Epaminonda's Blog.....: LIVORNO

Mai jos am postat și alte fotografii cu impresionante monumente

de cultură și arhitectură din orașul italian LIVORNO,

regiunea TOSCANA, câteva vederi generale și trimiteri poștale,

o vedere aeriană, precum și o monedă și o medalie locale.

Biserica SANTA CATERINA

Piața REPUBLICII

Academia navală

Domul

Sinagoga

Biserica olandeză

Fortăreața nouă

Bastionul fortăreței vechi

Castelul BOCCALE

FOSSO REALE

Piața mare

Str.VICARELLO

Monumentul FERDINAND II

Poarta SAN MARCO

Piața GARIBALDI

Str.AURELIA

Piața CAFOUR

Gara veche

Magazinul

Vederi generale

Vedere aeriană

Trimiteri poștale ilustrate

Monedă 100 lire 1981 - Centenarul Academiei Navale

Medalie locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DESPRE DIETA VEGETARIANĂ

SCHIMBARE DE REGIM

de Constantin Iurașcu – Tataia - Iași

Cum sărăcim din an în an
Vom adopta, c-aşa-i nevoia,
Grătarul vegetarian
Cu fleici din praz şi mici din soia.

VEGETARIANISMUL ȘI RISCURILE LUI

de Grigore Chitul - Bistrița

Adam convins de Eva, într-o toamnă,

A îmbucat un măr de ea cules.

De-atunci o lume îl condamnă,

Vedeți ce fac și... fructele-n exces?

______________xxx______________

UN JETON ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insignă - F.R.T. - (Federația română de tenis de câmp)

Campionatele internaționale - 1958

Federaţia română de tenis (de câmp), fosta Federeaţie sportivă română de tenis este forul tutelar românesc care se ocupă de organizarea competiţiilor sportive specifice jocului de tenis de câmp. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de tenis.

Insignă - Zâmbește PD-L ține cu tine!

Partidul Democrat Liberal (P.D.L.) a fost un partid politic parlamentar de centru- dreapta din România. Partidul s-a format în decembrie 2007 prin fuzionarea Partidului Democrat cu Partidul Liberal Democrat. A participat la actul de guvernare începând cu alegerile din anul 2008 până în luna mai a anului 2012. Partidul Democrat Liberal reprezintă România în cadrul Parlamentului European, activând în cadrul grupului politic al Partidului Popular European. Pe 26 iulie 2014, PDL a fuzionat cu PNL, noul partid numindu-se PNL. Sus am postat emblema P.D.L..

Insignă - Ofițer de miliție - M 136

Puţini sunt cei care nu îşi amintesc faptul că, înainte de 1989, Poliţia Română era cunoscută sub numele de Miliţie. Era o forţă, care se baza pe principii de tip bolşevic şi sovietic, al cărei scop era de a se deosebi ca sistem de poliţia cu caracter burghez. Miliţia reprezenta unul din câinii de pază ai regimului comunist, însă, din cauza practicilor aplicate, populaţia percepea această instituţie că fiind una mai degrabă a terorii, decât una care inspira încredere şi siguranţă. Miliţia Română a luat fiinţă în baza Decretului de Stat numărul 25, din 23 ianuarie 1949. Decretul preciza că miliţia se înfiintează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca scop menţinerea ordinii publice, asigurarea muncii paşnice, securităţii cetăţenilor, apărarea bunurilor statului şi ale poporului, respectarea legilor şi dispoziţiilor date de autorităţi. Pe lângă aceste aspecte, în primii ani de comunism, această instituţie a lucrat, împreună cu Securitatea, la înlăturarea "elementelor revoluţionare burgheze", adică împotriva acelor partizani care nu erau de acord cu instaurarea regimului comunist în România. Se spune că prin aceste acţiuni, miliţia şi securitatea din acea perioadă se fac vinovate de nemumărate crime împotriva societăţii civile. Dincolo de aspectele propagandiste, prin care regimul comunist prezenta miliţia ca fiind o instituţie solidă, care funcţionează după un sistem perfect, cetăţenii care au avut ocazia să îmbrace haina organelor de miliţie susţin că activitatea în cadrul acestei instituţii nu era deloc roz. Ca miliţian, nu aveai voie nici măcar să gândeşti şi că toată viaţa, chiar şi cea personală, era dirijată de superiorii din cadrul miliţiei. "Nu aveai voie să comentezi nimic, nici măcar să vorbeşti acasă, cu familia, despre anumite nedreptăţi ce ţi se întâmplau la serviciu. Erai mai rău ca un robot. Odată intrat în rândul miliţiei, nu mai aveai viaţă personală. Erai verificat orice făceai. Miliţienii aveau o anumită normă de amenzi pe care trebuiau să le acorde zilnic şi, dacă nu îţi îndeplineai această sarcină, erai certat rău şi trimis înapoi pe teren să-ţi faci norma. Ca orice domeniu de activitate socialist-comunistă, şi cel al miliţiei avea o zi de sărbătoare, în care i se elogiau faptele şi existenţa. Miliţienii îşi serbau activitatea în cea de-a doua duminică a lunii iunie. În fiecare oraş se organizau manifestaţii şi demonstraţii în care organele de miliţie îşi etalau calităţile şi tehnicile de prindere a infractorilor. Ziarele locale nu mai conteneau să laude meritele şi importanţa miliţienilor. "În întreaga lor activitate, organele noastre se bizuie pe masele populare. Legătura intrinsecă a miliţiei cu poporul exprimă, de fapt, concepţia partidului nostru privind participarea activă a tuturor celor care muncesc la apărarea cuceririlor revoluţionare, a proprietăţii obşteşti şi la afirmarea principiilor eticii şi echităţii sociale. În anii construcţiei socialiste, cadrele de miliţie au acţionat cu dăruire şi răspundere, slujind cu credinţă şi devotament, pînă la sacrificiul suprem pentru interesele poporului român", precizează cotidianul local "Pentru Socialism" în ediţia din 12 iunie 1979.

