Epaminonda's Blog.....: ALKMAAR

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură din

localitatea olandeză ALKMAAR, provincia OLANDA DE NORD,

un jeton, o insignă, o monedă și câteva medalii locale.

Biserici

Biserica ST.JOSEPH

Gimnaziul

Stadionul

Muzeul CHEESE

Sculptură abstractă

Arhitectură locală

Jeton local

Insignă locală

Monedă locală comemorativă

Medalii locale

***

DIALOG

EPIGRAMATIC ÎNCHIPUIT

CLUJ NAPOCA – BUZĂU

ÎN RECESIUNE

de Popa Bazil – Cluj Napoca

De ar crește ce vrem noi,
Am uita de recesiune
Şi de alte taxe noi
Dar mă tem că-n altă lume!

SOLUȚIE AD-HOC

de subsemnatul - Buzău

Pentru economie de râmă,

Dacă la unii nu crește,

Se recomandă, c-o mână

Să și-o arunce la pește!

________________xxx________________

CÂTEVA

PLACHETE, INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Plachetă - 50 ani * 1923 - 1973

(Facultatea de farmacie - București)

Inceputul pregatirii farmacistilor in institutii specializate in tara noastra are o vechime de peste 150 ani. Documentele si literatura de istoria farmaciei abunda de informatii conform carora, invatamantul farmaceutic in tara noastra incepe in 1855, dupa venirea lui Carol Davila (1828-1884) in Romania. Sus este postat sediul actual al Facultății de Farmacie din București.

Insignă - Facultatea de farmacie București 1923 - 1998

O Facultate de Farmacie independenta, in structura Universitatii din Bucuresti, cu acelasi statut ca si Facultatea de Medicina (infiintata inca de la 1859), nu s-a reusit sa fie infiintata decat in anul 1923. De-a lungul vremii această facultate a pregătit peste 15000 de farmcaiști. In cadrul Facultatii de Farmacie din București s-a infiintat primul laborator de microproductie in care multe medicamente produse de companii străine, au fost inlocuite prin gasirea unor metode proprii de sinteza.Sus am postat o fotografie cu sediul central al Facultății de Farmacie din București.

EximBank România - 15 ani

8 aprilie 2007 - EximBank România

Eximbank SA, Banca de Export-Import a României, a fost înființată în anul 1992 ca societate comercială pe acțiuni, având ca acționar majoritar statul roman. Pornită la drum ca agenție de export - instituție care finanțează comerțul realizat de companiile naționale implicate în activități internaționale - EximBank și-a lărgit în timp obiectul de activitate astfel că, în prezent, banca poate sprijini prin instrumentele sale financiare – axate pe trei direcții de acțiune: finanțare, garantare, asigurare - orice tip de societate comercială, derulează tranzacții internaționale, ori se adresează numai pieței interne^.Eximbank are încheiate 52 acorduri de cooperare international. Sus am postat două logo-uri ale EximBank.

Insignă - Brigada 30 gardă M.V.(Mihai Viteazul)

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat la 1 iulie 1860, în baza Decretului Nr.63, prima unitate de gardă atestată documentar din armata română modernă - "Batalionul 1 Tiraliori". Această unitate a fost creată cu misiunea de a asigura paza şi securitatea Palatului Domnesc şi pentru a executa ceremonii şi onorurilor militare.

Brigada 30 gardă M.V.(Mihai Viteazul)

1860 - 2000 * 140 de ani de existență a unității de gardă

în armata română modernă

De-a lungul timpului, în evoluţia unităţilor de gardă, chiar dacă acestea au fost de niveluri diferite, batalion, regiment sau brigadă şi chiar dacă au avut diferite denumiri onorifice, în toate situaţiile, acestea au fost concepute, în primul rând, ca unităţi luptătoare şi, în al doilea rând ca unităţi de reprezentare. În 1930, Carol al II-lea a înfiinţat, prin Înalt Decret Regal, Garda Palatului. Tot el a introdus şi denumirea de unitate de gardă, pe care a acordat-o unor unităţi cu bogate tradiţii, cum ar fi: Regimentul 2 Vânatori de Gardă "Regina Elisabeta", Regimentul de Gardă "Mihai Viteazul", Regimentul de Gardă Călare, Regimentul 4 Roşiori de Gardă "Regina Maria".

