Epaminonda's Blog.....: PRINCIPI TRANSILVĂNENI CU MERITE ÎN "BATEREA DE MONEDĂ"

După moartea lui Ion Sigismund Zapolya, Imperiul otoman a impus ca principe al Transilvaniei pe Ștefan Bathory (în limba maghiară Bathory Istvan).

Ștefan Báthory (născut în septembrie 1533 la Șimleu și decedat la data de 12 decembrie 1586 la Grodno, Uniunea polonă-lituaniană, astăzi Belarus) a fost principe al Transilvaniei între anii 1571 – 1575 și rege al Poloniei din anul 1575 până la moartea sa, în anul 1586. Trăgându-se dintr-o familie nobilă, intră direct în slujba lui Ion Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei. La moartea principelui rămas fără urmași, la data de 25 mai 1571, Ștefan Báthory este ales de către nobilimea Ardealului, împotriva voinței habsburgice de la Viena, care voia un alt pretendent ca principe al Transilvaniei. După alegerea lui Ștefan Báthory a izbucnit un conflict militar în Transilvania, Ștefan Báthory alungându-l din țară pe rivalul său, Ferdinand I, împărat al Sfântului imperiu roman, în anul 1572. În iunie 1574 tronul Poloniei devine vacant, deoarece Henric al III-lea al Franței de Valois (vezi Henric al IV-lea al Franței) preferă să devină regele Franței, întorcându-se în țară. După plecarea acestuia, urmează o luptă internă între nobilii polonezi, pentru desemnarea urmașului pe tronul Poloniei. În cele din urmă, tronul Poloniei îi revine lui Ștefan Báthory, cu condiția să se căsătorească cu Ana, descendentă a familiei Jagiello, care avea deja 53 de ani, o căsătorie cu țeluri politice. Când primește vestea neașteptată de numire pe tronul Poloniei, la întâlnirea din Mediaș, îl convinge pe fratele său Cristofor Bathory să preia tronul principatului Transilvaniei. Ștefan Báthory a fost încoronat la 1 mai ca rege al Poloniei. Mai jos am postat o medalie poloneză cu chipul principelui transilvănean și apoi rege al Poloniei - Ștefan Bathory

În politica internă a Poloniei a dominat ordinul călugărilor catolici iezuiți, care au sprijinit și influențat politica lui Ștefan Báthory, care plănuia să reunească Transilvania, Ungaria și Polonia pentru izgonirea otomanilor din Europa. Deoarece a murit în anul 1586, în urma unei hemoragii cerebrale, Ștefan Báthory nu a mai reușit să ducă la îndeplinire acest plan.

Deasupra este reprezentat un ducat din vremea lui Ștefan Bathory, turnat la Sibiu, în anul 1572, iar mai jos un alt ducat din anul 1575, turnat tot la Sibiu.

Mai jos am postat blazonul familial al principelui transilvănean Ștefan Bathory.

Cristofor Bathory (în limba maghiară Bathory Kristof) – a devenit principe al Transilvaniei, la invitația fratelui său Stefan Bathory, care a fost numit rege al Poloniei.

El s-a născut în anul 1530 la Alba Iulia și a decedat la data de 27 mai 1581 tot la Alba Iulia. A fost voievod al Transilvaniei, în perioada anilor 1576 – 1581.

Deasupra am postat o medalie cu chipul principelui transilvănean Cristofor Bathory. În perioada anilor 1571 – 1576 acesta a fost căpitanul cetății Wardein (Oradea). Mai jos am postat blazonul familial al principelui Cristofor Bathory.

Istoricii spun că autoritatea conducătoare în Transilvania pe timpul princepelui Cristofor Bathory se executa din Polonia condusă de fratele său Ștefan Bathory, de la cancelaria condusă de către Berzeviczy Marton. După moartea lui Cristofor Bathory, cancelaria de la Cracovia a devenit unicul loc de unde se luau deciziile capitale pentru Transilvania.

