Epaminonda's Blog.....: Ro - M

Cele două monede de mai sus celebrează aniversarea a 2050 de ani de la unirea politică a dacilor într-un stat unitar. Monedele s-au bătut la monetăria Franklin din Philadelphia (Statele Unite ale Americii) întru-n tiraj de aproximativ 7000 de exemplare. Acestea sunt primele monede comemorative bătute de statul roman după anul 1944. Monedele redau pe avers stema României comuniste iar pe revers chipul lui Burebista. Moneda cu valoare mai mică are diametrul de 36 milimetri, cântărește 27,75 grame argint cu puritatea de 92,5%, și are în partea dreaptă jos a stemei R.S.R. un simbol interesant care pare să fie un F stilizat - marca monetăriei Franklin unde a fost bătută.

Moneda cu valoare mai mare are diametrul de 27 milimetri și cântărește 14,4 grame aur cu puritatea de 90%, restul fiind cupru.

Începutul stăpânirii regelui Burebista (ortografiat şi Buerebista) se situează în anul 70 Î.E.N.. Istoricul Strabon a scris „Buerebista, getul, luînd conducerea poporului său, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfîrşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încît, în câţiva ani, a întemeiat o mare stăpînire şi a supus geţilor aproape pe toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia pînă în Macedonia şi în Iliria, iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe boii care ascultau de regele Critasiros precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa pământului”. Burebista a fost considerat de contemporanii săi „cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”. El a stăpînit „toate ţinuturile de dincolo şi de dincoace de Dunăre”, după cum ne informează o inscripţie în greceşte găsită în oraşul Dionysopolis (azi Balcic, în Bulgaria). În timpul domniei sale statul dac a ajuns în culmea puterii, fiind temut chiar şi de romani. Burebista a purtat numeroase războaie, toate victorioase. Statul său s-a întins de la Marea Neagră şi râul Bug până în Boemia de azi şi de la munţii Haemus - Balcani până în Carpaţii Păduroşi. În anul 44 Î.E.N. Burebista a fost asasinat iar statul a fost împărţit conspiratori. Există părerea că unul dintre aceştia a fost Koson care ar fi bătut celebrele monede de aur care au preluat numele său.

Și aceste două monede de mai sus celebrează aniversarea a 2050 de ani de la unirea politică a dacilor într-un stat unitar. Ele au fost bătute în anul 1983 la monetăria Franklin din Philadelphia (Statele Unite ale Americii) întru-n tiraj de aproximativ 7000 de exemplare. Monedele redau pe avers stema României comuniste iar pe revers o scenă de luptă între daci și romani, preluată de pe columna lui Traian. Moneda cu valoarea minimă are diametrul de 28 milimetri, cântărește 13,88 grame argint cu puritatea de 92,5% și are în partea dreaptă jos a stemei R.S.R. un simbol interesant care pare să fie un F stilizat - marca monetăriei Franklin unde a fost bătută.

Moneda de aur are diametrul de 23 de milimetri, cântărește 7,2 grame aur cu puritatea de 90%, restul fiind cupru, și are marginea netedă prevăzută cu trei romburi și trei linii ondulate.

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, înalt de 35,07 metri, construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian , în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în anul 113 , basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carara, fiecare cântărind 40 de tone. Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul al XVI-lea cu o statuie a Sfântului Petru. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101 - 102 (în partea de sus a columnei) şi 105 -106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice, prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului român.

În data de 25 iunie 2012 Banca Naţională a României a pus în circulaţie şi a lansat în circuitul numismatic două monede cu valori diferite, din metale diferite, dar cu design asemănător, ambele cu caracter comemorativ, dedicate aniversării a 500 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a Sfântului Voievod Neagoe Basarab şi de la începerea construirii bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş. Aversul monedelor prezintă valoarea nominală, stema României, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA” şi anul de emisiune „2012”, iar pe fundal o reprezentare în secţiune a bisericii mănăstirii Curtea de Argeş. Reversul monedelor prezintă portretul domnitorului Neagoe Basarab, imaginea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş, anul „1512” şi inscripţiile „BISERICA MANASTIRII CURTEA DE ARGES” şi „NEAGOE BASARAB”.

Caracteristicile tehnice ale monedei cu valoarea mare sunt următoarele: valoare nominală – 100 lei, metal – aur, puritate – 90%, formă – rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate – 6,452 grame, calitate – proof, cant – zimțat, tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 1785 lei.

Caracteristicile tehnice ale monedei cu valoarea mică sunt următoarele: valoare nominală – 50 bani, metal – alamă, formă – rotundă, diametru – 23,75 milimetri, greutate – 6,1 grame, grosime la chenar - 1,9 milimetri, calitate – necirculat, cant - inscripţionat cu „ROMANIA” de două ori, cu steluță între cele două cuvinte și tiraj – 1000000 exemplare.

Mănăstirea Curtea de Argeş este o mănăstire din România situată în oraşul Curtea de Argeş. Ansamblul cuprinde biserica episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească. Mănăstirea a fost construită de către domnitorul Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii de la 1359. Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de către arhitectul francez Andre Lecompte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet le Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului.

Neagoe Basarab a fost domnitor al Ţării Româneşti între anii 1512 - 1521, căsătorit cu Doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga, după alţii, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit o educaţie aleasă. Cunoştea limbile latină, greacă şi slavonă. A călătorit prin câteva ţări din Europa centrală şi prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcţii în structurile statale ale Tării Româneşti. Este numit succesiv în funcţiile de postelnic, mare postelnic şi mare comis. După ce a urcat pe tronul Ţării Româneşti (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relaţii de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma şi chiar sămedieze conflictul dintre creştinii ortodocşi şi catolici. A continuat viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan cel Mare şi încearcând să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti.

