Epaminonda's Blog.....: ANDORF

Mai jos am postat și alte fotografii din localitatea austriacă

ANDORF, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ, - monumente

de cultură și arhitectură precum și două vederi generale.

Arhitectură locală

Biserica SF.ȘTEFAN

Vederi generale

***

SĂ CUGETĂM!

_______________xxx_______________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Societatea numismatică română

Secția Botoșani 1982 - XXV - 2007

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Insignă - Societatea numismatică română - 1903

Secția Botoșani 1982 - XXV - 2007

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.
Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Plachetă - 75 de ani de la Răscoala din 1907

Expoziția filatelică Botoșani '82

Botoșani - Ansamblul monumental închinat țărănimii

Răscoala ţărănească din 1907 a început în localitatea Flămânzi, judeţul Botoşani şi s-a răspândit,în perioada următoare, în toată ţara. Principala cauză a fost nemulţumirea ţăranilor legată de inechitatea deţinerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari. Majoritatea marilor proprietari funciari preferau să locuiască în oraşe şi nu doreau să se ocupe direct de administraţia proprietăţilor lor. Prin urmare, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendaşi), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendaşii la rândul lor încercau să obţină profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp. În acea perioadă, ţăranii formau până la 80% din populaţia României, şi circa 60% aveau pământ foarte puţin sau nu aveau deloc, în timp ce latifundiarii aveau mai mult de jumătate din pământul arabil. S-a încercat în epocă, în anumite medii, să se dea o tentă antisemită răscoalei, prin afirmaţia că evreii ar fi fost de vină pentru asuprirea cruntă a ţăranilor. În realitate, puţini erau evreii care se ocupau cu arenda, iar în ţară erau şi mulţi arendaşi români. Dacă răscoala ar fi fost o mişcare antisemită, ea ar fi trebuit să se limiteze la nordul Moldovei, unde arendaşii evrei predominau. Ori, răscoala s-a extins în zone cu foarte puţini arendaşi evrei, printre care şi Oltenia, unde s-a atins chiar apogeul şi unde represiunea a fost deosebit de feroce. Adevărul este că răscoala a fost o mişcare socială, şi nicidecum una etnică, o mişcare pentru care proprietarii şi arendaşii, evrei dar şi români sunt în egală măsură răspunzători. Pe medalie este prezentată o reproducere după tabloul “1907” al pictorului Octav Băncilă (1872 - 1944).

Ansamblul monumental închinat țărănimii

1979 - Botoșani - România

Ansamblul monumental închinat țărănimii, de la Botoșani, a fost inaugurat în anul 1979 și se constituie ca un omagiu adus celor căzuți în marea răscoală țărănească de la 1907. Monumentul are aspectul unui zid simplu, iar pe fețele acestuia sunt realizate două basoreliefuri sugestive, reprezentând grupuri de țărani. Eu am reprezentat ambele fețe ale monumentului într-o singură fotografie.

Gruparea '"Mihai Eminescu" Botoșani 2003 - 2013

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române.

Gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea (Clubul) Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare organizează de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Prin această acțiune se dorește sa se promoveze in randul tinerilor si, nu numai al lor, personalitatea poetului național și a numismaticii eminesciene, în general. Sus admiri logo-ul Grupării Colectionarilor de Medalii și Insigne “Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române.

Spitalul orășenesc Dorohoi 125 ani 1863 - 1988

Expoziția filatelică "Medicina '88" - Dorohoi 1 - 9 oct. 1988

Această medalie este confecționată din tombac,

are diametrul de 60 de milimetri și este realizată

de către gravorul Constantin Dumitrescu,

de la Monetăria Națională a României.

Spitalul Municipal Dorohoi este un spital general pavilionar, care şi-a început activitatea la data de 1 octombrie 1863 din ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De-a lungul anilor, spitalul a cunoscut o evoluţie favorabilă, după cum urmează: în 1863 - 15 paturi, în 1885 - 30 de paturi, în 1940 - 140 de paturi, în 1989 - 999 de paturi, în 2010 - 338 de paturi ?!?!? Sus am postat logo-ul și intrarea principală în Spitalul Municipal Dorohoi.

Dorohoi este un municipiu din nord-vestul județului Botoșani, regiunea istorică Moldova. Acesta se află pe malul râului Jijia la 36 km depărtare de municipiul Botoșani. Orașul numără aproximativ 24000 de locuitori. Prima mențiune documentară datează din 6 octombrie 1407. Atunci boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun regelui Poloniei. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Mai sus am postat stema actuală a municipiului și o fotografie cu clădirea Primăriei din Dorohoi.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Sus am postat stema actuală a oraşului şi câteva fotografii din municipiul Botoşani.

Centrul istoric al orașului

Primăria

Clădirea poștei

Casa Corpului didactic

Casa Văsescu

Judeţul Botoșani este situat în nordul provinciei istorice Moldova din România şi face parte din regiunea de dezvoltare Nord Est. Județul se întinde pe 4986 kilometri pătrați, numără aproximativ 412000 de locuitori și are capitala în orașul cu același nume – Botoșani. Din punct de vedere administrativ- teritorial județul se compune din; 2 municipii – Botoșani și Dorohoi; 5 orașe – Bucecea, Dărăbani, Flămânzi, Sîveni și Ștefănești precum și 72 de comune. Sus am postat stemele comunistă şi actuală ale judeţului Botoşani precum şi câteva fotografii cu locuri de vizitat în acest județ.