Epaminonda's Blog.....: LUXEMBURG

100 franci 1981

LUXEMBURG

Este un ducat autonom cu statut de monarhie,

situat în vestul Europei,

care și-a câștigat independența în data de 11 mai 1867.

Ducatul se întinde pe suprafața de 2586 kilometri pătrați,

la o populație de aproximativ 0,5 milioane de locuitori

și are capitala în orașul cu același nume - Luxemburg

Deviza națională unanim acceptată este:

Vrem să rămânem cine suntem.

Stema oficială a ducatului luxemburghez:

Evoluţia stemei marelui ducat luxemburghez:

Steagul oficial adoptat în anul 1845:

Alte steaguri oficiale:

1713-1792 şi 1793-1795

1792-1793 şi 1795-1815

(Franţa)

1815 – 1845

Aversul bancnotei aplicate aici prezintă chipurile Prințului William Frederick Henry al Olandei și Marelui duce de Luxemburg - Jean.

Prințul William Frederick Henry al Olandei (1820 - 1879) a fost al treilea fiu al regelui William al II-lea al Țărilor de Jos și al soției sale, Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei.

A îndeplinit funcția de guvernator al Luxemburgului între anii 1850 - 1879. Deasupra am postat și monograma prințului Henry al Olandei.

Jean, Mare Duce de Luxemburg, nume real și complet Jean Benoît Guillaume Robert Antoine Louis Marie Adolphe Marc d'Avian (născut 5 ianurie 1921) a domnit în Luxemburg din 1964 până în 2000. Este tatăl actualului Mare Duce Henri și fiul Charlotte, Mare Ducesă de Luxemburg și al Prințului Felix de Bourbon-Parma. Printre nașii săi se numără și Papa Benedict al XV-lea, care i-a dat al doilea nume.

Mai jos admiri câteva monumente arhitectonice inconfundabile din capitala acestui ducat.

Abatia NEUMUNSTER

Muzeul de artă modernă

Muzeul de istorie al orașului

Palatul LUXEMBURG

Palatul MARILOR DUCI

Podul ADOLF

Piața CONSTITUȚIEI

Teatrul CAPUCINILOR

Mai jos admiri un jeton, două monede, două insigne și două medalii luxemburgheze;

Monedă Luxemburg - 25 centimes 1953

Monedă Luxemburg - 20 franci xxx

Jeton luxemburghez

Set 2 insigne luxemburgheze SLS

Medalie luxemburgheză de merit

Medalia - Charlotte - Marea ducesă de Luxemburg - 1944

Marea ducesă de Luxemburg, Charlotte a trăit între anii 1896 - 1985 și a condus Marele ducat Luxemburg în perioada anilor 1919 - 1964.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Ștefan Cornel Rodean - Sibiu

EU ȘI MEDICUL STOMATOLOG

De durere scos din minți,

Ca să ia aminte,

Cu un pumn i-am scos doi dinți;

Dinte pentru dinte!

VIITORUL ȚĂRII

Pentru țară, silitorul

Ce-i la școală premiant

Reprezintă viitorul…

emigrant!

______________xxx_______________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL CRAIOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Brâncuși - Domnișoara Pogany - 1913

Muzeul de artă Craiova - 1987

Domnişoara Pogány este o statuie realizat de Constantin Brâncuşi în anul 1913. Numele statuii provine de la pictoriţa maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuşi drept model în cele câteva luni cât i-a fost şi iubită. Brâncuşi a creat 5 versiuni ale „Domnişoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul iniţial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuţii în marmură şi bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933. „Domnișoara Pogany I” din anul 1913 există într-o versiune de ghips şi 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la The Museum of Modern Art (MoMA) din New York.. „Domnișoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinişoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e aşezat pe trei socluri de lemn. „Domnişoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de piatră. În fine, „Domnişoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit şi are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn. „Domnișoara Pogany” I și III (din 1912 și respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, SUA. O replică a sculpturii „Domnişoara Pogany” a lui Constantin Brâncuşi se afla la Muzeul de Artă din Craiova. Este o piesa controversată, realizată în anii '50, în matriţa lui Constantin Brâncuși, de către Octavian Moşescu, un fost ucenic al sculptorului.