Insignă - Ofițer special de siguranță

Serviciul Secret de Informații, denumit și Siguranța Statului, sau mai scurt Siguranța este denumirea sub care a funcționat serviciul secret din România, până în 13 noiembrie 1940, când a fost redenumit Serviciul Special de Informații (S.S.I.). La 17 martie 1908, s-a adoptat o nouă lege a poliției, în care se prevedea și înființarea Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale (D.P.S.G.). Pentru prima dată, a fost reglementată munca informativă cu agentura și folosirea personalului acoperit, iar în 1917 s-a înființat Serviciul de informații si contrainformații. La data 22 iunie 1919 printr-o lege de reorganizare a Ministerului de Interne, a fost constituită Direcția Poliției si Siguranței Generale, având în componența sa și Serviciul Siguranței și Controlul Străinilor. Din anul 1924 a funcționat Serviciul Secret de Informații, care, începând cu luna noiembrie 1940, se va numi Serviciul Special de Informații (SSI).

Insignă - Serviciul utilitar alternativ

În România, Serviciul utilitar alternativ este reglementat prin Hotărârea de Guvern nr.618 din 1997. Conform acestui act normativ Serviciul utilitar alternativ este o formă a îndeplinirii serviciului militar şi se execută de către cetăţenii apţi pentru serviciul militar, care, din motive religioase, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme. Durata serviciului utilitar alternativ este de 24 de luni pentru militarii în termen şi de 12 luni pentru militarii cu termen redus. Serviciul utilitar alternativ se execută în instituţii publice, regii autonome, societăţi comerciale, care, în continuare, au denumirea de angajatori. Angajatorilor le revine obligația să desfăşoare activităţi pe teritoriul naţional, în domenii de asistenţă socială şi sanitară, construcţii industriale, edilitare, de drumuri şi căi ferate, amenajări şi regularizări ale cursurilor de apă, protecţia mediului înconjurător, agricultură şi silvicultură.

Jeton - Construirea Șoselei Stânișoara

Celant allbuzzi fondianer

Șoseaua Stânișoara, cunoscută și sub denumirile Drumul Talienilor sau Drumul Vitoriei Lipan este Drumul județean 209 B, care unește comunele Mălini din județul Suceava și Borca din județul Neamț, prin Pasul Stânișoara. Denumirea lui vine de la drumarii italieni aduși de regle Carol I pentru a construi șoseaua. Lungimea totală a drumului este de 55,22 km și cel mai înalt punct al drumului este Pasul Stânișoara (1235 m). Șoseaua a fost construită între anii 1902 – 1914, într-o zonă care în acea vreme făcea parte din Domeniile Coroanei. Amenajarea drumului s-a făcut pe fondul dorinței regelui Carol I de a realiza o legătura strategică (în primul rând militară și în al doilea rând comercială) între valea Moldovei și valea Bistriței, într-o vreme în care aliniamentul graniței de nord a Regatului României din partea de vest a Moldovei, trecea la o mică distanță de viitoarea cale de circulație. Lucrările de artă rutiere – bine conservate și în bună stare de funcționare și astăzi, au inclus poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele și calea sus, precum și podețe în boltă din zidărie de moloane de piatră. Materialul – piatra pentru cioplit, s-a adus de la carierele de la Râșca și Podul Baciului. S-au construit și 6 cantoane rutiere – câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele Valea Colibei și Ciungi. Acestea cantoane erau de fapt locuințe pentru câte 2 familii în vederea cazării personalului care îngrijea șoseaua. La final, drumarii au ridicat în Pasul Stânișoara o cruce mare din piatră. După 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a Pasului Stânișoara – unde fuseseră construite casemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente. Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță. Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ sute de militari. Astăzi există un proiect de refacere a drumului. În același timp, Asociația Italienilor din România, încearcă unele demersuri pentru a reconstrui crucea de pe culmea Stânișoarei.

________________ooOoo______________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