Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează bundeslandul
austriac Salzburg. Aversul monedei
prezintă Castelul Hohensalzburg și chipul lui
Mozart, iar reversul prezintă o vedere de ansamblul asupra orașului austriac
Salzburg și cursul râului Salzach. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10
euro, seria – bundeslanduri austriece, data emiterii – 07.05.2014, forma -
rotundă, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 17,3 grame, metalul – argint
pur, calitate – proof şi tiraj – 200000 de exemplare.
Suprafața bundeslandului este de 7154 kilometri pătrați la o
populație de aproximativ 520000 de locuitori. Mai jos este o vedere asupra castelului orașului și râului Salzach, care îl traversează.
Landul Salzburg este împărțit în cinci districte;
Gaue, Pinzgau, Pongau, Lungau, Tennengau și Flachgau cu reședința – Salzburg.
În
landul Salzburg se găsește unul dintre cele mai adânci defileuri din Munții
Alpi, cunoscut sub numele „Liechtensteinklamm”.
Castelul Hohensalzburg (în germană Festung
Hohensalzburg, literal „Fortăreața din Salzburgul de Sus”) este un castel
austriac situat în orașul Salzburg, pe muntele Festungsberg. Castelul s-a
ridicat la ordinal principelui arhiepiscop de Salzburg – Gebhard von Helfenstein,
începând cu anul 1077, fiind unul dintre cele mai mari castele din Europa,
avînd lungimea de 250 de metri și lățimea de 150 de metri. Castelul este legat
de oraș printr-un funicular dat în folosință
în anul 1892. Din
anul 1996 centrul istoric al orașului Salzburg este inclus în patrimoniului
mondial UNESCO.
Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Evoluția vieții. Aversul monedei
prezintă grafic acizii nucleici ADN și ARN ca
chei ale evoluției vițeii, pe când reversul prezintă lanțul trofic
evolutiv, de la organime monocelulare la organisme pluricelulare dotate cu
simțuri, precum mamifere și chiar ființa umană. Moneda este formată dintr-un inel
exterior de argint, cu greutatea de 8 grame și puritatea de 90% și un inel de
niobiu cu puritatea de 99,8%. Culoarea niobiului oscilează între verde și
albastru funcție de gradul de oxidare.
Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 25
euro, seria – Evoluția vieții, data emiterii – 22.01.2014, forma - rotundă,
diametrul – 34 milimetri, greutatea – 16,5 grame, metalul – bimetal argint și
niobium, designer – Helmuth Andexlinger, calitate – Bu, tiraj – 65000 de
exemplare și preț unitar de vânzare 58 euro.
Moneda
euro de colecţie de mai sus celebrează Palatul Schonbrunn.Aversul
monedei prezintă partea
centrală a fațadei palatului, iar reversul prezintă Serele Palmenhaus. Moneda
are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, data emiterii –
08.10.2003, seria – Castelele Austriei, formă - rotundă, diametru – 32 milimetri, greutate
– 17,3 grame, metal – argint, calitate – proof şi tiraj – 200000 exemplare.
Palatul
Schönbrunn este
o fostă reședință imperială de vară, construită în stil rococo, cu 1441 de
camera. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Viena.
Palatul și grădinile ilustrează gusturile, interesele și aspirațiile monarhilor
din familia Habsburg. Palatul se află în cartierul Hietzing din orașul
Viena și până în anul 1642 s-a numit Katterburg.
Palmenhouse (în traducere liberă Casa
palmierilor) este un complex de sere situat în proximitatea Palatului
Schonbrunn construit între anii 1881 - 1882 după planurile lui Franz Xaver Schmid. Complexul de sere este
constituit din mai multe pavilioane legate între ele prin pasaje și tuneluri de
trecere, fiecare pavilion având temperaturi ambientale diferite, similare
tipurilor principale de climă ale planetei noastre; caldă, temperată
și rece. Complexul de sere se constituie într-o armonioasă îmbinare a fierului
cu sticla, în forme blând ondulate. Casa palmierilor de la Schonbrunn este cel mai mare complex de sere de
acest gen de pe continentul european. Scheletul
serelor este construit din oțel și 45000 plăci sticlă și are următoarele
dimensiuni de gabarit; lungime – 111
m, lățime – 28 m și înălțime - 25 m.
***
SĂ CUGETĂM!
_______________xxx_______________
CÂTEVA INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa
la un club, de identificare localitate,
de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie
politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare,
de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insignă - Bună dimineata, România!
