Epaminonda's Blog.....: Ro - M

În data de 31 august 2001 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă dedicată personalității lui Henri Coandă. Aversul monedei prezintă portretul lui Henri Coandă, înscrisurile "PIONIERI AI AVIATIEI ROMANE"; HENRI COANDĂ precum și anii nașterii și decesului lui Henri Coandă cât și semnătura sa. Reversul monedei prezintă stema României, avionul “Coandă 1910", primul avion reactiv din lume, conceput şi construit de inginerul român și inscripțiile "AVIONUL COANDA-1910"; "ROMANIA"; "2001" și valoarea nominală "50 LEI". Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 50 lei; metal - argint; puritate – 99,9%, calitate - proof; formă - octogonală; latura octogonului - 11,1 milimetri; raza cercului circumscris – 14,5 milimetri; grosimea - 2,49 milimetri; greutatea - 15,551 grame; marginea – netedă și tirajul 500 de exemplare.

Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă a avansat pînă la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în anul 1918 ajungînd, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12 km pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul 1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între 1911 şi 1914 a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost cîştigat de Charles Terres Weymann (1889-1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sînt publicate două imagini ale aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis, în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei, Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942-1943 ar fi proiectat pentru germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al RSR.Henri Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite ţări.

În data de 11 octombrie 2010 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă dedicată aniversării a 100 de ani de la construirea primului avion cu reacţie de către Henri Coandă. Aversul monedei prezintă, în prim-plan, stema României, anul de emisiune „2010“, valoarea nominală a monedei „10 LEI“, oblic, inscripţia „ROMANIA“ şi reprezentarea aeroplanului cu reacţie construit de Henri Coandă, iar în plan secund, conturul aparatului de zbor văzut de deasupra, iar reversul monedei prezintă, în partea stângă, inscripţiile: „PRIMUL AVION CU REACTIE“, „100 ANI” şi „1910“, iar în dreapta, portretul lui Henri Coandă şi numele acestuia „HENRI COANDA“. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: metal - argint; puritate – 99,9%, calitate - proof; formă - octogonală; latura octogonului - 11,1 milimetri; raza cercului circumscris – 14,5 milimetri; grosimea - 2,49 milimetri; greutatea - 15,551 grame; marginea – netedă și tirajul 500 de exemplare. Caracteristicile monedei din argint sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei; metal – argint; puritatea 99,9%; forma – rotundă; diametru – 37 milimetri; greutate - 31,103 grame; calitate – proof; margine - zimțată; tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 220 lei.

Aparatul de zbor al lui Henri Coandă, denumit Coandă - 1910, a fost prezentat în octombrie 1910 la al doilea Salon Internațional de Aeronautică de la Paris. Era echipat cu motoreactorul inventat de Coandă, care l-a numit „turbopropulsor”. Probabil că inventatorul a ales această denumire din motive de reclamă, deoarece motorul nu avea nici o turbină în componenţă. În prospectul de prezentare a avionului din 1910 Coandă se prezenta ca „inginer-aeronaut, mecanician, frigorist, electrician, licenţiat în ştiinţe mecanice, fizice, metalurgice şi constructive al facultăţilor din Paris şi din Liège”. În 1911 Coandă a obţinut un brevet de invenţie elveţian şi unul britanic pentru acest „propulsor”, de fapt doar pentru partea de compresor centrifug. În construcţia avionului său Coandă a introdus cîteva noutăţi importante: sistemul de propulsie, aripa inferioară mai scurtă decît cea superioară şi amplasată decalat spre coadă, pentru ca turbioanele formate să nu se influenţeze reciproc şi să nu scadă portanţa, folosirea placajului şlefuit şi lăcuit în locul pînzei, fixarea aripilor de fuzelaj prin montanţi de oţel. Rezervorul de benzină era amplasat în interiorul aripii superioare. Profilul transversal al aripilor fusese ales în urma studiilor aerodinamice. Motoreactorul avea în compunere un motor cu piston cu patru cilindri (de 50 de cai putere şi de 1000 rotaţii pe minut, răcit cu apă, model Clerget) ce antrena, prin intermediul unui multiplicator de turaţie, compresorul centrifug (ce lucra la 4000 de rotaţii pe minut). Combustibilul se amesteca cu aerul comprimat furnizat de compresor şi ardea în camerele de ardere plasate în părţile laterale ale motorului. Pentru producerea forţei de reacţie gazele de ardere cu temperatură ridicată ieşite din camerele de ardere se destindeau şi se accelerau în două ajutaje. În botul avionului se afla un fel de obturator care permitea reglarea debitului de aer ce intra în motor, şi astfel regla forţa de tracţiune. Tracţiunea la punct fix a motorului era de 220 kilograme-forţă, mult peste valoarea ce ar fi putut fi obţinută dacă motorul Clerget ar fi antrenat direct o elice. Pentru pilotarea avionului erau prevăzute două volane, care acţionau patru cîrme, şi două manete, care modificau poziţia obturatorului şi turaţia motorului cu piston. Pe 16 decembrie 1910, la Issy-les-Moulineaux, Coandă şi-a încercat avionul. Dorea doar să încerce dacă acesta poate rula pe sol. Speriat de flăcările care ieşeau din ajutajele reactive şi de faptul că se ridicase în aer, Henri Coandă scapă avionul de sub control - el era inginer, nu pilot. Avionul se prăbuşi, luînd foc. Dar primul zbor cu un avion cu reacţie avusese loc! Erau vremuri de pionierat în aviaţie, cînd, după cum spunea Coandă, oamenii se aşezau în genunchi să vadă dacă nu cumva roţile avionului se desprindeau de pămînt. Există şi persoane care, plecînd de la lipsa de mărturii scrise contemporane, afirmă că Henri Coandă nu şi-ar fi testat niciodată avionul şi deci nici nu s-ar fi ridicat de la sol cu acesta. A decedat în Bucureşti la data de 25 noiembrie 1972.