Constantin Brâncuși - Sărutul - 1907

Muzeul de artă Craiova - 1987

Sărutul este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii. Sarutul lui Brancusi poate fi considerat o replica la Sarutul lui Rodin. Opera aduce o noua dimensiune conceptului de sculptura. Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe. Artistul spunea: . ...Am vrut de fapt sa fac un lucru care sa pomeneasca nu despre o singura pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit si s-au perindat pe pamant, inainte de a-l fi parasit. Pentru ca fiecare lucrare a mea este generata de un asemenea simtamant launtric... Sarutul a reprezentat drumul spre Damasc, izbutind pentru intaia oara sa exprime esentialul. Potrivit regulilor de interpretare ale lui Brancusi, tema sarutului reprezinta evolutia spirituala pura eliminand orice alte implicatii.

Constantin Brâncuși - Orgoliu - 1905

Muzeul de artă Craiova - 1987

Modelată în manieră romantică, în anul 1905, în atelierul său de la Paris din Place de la Bourse nr. 10, lucrarea Orgoliu figurează într-o fotografie documentară ce prezintă un colţ al atelierului. Ea a fost turnată în bronz tot în 1905, la Paris, în tehnica ceară pierdută, la atelierul Adrien A. Hébrard. Lucrarea figureză în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova din august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi. Este prima lucrare a lui Brâncusi turnată în bronz .

Constantin Brâncuşi (născut în data de 19 februarie 1876 la Hobiţa, Gorj şi decedat în data de 16 martie 1957 la Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană mondială. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române.

Inaugurat în vara anului 1954, în somptuosul palat al fostului mare negustor Jean Mihail, Muzeul de Artă Craiova este astăzi una din cele mai prestigioase instituţii muzeale din România. Bogăţia patrimoniului, cadrul şi modul în care sunt expuse cele mai valoroase piese ale sale impun admiraţia vizitatorilor. La baza formării colecţiei muzeului se află Pinacoteca "Alexandru şi Aristia Aman", deschisă la Craiova în anul 1908 conform voinţei testamentare a celor doi filantropi craioveni. Aceasta a fost adăpostită timp de câteva decenii în vechea casă a familiei Grigore şi Elena Lăceanu (părinţii Aristiei Aman). Pinacoteca cuprindea tablouri din şcolile olandeză, flamandă, italiană şi franceză (în general lucrări din secolul al XVII-lea) , pictură şi grafică de Theodor Aman, artă decorativă românească şi străină, la care s-au adăugat, odată cu trecerea anilor, unele achiziţii făcute de primăria oraşului, precum şi o serie de donaţii, dintre care amintim: Nicolae Romanescu şi Jean Mihail (pictură europeană), Cornetti, Glogoveanu s.a., donaţii care i-au îmbogăţit, în mod considerabil, patrimoniul. Acesta a fost construit între 1900 – 1907, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail (1837 – 1908) unul dintre cei mai bogaţi oameni din România de atunci. La construcţia palatului s-au folosit materiale de cea mai bună calitate şi meşteri străini, în general italieni veniţi din zona friulană şi stabiliţi în Oltenia. Valoroasa stucatură, în parte aurită, luminatoarele, oglinzile veneţiene, plafoanele şi cartuşele pictate, candelabrele cu ornamente din cristal de Murano, coloanele, scările din marmură de Carrara, pereţii tapisaţi cu mătase de Lyon, lambriurile, mobilierul stil, feroneria etc., toate dau încăperilor un aer de eleganţă şi gust rafinat. Palatul a fost acoperit cu ardezie şi dotat încă de la început cu instalaţie electrică, încălzire centrală etc. Preţuit pentru valoarea sa artistică, el a figurat încă din anul 1947 ca unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură civilă de la începutul secolului al XX-lea.

Insignă - Grupul școlar comercial Craiova - Centenar

Colegiul Naţional Economic “Gheorghe Chițu” a fost înfiinţat în 1877 prin Ordonanţa nr. 3992 din aprilie 1877 dată de Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor al cărui ministru era Gheorghe Chiţu, mentorul şi promotorul învăţământului comercial din Oltenia. De-a lungul existenţei sale, actuala şcoală a avut diferite denumiri care au reflectat conţinutul ofertei sale educaţionale. Într-o primă etapă(1877-1893) instituţia s-a numit Şcoala Publică Comercială din Craiova, având 5 clase. Într-o a doua etapă(1893-1903) au activat Şcoala inferioară de gradul I, creată prin decizia ministrului P.P.Carp în 1893, şi Şcoala Comercială de Gradul II, creată la 1 septembrie 1898. Ulterior, prin aplicarea “ Legii Haret”, în 1899, Şcoala Comercială de Gradul I devine Şcoala Comercială Elementară “Gheorge Chiţu” (1909). În 1936 prin Decretul nr. 660/31 martie, Şcoala Comercială devine Liceul Comercial “Gheorghe Chiţu”, iar în anul 1938 a urmat unificarea acestui liceu cu Liceul comercial “Banul Mihai”. Intre anii 1921-1926, şcoala a folosit localul din strada Ion Maiorescu, nr.5, iar în 1926, şcoala a intrat în localul său propriu din strada Brestei, nr.10.