Deasupra am postat moneda de 1 ducat 1577, turnată la Sibiu în timpul domniei principelui Cristofor Bathory.

Deasupra este postată moneda de 10 ducați 1577, turnată la Sibiu, pe aversul căreia se distinge reprezentară stilizată a blazonului familial princiar iar pe revers inscripția latinească VIRTUS UNITA VALET, ceea ce în traducere aproximativă ar însemna UNITATEA DĂ FORȚĂ.

Mai sus este reprezentată moneda de 1 ducat din anul 1579, care la o recentă licitație internațională s-a achiziționat la prețul de 430 dolari americani.

Deasupra este reprezentată moneda de 1 ducat, turnată la Sibiu, în anul 1577. Această monedă este confecționată din aur, are forma aproximativ rotundă și cântărește 3,45 grame. Dedesubt este reprezentată moneda de 1 ducat din anul 1580, sub domnia principelui Cristofor Bathory, confecționată din aur, de formă aproximativ rotundă și cu greutatea de 3,54 grame. La o recentă licitație internațională această monedă s-a vândut pentru suma 1450 euro

Mai jos este reprezentată moneda cu o singură față, de 1 taler din anul 1580, monedă subdivizioanară a ducatului, de sub domnia lui Cristofor Bathory, pe care se distinge anul turnării și blazonul familial princiar.

Elisabeta Bocskai (nume maghiar Bocskai Erzsbet) a fost soția lui Cristofor Bathory. După moartea soțului său, deși autoritatea statală se exercita de la Cracovia, ea a bătut, în anul 1577, o serie de monede care astăzi se găsesc foarte greu pe piață numismatică internatională.

Deasupra am postat moneda de 1 ducat din anul 1577, bătută de Elisabeta Bocskay. Pe ea se disting interesante simboluri; crucea dublă - simbol maghiar, pajura cu aripile deschise - simbol austriac și cele șapte turnuri care semnifică cele șapte cetăți transilvănene (Siebenburgen-denumirea în limba germană a Transilvaniei). Simbolul celor șapte turnuri de cetate este preluat și pe alte steme ale Transilvaniei, ele regăsindu-se stilizat și în actuala stemă a României, câmpul din dreapta jos.

Cele șapte turnuri de cetate reprezintă orașele transilvănene; Brasov (Kronstadt), Sighisoara (Schäßburg), Medias (Mediasch), Sibiu (Hermannstadt), Sebes (Mulbach), Bistrita (Bistritz) si Cluj Napoca (Klausenburg).

Mai sus este reprezentată moneda de 10 ducați din anul 1577 care conține printre altele pe avers înscrisul ELISABETA BOCSKAI, iar pe revers anul turnării și înscrisul VICTORIX CASTA FIDES, ceea ce în traducere aproximativă ar putea însemna PRIN CREDINȚĂ CURATĂ SPRE VICTORIE.

***

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPORULUI ROMÂN

Omul viclean de îndată pe prieteni îi desparte.
Ale prietenului tău necazuri ca ale tale să le socotești!
Păzește-te de fățarnic ca de șarpele ascuns sub cea mai frumoasă verdeață.

______________xxx______________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - F.R.T. - (Federația română de tir)

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv.

Insignă - F.R.T.- Expoziția de tir - 1946

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa.

Insignă - F.S.T.R. - (Federația română de tir sportiv)

România 1934 - Campionat interbalcanic

În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău – Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

Plachetă - F.R.Tir - Cupa F.R.Tir

Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999.

Insignă - Festivalul brigăzilor artistice de agitație - 20 de ani 1975

Brigada artistică a fost o formă de manifestare cultural-artistică, cu tentă umoristico-satirică, a unui grup redus de oameni. Manifestarea avea loc pe scenă, în fața unui public și consta într-un colaj de texte și melodii, cu mișcare scenică, decor și vestimentație adecvate dar simple. A fost o formă de manifestare cultural artistică specifică regimului comunist prin care se înfiera atitudinea neconformă propagandei comuniste; lenea, mizeria și în general tot ce ținea de un comportament indecent în societate.

