Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECȚIE AUSTRIA

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Snowboardul – sport de iarnă ce a adus și aduce multe titluri mondiale Austriei. Aversul monedei prezintă un snowboarder în evoluție, pe când reversul prezintă stemele celor nouă bundeslanduri austriece.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, seria – sporturi de iarnă, data emiterii – 20.01.2010, forma - rotundă, diametrul – 28,5 milimetri, greutatea – 8 grame, metalul – argint pur, designer – Helmuth Andexlinger, calitate – proof şi tiraj – 50000 de exemplare.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Săriturile cu schiurile – sport de iarnă ce a a dus și aduce multe titluri mondiale Austriei. Aversul monedei prezintă zborul unui săritor cu schiurile, pe când reversul prezintă stemele celor nouă bundeslanduri austriece.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Aventura arctică austriacă. Aversul monedei prezintă un peisaj arctic din ținutul Franz Josef, cu nava Amiral Tegetthoff și faună arctică, pe când reversul prezintă stemele celor nouă bundeslanduri austriece. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, seria – aventura arctică, data emiterii – 09.04.2014, forma - rotundă, diametrul – 28,5 milimetri, greutatea – 8 grame, metalul – argint pur, designer – Helmuth Andexlinger, calitate – proof şi tiraj – 250000 de exemplare.

Ținutul Franz Josef este un arhipelag situat în partea de Nord a Rusiei, în Oceanul Arctic, aparținând regiunii Arhanghelsk. Ținutul Franz Josef este compusă din 191 de insule acoperite de gheață, cu o suprafață totală de 16134 kilometri pătrați, în mare parte nelocuită. Arhipelagul se află la o distanță de numai 1000 de kilometri de Polul Nord. Arhipelagul a fost descoperit în anul 1873 de către exploratorii polari austrieci Julius von Payer și Karl Weyprecht, care i-au dat numele împăratului Franz Josef al Austriei. Deoarece expediția a fost sponsorizată privat și neoficial, aceste insule nu au fost anexate de către imperiul austro-ungar. În anul 1926 insulele au fost anexate de către URSS, acolo stabilindu-se foarte puține persoane, numai în scopuri de cercetare și militare. Accesul navelor este posibil doar câteva luni pe an, în timpul verii, și necesită permise speciale.

Nava Amiral Tegetthoff a fost o navă cu aburi, cu un deplasament pe apă de 220 tone, ce a fost construită în mod special, la Bremerhaven (Germania) pentru expediții polare. Nava poartă numele celui mai renumit amiral austriac - William von Tegetthoff.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

PRETINȘI VEGETARIENI

de David Boia

Ăştia-s vegetarieni sadea,
Avem dovada cea mai pură,
Căci adesea-i poţi vedea
Pe la bar cu... paiu-n gură!

DREAPTA JUDECATĂ A EDILULUI ȘEF

de Petru Brumă

Că vrea neapărat șosea de coastă,

Să știți, idea lui nu-i deloc proastă.

Sunt multe păsărici în bătătură

Și-i plină ochi… șoseaua de centură!

______________xxx______________

O PLACHETĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

1st CIMIC Batalion - CIMIC - Acies ingenii

Ministerul Apărării Naționale - România

Batalionul 1 CIMIC

Batalionul 1 CIMIC din București este singura structură a Armatei romăne care are ca misiune realizarea coordonării şi cooperării între comandanţii militari, pe de o parte şi autorităţile centrale, populaţia civilă, organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale şi private, pe de altă parte, în scopul promovării stabilităţii prin alte mijloace decât lupta armată, precum şi pentru sprijinirea autorităţilor locale şi a populaţiei civile din zona de responsabilitate, în caz de urgenţe civile. Unitatea are în compunere subunităţi dislocabile şi elemente nominalizate pentru executarea unor misiuni atât în cadrul operaţiilor de apărare colectivă, cât şi al celor de răspuns la crize, participând la acţiuni şi operaţii militare în cadrul unor structuri operaţionale sau în subordinea Comandamentului Diviziei 1 Infanterie "Dacica". Sus am postat emblema și logo-ul Batalionului 1 CIMIC din București.

Începând cu anul 2006, Batalionul 1 CIMIC a fost afiliat Grupului CIMIC multinaţional din cadrul NATO. Între anii 2006-2010, peste 50 la sută din personalul unităţii a participat la diverse misiuni interne şi internaţionale în teatrele de operaţii din Balcanii de Vest, Afganistan şi Irak, atât individual, cât şi ca echipe de specialişti CIMIC, în cadrul batalioanelor de infanterie şi vânători de munte. În acest an, Batalionul 1 CIMIC participă la misiuni internaţionale cu un pluton CIMIC pus la dispoziţia Grupului Tactic de Luptă al Uniunii Europene şi un pluton CIMIC, pus la dispoziţia Forţei de Răspuns Imediat. De asemenea, se execută pregătirea unui nou pluton CIMIC, care se va subordona grupului de luptă european HELBROC.