În data de 14 noiembrie 2011 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Societăţii ASTRA din Sibiu. Aversul monedei prezintă, la exterior, inscripţia în arc de cerc „150 DE ANI DE LA INFIINTAREA SOCIETATII ASTRA DIN SIBIU“; la interior, portretul şi numele lui Andrei Şaguna, imaginea Palatului ASTRA din Sibiu, inscripţia „ROMANIA“, valoarea nominală „10 LEI“, stema României şi anul de emisiune „2011“, iar reversul monedei prezintă, la exterior, inscripţia circulară „ASOCIATIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN“ şi anul înfiinţării „1861“; la interior, simbolul ASTREI, portretele redactorilor primului statut al acesteia şi inscripţiile „PRIMUL STATUT AL ASTREI“ şi „T.Cipariu - G.Baritiu - I.Puscariu“. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: metal - argint; puritate – 99,9%, calitate - proof; formă - octogonală; latura octogonului - 11,1 milimetri; raza cercului circumscris – 14,5 milimetri; grosimea - 2,49 milimetri; greutatea - 15,551 grame; marginea – netedă și tirajul 500 de exemplare. Caracteristicile monedei din argint sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei; metal – argint; puritatea 99,9%; forma – rotundă; diametru – 37 milimetri; greutatea - 31,103 grame; calitate – proof; margine - zimțată; tiraj – 500 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 360 lei.

Andrei Șaguna (născut 20 ianuarie 1808 la Miscolţ în Ungaria şi decedat la 28 iunie 1873 în Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov - 1851, primul preşedinte al Societăţii ASTRA din Sibiu şi membru de onoare al Academiei Române.

Palatul ASTRA este o clădire din Sibiu în care a fost sediul Asociațiunii Transilvane pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Roman. Astăzi, clădirea adăposteşte Biblioteca Judeţeană "Astra" din Sibiu. Clădirea a fost ridicată cu scopul de a adăposti un muzeu al românilor ardeleni, sub auspiciile asociaţiei „Astra”. Ideea înfiinţării unui muzeu s-a conturat spre sfârşitul secolului XIX, iar decizia de a-l construi a fost luată la adunarea generală a asociaţiei care s-a ţinut la Mediaş în anul 1897. Lucrările de construcţie au început în anul 1903 şi s-au finalizat în anul 1905. Lucrările de ridicare a construcției au costat 158426 de coronae, sumă colectată din taxele membrilor, de la donatori şi printr-o loterie organizată în acest scop.