Grupul școlar comercial Craiova - 30 mai 1877 - 1977 Centenar - 100

Această medalie are diametrul de 55 de milimetri

și grosimea de 5 milimetri.

În 1936, Liceul Comercial “Gheorghe Chiţu” s-a mutat în noul local de pe strada Petru Rareş(unde funcţionează azi Facultatea de Medicină), iar localul din strada Brestei a revenit Şcolii Comerciale de fete. În 1948, prin Decretul 175, liceul se transformă în Şcoală Medie Tehnică de Administraţie Economică băieţi. În 1950 devine Şcoală Medie Tehnică de Comerţ de băieţi. În 1952 se unifică cu Şcoala Medie Tehnică de Comerţ de fete şi devine Şcoala Medie de Comerţ mixtă. Anul 1955 aduce o nouă schimbare a denumirii, şcoala devenind Şcoala Tehnică de Comerţ cu durata de 2 ani, având ca obiectiv pregătirea cadrelor medii şi tehnicieni, contabili şi merceologi numai pentru comerţ. Din 1968 se numeste Şcoala de Specializare Postliceala de Comerţ (şcoala postliceală şi şcoala profesională). În 1972 şcoala a primit denumirea de Liceul de Alimentaţie Publică care deţinea clase de liceu, şcoala profesională şi postliceala. În 1977 se unifică cu Liceul Economic nr. 2 şi devine Liceul Economic şi de Drept Administrativ. În 1983 devine Liceul Economic. În 1993 devine Grupul Şcolar Comercial “Gheorghe Chiţu”, pentru ca 7 ani mai târziu să primească denumirea de Colegiul Naţional Economic “Gheorghe Chiţu”.

I.U.G.C. - (Întreprinderea de utilaj greu Craiova)

1946 - 1986 Jubileul a peste ...ani în aceiași unitate

Întreprinderea de utilaj greu din Craiova, nume actual POPECI UTILAJ GREU S.A. este situata pe platforma industriala de est a orașului și dispune de o dotare tehnica deosebita, care ii conferă posibilitatea de a executa orice produs de serie sau unicat, de la structuri mecano-sudate cu și fără prelucrări mecanice pana la mașini-unelte și utilaj tehnologic complex, inclusiv montaj și punere în funcțiune. Compania numără în prezent aproape 800 de salariați, din care vreo 60 în cercetare – proiectare și vreo 35 în domeniul asigurarii calitatii. In anul 2000 întreprinderea a fost privatizată fiind cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către fostul director comunist Constantin Popeci. Societatea nou achizitionata are o pondere la export de 20% si o suprafata de 56460 mp. Gama de lucrări este vasta. Societatea executa diverse lucrări de îmbunătățiri funciare cum sunt: îndiguiri, desecări, asanări și combaterea eroziunii solului. In acelasi timp se ofera clientilor produse si servicii din cele mai diverse domenii: confectii metalice, prelucrari mecanice, reparatii-reconditionari utilaje terasiere. De asemenea, compania are in dotare o turnatorie cu o capacitate de 1000 tone /an, unde se pot executa piese turnate cu urmatoarele caracteristici: fonta cenusie pana la 580 kg/piesa; otel pana la 500 kg/piesa, bronz pana la 230 kg/piesa si aluminiu pana la 230 kg/piesa.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. În Craiova de azi se află ruinele străvechii reședințe a tribului geto-dac al pelilor, Pelendava, încă din perioada 400 - 350 Î:Hr. Aceasta a fost atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriană, o hartă probabil din anul 225 D:Hr. Castrul roman Pelendava este situat în vecinătatea mănăstirii Coșuna, a cărei construcție a fost începută probabil în anii 1442 - 1443. La începutul secolului al II-lea romanii au construit la Pelendava un castru, întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în timpul lui Hadrian). Vestigiile Pelendavei pot fi văzute şi azi în cartierul craiovean Mofleni. În pisania mănăstirii Coşuna se menționează că la construcția bisericii s-a folosit piatră şi cărămidă de la castru. Sus am postat stema municipiului Craiova iar mai jos pozele câtorva monumente arhitectonice inconfundabile din oraș.