Carol II - Regele românilor

Monetăria statului - reînființată în domnia regelui Carol II,

fiind prim ministru Gh.Tătărăscu,

ministru de finanțe V.Antonescu - 10 decembrie 1935

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

La data de 22 aprilie 1867 – se promulga Legea Monetara a României, care stabileste moneda nationala – LEUL. Diviziunea se numeste ban si este egala cu a suta parte din leu. Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu. Pîna la sfîrsitul anului, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400.000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare numele monedei nationale – “leu”. Aflata sub suzeranitate turceasca, Romania reuseste sa faca primul pas in incercarea de a emite o moneda nationala cu efigia principelui roman pe avers. Din cauza protestului Imperiului Otoman, activitatea monetara a incetat dupa citeva luni, iar monedele din argint prevazute in lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna Dupa recunoasterea independentei de stat a Romaniei la Congresul de la Berlin, Monetaria isi reia baterea de moneda in 1879, de data aceasta fara nici o ingradire. Asa-numita perioada de aur a Monetariei este considerata cea cuprinsa intre anii 1879-1885. Dupa 1890, exceptand emisiunea de monede din aur 20 lei, timp de 45 de ani moneda romaneasca se comanda in strainatate, desi tentative de reinfiintare a Monetariei au existat in 1924 si 1929. Monetaria a continuat sa existe o perioada, ocupandu-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exacta de cand n-a mai functionat aceasta prima Monetarie, insa se cunoaste anul demolarii sediului - 1912.

Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, iar Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma. Prima moneda batuta la Monetaria Statului dupa reinfiintarea ei este 250 Lei 1935. În poza de deasupra este reprezentat vechiul local al Monetăriei Statului, care era pe şoseaua Kisselef, iar jos este reprezentat noul local, cel actual, din strada Fabrica de chibrituri, inaugurat la data 15 decembrie 1935, din iniţiativa regeleui Carol II al României.

Steaua București - XXV * 1947 - 1972

A XXV-a Aniversare a Clubului sportiv STEAUA

Clubul Sportiv Central al Armatei (Steaua, fost CCA) este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitala si este organizat in mai multe departamente; fotbal, rugby, hochei pe gheata, handbal, polo, bashet, volei, atletism, inot, gimnastica, box, canoe, tir, haltere, scrima, tenis, ciclism si judo. Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucuresti a fost înființat în data de 7 iunie anul 1947, din inițiativa unor inimoși ofițeri ai armatei române, sub denumirea inițiala "AS Armata", cuprinzând pentru început un număr de 7 secții sportive: fotbal, scrimă, volei, box, tir, atletism și tenis. Sus am postat logo-ul Clubului sportiv STEAUA.

METAV - SC METAV S.A.

20 de ani de activitate - 16 mai 1980 - 2000

METAV (denumire actuală IMA METAV) este o intreprindere mijlocie, fondata in anul 2004, cu profil metalurgic pentru industria aeronautic ce este situată în București, sectorul 1, strada Biharia, numerele 67 – 77. Obiectul de activitate al întreprinderii constă în; producerea de oteluri inalt aliate si superaliaje, realizarea de piese forjate de precizie, piese turnate de precizie si conventional, tratamente termice, prelucrari mecanice,frane si sisteme de franare pentru elicoptere si avioane mici si mijlocii precum și cercetare-dezvoltare și laborator-încercari analize chimice și incercari mecanice. Sus am postat logo-ul Societății comerciale pe acțiuni METAV din București.

Plachetă - (M.Eminescu și V.Micle) - Cercul militar național

Clubul colecționarilor de medalii EMINESCU

Expoziție omagială - 15 ianuarie 2013

Această plachetă este opera gravorului

Constantin Dumitrescu de la Monetăria statului.

Gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea (Clubul) Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare organizează de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Prin această acțiune se dorește sa se promoveze in randul tinerilor si, nu numai al lor, personalitatea poetului național și a numismaticii eminesciene, în general. Sus admiri logo-ul Grupării Colectionarilor de Medalii și Insigne “Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române.

Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române.

Veronica Micle, nume de fată Câmpeanu, (născută la data de 22 aprilie 1850 în Năsăud şi decedată la data de 3 august 1889 la Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de poetul naşional Mihai Eminescu.Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a murit înainte de naşterea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat în 1850, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamţ, iar în 1852 se stabileşte în Iaşi. După cursurile primare Veronica se înscrie la Şcoala Centrală de fete pe care o absolvă în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alţii, Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul ei soţ, atunci în vârstă de 43 de ani. La 7 august 1864 se căsătoreşte cu Ştefan Micle care pe atunci era profesor universitar, iar mai târziu a rector al Universităţii din Iaşi. În anul 1866 se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, pe care mama ei o alinta „Greiere”, iar în 1868 se naşte Virginia Livia, alintată „Fluture”. În 1869 contribuie la înfiinţarea şi bunul mers al unei şcoli profesionale de fete, se implică în îndrumarea unor şcoli de fete din Iaşi şi începe să fie activă în viaţa literară. În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al bibliotecii Centrale din Iaşi. Va locui aici până în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o relaţie tumultoasă. În 1875 Ştefan Micle e îndepărtat de la conducerea Universității şi numit director al Şcolii de Arte şi Meserii, în localul căreia s-a mutat împreună cu familia. În timpul Războiului de independenţă a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastaşilor români răniţi” şi i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor. La 4 august 1879 moare soţul ei, Ştefan Micle. Rămasă văduvă Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reuşească, să-şi întemeieze o familie. În 1886 Veronica locuieşte la Bucureşti, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din Bucureşti.. Cealaltă fiică îmbrăţișează cariera tatălui său şi devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamţ, moştenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele a două inconfundabile monumente arhitectonice din capitală.