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (mai cunoscută sub numele abreviat ASTRA) a fost prima instituţie culturală centrală a românilor din Transilvania care a jucat un rol important în emanciparea culturală şi politică a naţiunii române din Ardeal. A luat fiinţă la data de 4 noiembrie 1861, în Sibiu, constituindu-se după modelul societăţilor academice ale vremii. Scopul asociaţiei a fost acela de a răspândi cultura în rândul poporului, de a sprijini elevii şi meseriaşii săraci cu burse, de a edita şi premia lucrări, „de a concentra puterile cele risipite ale singuraticilor şi lumina culturei - ca un bun comun al tuturor - să se reverse peste toţi fiii poporului român”. Pentru că a fost structurată de la bun început ca o organizaţie interconfesională, ASTRA a reuşit să coaguleze forţele elitelor şi să detensioneze relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici, acesta fiind şi unul din motivele pentru care a avut succes. La înfiinţarea ei, ASTRA avea în total 212 membri şi un capital de 5600 florini, o sumă infimă pe lângă sumele de care dispuneau societăţile culturale deţinute de celelalte naţiuni. În anul 1862 ASTRA se lansează în spaţiul public cu o expoziţie de mari dimensiuni pe care o organizează la Brașov. La adunarea generală care s-a ţinut cu acest prilej, au participat aproape 800 de intelectuali din toate colţurile Transilvaniei, precum şi personalităţi din România. În urma acestui eveniment, numărul de membri creşte la 745, iar fondurile la 20000 florini. Această sumă a fost folosită în special pentru finanţarea burselor de studii şi în măsură mai mică pentru ajutoare date gimnaziilor româneşti, pentru biblioteca asociaţiei şi pentru câteva premii literare. Deşi începutul este dificil, ASTRA reuşeşte ca în primii ani să înfiinţeze primele sale trei secţii: filologică, istorică şi de ştiinţe naturale. De asemenea, a pregătit apariţia propriei sale reviste, „Transilvania”. În anul 1900 au fost stabilite cinci secţii: literară, istorică, şcolară, ştiinţifică şi economică. În anul 1912 numărul lor se ridică la opt, adăugându-se secţiile medicală, de ştiinţe sociale şi tehnică-industrială. Printre proiectele editoriale cele mai importante ale Asociaţiei s-au numărat: Enciclopedia română, coordonată de Cornel Diaconovici şi apărută între 1898-1904 în trei volume masive, Cartea de Aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub coroana ungară, redactată de Teodor V. Păcățian şi apărută la Sibiu în perioada 1902 -1925, în opt volume, Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune românească din Transilvania, de Silvestru Moldovan și Nicolae Togan, apărut în anul 1909. Sus am postat logo-ul asociației.

Timotei Cipariu (născut în data 21 februarie 1805 la Pănade, comitatul Târnava-Mică și decedat în data de 3 septembrie 1887 la Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revolutionar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președinte al ASTRA, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (născut la data de 4 iunie 1812 la Jucu de Jos, comitatul Cluj și decedat la data de 2 mai 1893 la Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. În anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Trasnilvania, primul ziar românesc din principatul Transilvania. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literaură, primul ziar literar românesc din toate timpurile. În anul 1861, din inițiativa sa și a lui Timotei Cipariu, a luat ființă asociația ASTRA. A îndeplinit funcțiile de secretar și apoi președinte al acestei asociații, el personal publicând revista Transivania între anii 1868 – 1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. George Barițiu a fost membru fondator al Societății Literare Române), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a fost ales chiar președintele celui mai înalt for românesc de cultură și știință.

Ioan Pușcariu (născut la data de 10 octombrie în localitatea transilvană Sohodolul Branului și decedat în data de 24 decembrie 1911 la Bran, comitatul Făgăraș) a fost un istoric și scriitor român, membru titular al Academiei Române.

***

DIALOG EPIGRAMATIC

ÎNCHIPUIT

CUM S-AU PREGĂTIT UNII PROFESORI

PENTRU TITULARIZARE

de Ștefan Cornel Rodean

Sigur, ei au învățat

Bastonașele și-abacul

De la cei care-au picat,

În această vară, bacul!

SCUZELE DE RIGOARE

de la subsemnatul

Cunosc eu o domnişoară

Mereu, ghinion ea are,

Se prezintă; "profesoară...

fără titularizare”.

________________xxx________________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - 1954 (schi)

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Profesor inginer Dimitrie Leonida 1883 - 1983

Dimitrie Leonida (născut la data de 23 mai 1883 la Fălticeni şi decedat la data de 14 martie 1965) a fost un inginer, specialist în energetică, profesor universitar, om de știință român.