"Bună dimineața, România" este o emisiune zilnică, matinală, de informații generale și divertisment prezentată de postul de radio "România-Actualități". Deasupra admiri logo-ul acestui post de radio.
Insignă - Marșul factorilor poștali Ediția a 2-a
DACIADA 1978
Primul document privind existenţa serviciilor
poştale pe teritoriul
ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în
anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la
dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi,
numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport
al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.
În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat
stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se
construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de
poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu
poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost
arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850,
în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost
transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale,
cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este
organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea
Ministerului de Finanţe. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a
hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite
cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni
"Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie
1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din
Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma
unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait
Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada
poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit
serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul
telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa
Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa
desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de
director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar
Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna
mai 1859. Compania Naţională "Poşta Română", denumirea actuală a
poștei române, s-a înființat prin HG nr.371 din iulie 1998, prin transformarea
fostei regii autonome Poșta Română.
Insignă - Marșul factorilor poștali Ediția a 4-a
DACIADA 1980
Născută în urma unei "indicaţii" venite direct de
la cabinetul 1, Daciada a fost gândită
drept o mişcare sportivă de amploare, organizată din doi în doi ani, având
finale pe întreaga ţară la toate disciplinele sportive. A apărut la ideea lui
Nicolae Ceauşescu şi a fost botezată astfel parcă special pentru a satisface
nevoia conducătorului ţării de a sublinia încă o dată originea daco-romană a
naţiunii. Practic,
obiectul Daciadei îl constituia sportul de masă. Sub imensa "pălărie"
a acestei competiţii se reuneau toate disciplinele sportive, practicate
teoretic numai de amatori. Dar amatori erau toţi, deoarece, indiferent că era
vorba de fotbal, handbal, oină, popice sau aero-modelism, toţi sportivii
trebuiau în mod obligatoriu să fie încadraţi în câmpul muncii, în timp ce
activitatea de performanţă ar fi apărut doar în urma pregătirii din timpul
liber. O aberaţie, desigur, mai ales că toţi sportivii care au avut rezultate
internaţionale înainte de decembrie ’89 au fost cât se poate de profesionişti.
Însă, pentru că ideologia comunistă nu permitea oficial deviaţionisme de tipul
sportivului profesionist, toţi performerii şi-au mascat adevărata activitate
sub forma unor încadrări în serviciu în funcţie de cluburile la care activau.
La Steaua erau trecuţi în Armată, la Dinamo, în Ministerul de Interne ş.a.m.d.
Sus am postat logo-ul competiţiei sportive naţionale "Daciada".
M.S. (Majestatea sa) Marele Voievod Mihai
Mihai I, Rege al României, Principe al
Romaniei, fost Principe de
Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei
tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de
Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie
1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este
stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al
reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice
în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial.
Federația română de fotbal - 90 (ani) 1909 - 1999
Federația Română de Fotbal - (F.R.F.) este
forul conducător oficial al fotbalului în România, fondat în anul 1909. Sediul
FRF este situat în Casa Fotbalului din Parcul Naţional - Bucureşti. Din anul
1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator iar din anul
1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator.
Set 4 insigne - Fruntaș în gospodărirea orașului
Anii: 1976, 1978, 1980 și 1981
(Sala Palatului - București)
Începând cu anii ’60 regimul
comunist din România a început o campanie de convingere a cetățenilor asupra
necesității de gospodărire mai bună a localităților în care își duc viața. În această largă acțiune intrau acțiuni de
curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă
patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a
propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la
intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptul propriei
case, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și
vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din
intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității
intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale
satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc. precum și
acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau
împăduriri în folosul comunității. Locuitorii participanți la astfel de acțiuni
erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții
care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o
formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul
comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.
Sala
Palatului este un centru de conferințe și
sală de concerte din capitala României – București. Clădirea este situată pe
Calea Victoriei, în spatele Palatului regal. A fost construită între anii 1959
– 1960 în timpul regimului lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Sala
Palatului a găzduit de-a lungul anilor mai mari evenimente politice, având o
capacitate de 4060 scaune. Devenită unul dintre simbolurile Bucureștiului, aceasta a găzduit de asemenea și
zeci de concerte și evenimente culturale precum Festivalul “George Enescu”. În
prezent sala este administrată de către Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.).
_______________ooOoo_______________
INSEMNE
MILITARE STRĂINE
Câteva embleme brodate pe mâneca uniformei militare
a armatei regale olandeze, pe timpul
celui de-al doilea război mondial
Câteva vignete de pe bilete de loterie libiene
Detaliu vignetă de pe o acțiune germană
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 30.08.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu