechiul local al Monetăriei Statului, care era pe şoseaua Kisselef, iar jos este reprezentat noul local, cel actual, din strada Fabrica de chibrituri, inaugurat la data 15 decembrie 1935, din iniţiativa regeleui Carol II al României.

___________xxXxx___________