Insignă (Legiunea Arhanghelului Mihail)

8 noiembrie 1927 - 1940

Legiunea Arhanghelul Mihail a fost o formațiune politică naţionalistă din România, în perioada anilor 1927 – 1941. Doctrina sa se baza pe credinţa în Dumnezeu, neam şi țară. Scopul acesteia era reînnoirea spirituală şi morală, şi crearea omului nou. Ea doreau modificarea structurii spirituale umane cu scopul de a-l face o persoană mai bună, mai inteligentă şi mai cinstită. Legiunea Arhanghelului Mihail a fost creată de către Corneliu Zelea Codreanu pe data de 24 iulie 1927 şi condusă de el până la asasinarea sa, în anul 1938. Sus am postat logo-ul acestei formațiuni politice.

Insignă (Legiunea Arhanghelului Mihail)

În decursul timpului, Legiunea a avut mai multe nume din cauză că a fost de mai multe ori interzisă. A mai fost cunoscută şi sub numele de Mișcarea legionară, iar membrii săi îsi spuneau legionari. Străinii şi presa au cunoscut-o sub numele de Garda de Fier. În alegeri a mai participat şi sub numele de Totul pentru țară. Mişcarea Legionară a fost diferită de partidele fasciste. Despre Mișcarea legionară sunt mai multe păreri. Istoricul liberal Neagu Djuvara spune următoarele: ”Mai întâi, să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste”. Nae Ionescu a spus că Mişcarea Legionară este o expresie politică a ortodoxismului românesc.

75 de ani de film românesc * 1900 - 1975

Filmul românesc cunoaște o istorie de peste un secol. Deși aducerea în România a tehnologiilor necesare filmului s-a făcut cu doar puțin timp după darea în folosință a primelor aparate performante, filmul românesc de artă a debutat la începutul deceniului doi al secolului al XX-lea. Prin forța împrejurărilor, producția românească de film a fost îngreunată mult timp din cauze financiare sau politice. În prima perioadă (1911 - 1948), producția se dovedește a fi fost principalul dezavantaj în cele mai multe proiecte cinematografice românești. Industria de film a începuturilor a strâns un număr mic de pelicule finalizate fără multe compromisuri. În lipsa canalizării pe o producție de film autohton bazată pe mijloace proprii, colaborarea cu investitori străini a fost adesea păguboasă. Totuși, între filmele realizate în acea perioadă se înscriu câteva titluri importante, unele fiind chiar apreciate ca situându-se între cele mai semnificative producții mondiale din primele decenii de cinematografie. La finele anilor patruzeci, a apărut un nou obstacol pentru creatorii români: implicarea politicii în toate artele și obligația de a ataca numai subiecte favorabile regimului comunist. La data de 2 noiembrie 1948 a fost semnat un decret care anunța naționalizarea industriei cinematografice din România. Producțiile realizate înainte de revoluția din decembrie 1989 s-au remarcat totuși prin viziuni, când în conformitate cu cerințele regimului, când atacuri subtile la adresa situației politice din țară (de pildă, alegorii politice), când evadarea în fantezie și în „artă pentru artă”.

Iubitului profesor și marelui român - Nicolae Iorga

Din partea admiratorilor și foștilor elevi,

la împlinirea vârstei de 50 de ani

Nicolae Iorga (nume original: Nicu N. Iorga, născut la data de 6/18 iunie 1871 în oraşul Botoşani şi decedat la data de 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului al XX-lea, rolul lui Voltaire.

_______________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

Regatul României - Acțiune la purtător deplin liberată

500 lei 1905

Banca MARMOROSCH, BLANK & Co - București

Societate anonimă cu durată limitată