***

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPORULUI ROMÂN

Economia te satură, risipa te flămânzește.
Cine nu adună la tinerețe, n-are nimic la bătrânețe.
Scumpul mai mult păgubește, leneșul mai mult aleargă.

____________xxx____________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI
DIN JUDEȚUL ALBA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Societatea numismatică română - 1903
Al XVII-lea simpozion național - ALBA IULIA 26 - 27 oct 2000

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Insignă - România - Oraș Blaj

Blaj este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România. În anul 2002 avea o populație de 20758 de locuitori. În Blaj își are sediul Arhiepiscopia Majoră de Făgăraș și Alba Iulia, forul ierarhic de conducere a Bisericii române unite cu Roma. Cunoscut drept "Mica Romă", Blajul a fost în perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea centrul cultural al românilor transilvăneni. Orașul a jucat un rol important în procesul de formare a limbii române moderne și a conștiinței naționale românești. Aici a apărut Biblia de la Blaj și tot aici a publicat Timotei Cipariu prima gramatică românească. Catedrala Sfânta Treime a fost edificată între anii 1741 – 1749 în stil baroc după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton și Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântați episcopul Inocențiu Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea. Blajul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din anul 125, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal care aveau o populație majoritar românească. Sus am postat stema municipiului Blaj și jos fotografiile a două monumente de arhitectură din Blaj.

Catedrala

Colegiul național INOCENȚIU MICU-KLEIN

Insignă - Șurianul

Clubul sportiv Șurianu 1945 este numele unei asociații sportive recent reînființate în localitatea Sebeș, în amintirea primului club sportiv al localităţii. Clubul va funcționa pe două secții: tenis de câmp şi fotbal, în cazul celei de-a doua făcându-se demersurile necesare afilierii şi înscrierii în competiţiile oficiale organizate de Asociaţia Judeţeană de Fotbal Alba, plecându-se de jos, din Liga a V-a. Noua asociaţie are în primul rând ca obiectiv creşterea şi promovarea valorilor locale, în completarea şi continuarea activităţii Liceului cu Program Sportiv Sebeş, tinerii jucători fiind obligaţi în acest moment să performeze la formaţii din alte localităţi, din cauza lipsei, în municipiul Sebeş, a unei echipe la nivel de seniori.

Sebeş, mai demult Sebeşul Săsesc, Șebişul săsesc, Sebeş-Alba, (în dialectul săsesc Melnbach, în germană Mühlbach, Mühlenbach, în traducerePârâul morii, în maghiară Szászsebes, în latină Sabesium) este un municipiu din judeţul Alba, România. Are o populaţie de aproximativ 27000 de locuitori. În Antichitate, pe locul Sebeşului de astăzi s-a aflat o aşezare dacică, încorporată în Imperiul Roman. Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei. Sus am postat stema actuală și o poză cu clădirea Primăriei Sebeș.

Insignă - Tulnicăresele - Muntele Găina

Muntele Găina este o grupă montană din cuprinsul Munților Apuseni, parte a Carpaților Occidentali. Aici are loc celebrul Târg de fete de pe Muntele Găina, vechi și grandios spectacol folcloric și de tradiții populare din zonă, ce se desfășoară începând cu anul 1816 în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea Sfântului Ilie. Cel mai înalt vârf al grupării montane este Vârful Găina de 1486 de metri.

Insignă - Marile aniversări - 1975 - ALBA IULIA 2000 - 375

Alba Iulia, mai demult Bălgrad este un municipiu situat pe malul râului Mureş, reşedinţa judeţului Alba din România. Între anii 1541 şi 1711 oraşul a fost, cu unele întreruperi, reşedinţa şi astfel capitala politică a Transilvaniei. Pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu recunoaşterea principelui Sigismund Bathory drept suveran al Moldovei şi al Ţării Romîneşti – 1595 - a fost şi capitală a acestor state, proiectul politic find continuat de Mihia Viteazu. Alba Iulia a fost aşadar prima capitală a celor trei provincii româneşti. La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa istorică a oraşului şi rolul de capitală istorică. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraş exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului roman şi ale porţii sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificaţii” din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271 viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatului Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Mai sus se prezintă stema actuală a municipiului Alba Iulia și câteva monumente de cultură și arhitectură din localitate.

Colegiul BETHLEN

Prefectura

Palatul PRINCIPILOR și statuia lui MIHAI VITEAZU

Statuia LUPOAICA CU ROMULUS ȘI REMUS

Biserica română unită

Muzeul național al Unirii

Catedrala romano-catolică

Catedrala ortodoxă

Sala Unirii

Poarta a III-a a Cetății

Alba este un județ al României, situat în provincia istorică Transilvania, cu reședința la Alba Iulia. Județul are o suprafață de 6242 kilometri pătrați și o populație de aproximativ 383000 de locuitori. Ca subunități administrativ teritoriale județul este compus din; 4 municipii – Alba Iulia, Aiud, Blaj și Sebeș; 7 orașe – Abrud, Baia de Arieș, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureș, Teiuș și Zlatna, dar și 67 comune. Sus am postat stema și harta județului Alba iar jos câteva fotografii cu locuri de vizitat în acest județ.