(C. Brâncoveanu) - Ordinul Sf. Martiri Brâncoveni

Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre domnitorii Țării Românești, care a trăit în perioada anilor 1654 – 1714 și a domnit în perioada anilor 1688 – 1714, deci o perioadă destul de lungă. A fost fiu de mare boier, nepot al domnului Șerban Cantacuzino, moștenind și sporind o avere considerabilă. În timpul domniei sale țara a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv de partea vreunei mari puteri a timpului. Folosindu-se de agenți, domnitorul era informat asupra știrilor de pe întregul continent iar el informa simultan taberele rivale asupra mișcărilor celuilalt. În ce privește Moldova, Brâncoveanu a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase. Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie, domnul a căutat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu față de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Istanbul, unde a fost torturat pentru credința sa și pentru a preda toată averea sa.

Sfinții Martiri Brâncoveni - Ocrotitorii Mitropoliei

Această medalie este realizată de către

gravorul Vasile Gabor, de la Monetăria statului.

El și cei patru copii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) precum și sfetnicul Ianache) au fost executați, prin decapitare, în data de 15 august 1714, iar trupurile lor aruncate în mare. Pentru că au refuzat, cu prețul morții, să abandoneze credința creștină și să treacă la mahomedanism, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat în anul 1992, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. În urma domnie lui Constantin Brâncoveanu a rămas un stil arhitectonic inconfundabil, ce îi poartă numele, precum și multe ctitorii religioase ce pot fi admirate și astăzi. Dintre acestea amintesc; biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, Mănăstirea Râmnicu Sărat, Bisericile Potlogi și Doicești – Dâmbovița, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Biserica Mogoșoaia, Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi, și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi.

45 de ani 1949 - 1994

A 45-a aniversare a Bazei de transport a M.Ap.N

Aviaţia militară de transport are o bogată istorie, anul 1920 însemnând începutul organizării aviaţiei de transport în România, prin Decretul nr. 2705 fiind înfiinţată Direcţiunea Aviaţiei în cadrul Ministerului Comunicaţiilor. Înaintea celui de-al doilea război mondial, au fost constituite în cadrul aviaţiei militare primele formaţiuni specifice aviaţiei de transport care şi-au adus o contribuţie remarcabilă în desfăşurarea acţiunilor de luptă din perioada 1940-1945. Aerodromul are o vechime de 50 de ani, documentele de arhivă certificând faptul că anul 1949 a constituit pentru aviaţia de transport militară anul înfiinţării primei unităţi, respectiv Regimentul 49 Aviaţie Transport. În anul 1971 a luat fiinţă o escadrilă specială, care în 1972 s-a transformat în Flotila 50 Aviaţie transport. Din 1995, organizarea acestei unităţi a fost schimbată, luând fiinţă Baza 90 Transport Aerian, iar în 1996 a primit denumirea de Baza 90 Transport Aerian „Comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu”. Misiunea actuală a unităţii constă în executarea transportului aerian de personal, tehnică şi materiale şi de sprijin în folosul Forţelor Aeriene şi al celorlalte elemente din Sistemul Naţional de Apărare, atât în spaţiul aerian naţional cât şi în zone de criză sau conflict, în cadrul unor misiuni sub mandat O.N.U., O.S.C.E. sau N.A.T.O..

Ministerul Apărării Naționale a inaugurat la Baza Aeriană 90 de la Otopeni un hangar destinat asigurării mentenanței avioanelor C-130 Hercules. Hangarul este singurul din țară destinat asigurării întreținerii acestui tip de aeronave și a costat 19 milioane RON, find realizat din banii Consiliului Județean Dâmbovița. Hangarul a fost construit ca urmare a faptului că administraţia locală dâmbovițeană Titu a primit de la MApN unitatea militară de la Titu, care a devenit acum un centru al grupului Renault. Investiţia C.J. Dâmboviţa de la Otopeni cuprinde şi un simulator pentru avionul de tip Spartan pe care se pot pregăti piloţii. Simulatorul este singurul de acest gen din România şi a fost adus la Bucureşti pentru a reduce consumul de resurse materiale şi financiare, dar şi pentru pregătirea piloţilor la cele mai înalte standarde.

____________ooOoo____________

O POLIȚĂ DE ASIGURARE

ROMÂNEASCĂ, COMUNISTĂ