În 1948, unitaţile de gardă au fost desfiinţate, iar pentru asigurarea misiunilor de ceremonial militar a fost înfiinţat Batalionul de Gardă Republicană. După numai două luni de funcţionare, acesta a fost transformat în Regimentul de Gardă Republicană prin unirea Batalionului de Gardă Republicană cu Batalionul de Pază al Ministerului Forţelor Armate. Această structură îndeplinea aceleaşi misiuni de asigurare a pazei şi ceremonialelor militare.

În perioada 1960-1963, numărul ceremonialelor a cunoscut o creştere puternică, peste capacitatea reală a unităţii, fapt ce a impus necesitatea creării unei noi unităţi axate pe misiuni de pază şi ceremonial, în care să se regăseasca tradiţia românească în acest domeniu. La 1 martie 1964, prin Ordinului Marelui Stat Major, Regimentul 30 Gardă a fost reinfiintat reluând glorioasa tradiţie militară românească a unităţilor de gardă. La 5 mai 1995, cu ocazia înmânării noilor Drapele de Luptă unităţilor din Armata României, brigada a primit denumirea onorifică Brigada 30 Gardă "MIHAI VITEAZUL".

Centenarul Academiei Militare 1889 - 1989

Republica Socialistă România - 1989

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Insignă - Expoziția filatelică română EFIRO - București 1932

Asociaţia Filateliştilor din România (denumire actuală Federația filatelică română) este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga ţară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură. La 1/13 ianuarie 1881 apare prima revista de filatelie din Romania, "TIMBROPHILO". In aprilie 1891 s-a constituit la Bucuresti, cu titlu provizoriu, SOCIETATEA ROMANA DE TIMBROLOGIE, iar la 6 mai 1891 a fost organizata prima expozitie filatelica din Romania avand caracter privat, in casa presedintelui Dimitrie C. Butculescu din Bucuresti. In sedinta din 26 noiembrie/10 decembrie 1891, societatea si-a schimbat denumirea in SOCIETATEA FILATELICA ROMANA, adoptandu-se si statutul de functionare. In 1932 la Bucuresti in Palatul Academiei Romane (sala Dalles) are loc intre 20-30 noiembrie cea mai mare expozitie filatelica, EFIRO-1932. Reiterata, expozitia EFIRO-1998 in salile Parlamentului Romaniei a readus privirilor publicului marile raritati filatelice romanesti. Urmeaza organizarea la Bucuresti a expozitiei filatelice mondiale din 2008 care va celebra implinirea a 150 de ani de la aparitia primelor marci postale romanesti. Toate aceste manifestari organizate de Federația Filatelică Română au menirea de a promova valorile istorice, culturale si morale ale poporului roman prin intermediul mărcilor postale.

Placheta - Expoziția filatelică română - EFIRO

București - noiembrie 1923

Expoziție organizată de revista "Tribuna filatelică"

sub înaltul patronaj al M.S. regelui Carol II

Înainte de apariția primei mărci poștale oficiale din lume, au existat mai mulți precursori. În anul 1653, concesionarul poștei din Paris, Jean Jacques Renouard de Villayer, a creat așa-numitul Billet de port payé, o bandă de hârtie asemănătoare unui timbru. Mărcile poștale au apărut din necesitatea simplificării operațiunilor de plată a prestațiilor poștale. Prima emisiune poștală adezivă din lume a intrat în istorie sub denumirea de "Penny Black" și a fost emisă în Marea Briotanie, pe data de 6 mai 1940. Au fost două timbre: unul de culoare neagră cu valoarea de 1 penny și un timbru de culoare albastră cu valoarea de 2 pence, iar realizarea lor se datorează lui Rowland Hill. . Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului, iar jos câteva clădiri reprezentative ale Bucureștiului.