Epaminonda's Blog.....: STRIGĂTUL PIETREI

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

ȘI OPERA SA,
ÎN MEDALISTICĂ,

NUMISMATICĂ, FILATELIE
ȘI CARTOFILIE

CONSTANTIN BRÂNCUȘI se nãște la data de 19 februarie/2 martie 1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala pimarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Mai sus admiri casa memorială Constantin Brâncuși din localitatea Hobița, județul Gorj

DOMNIȘOARA POGANY este o statuie realizată de Constantin Brâncuşi în anul 1913. Numele statuii provine de la pictoriţa maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuşi drept model în cele câteva luni cât i-a fost şi iubită. Brâncuşi a creat 5 versiuni ale „Domnişoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul iniţial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuţii în marmură şi bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933. „Domnișoara Pogany I” din anul 1913 există într-o versiune de ghips şi 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la The Museum of Modern Art (MoMA) din New York.. „Domnișoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinişoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e aşezat pe trei socluri de lemn. „Domnişoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de piatră. În fine, „Domnişoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit şi are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn. „Domnișoara Pogany” I și III (din 1912 și respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, S.U.A.. O replică a sculpturii „Domnişoara Pogany” a lui Constantin Brâncuşi se afla la Muzeul de Artă din Craiova. Este o piesa controversată, realizată în anii '50, în matriţa lui Constantin Brâncuși, de către Octavian Moşescu, un fost ucenic al sculptorului.

Modelată în manieră romantică, în anul 1905, în atelierul său de la Paris din Place de la Bourse nr. 10, lucrarea ORGOLIU figurează într-o fotografie documentară ce prezintă un colţ al atelierului. Ea a fost turnată în bronz tot în 1905, la Paris, în tehnica ceară pierdută, la atelierul Adrien A. Hébrard. Lucrarea figureză în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova din august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi. Este prima lucrare a lui Brâncusi turnată în bronz .

Sculptura COAPSA, de Constantin Brâncuşi, a fost executată între anii 1909-1910, ea inaugurând marele ciclu al Torsurilor în opera brâncuşiană. Cu aceasta lucrare, Brancusi a obtinut in 1912 marele premiu de 2000 lei la Salonul Oficial de la Bucuresti. Forma alungita a micului fragment de tors, reprezinta miraculoasa fuziune dintre senzualitate si puritate. Suprafata neteda a sculpturii, privita din partea stanga, este intruparea perfectiunii figurii umane. Privit din partea dreapta, Torsul, apare ca o bucata de piatra denivelata, unde trasaturile umane nu sunt încă bine definite .

Opera SOMNUL reprezinta capul unei femei dormind. in blocul de marmura trasaturile delicate sunt abia perceptibile emanand o mare sensibilitate. Se pare ca Brancusi a conceput o versiune in gips inca din 1906, fiind precedata de Adolescenta modelata in 1905 si Repaus din 1906. Aceasta sculptura in marmura a fost comandata de Anastase Simu un compatriot, pentru viitorul sau muzeu din Bucuresti. Opera este realizată din marmură, prin tehnica “cioplire” și poate fi admirată la Muzeul National de Arta al Romaniei, din București.

Modelată în manieră romantică, în anul 1906, în atelierul său de la Paris din Impasse Ronsin, lucrarea CAP DE COPIL a avut ca subiect un copil orb care îi frecventa zilnic atelierul. Lucrarea a fost turnată în bronz tot în 1906, la Paris, în tehnica ceară pierdută, la atelierul Adrien A. Hébrard. Lucrarea figureză în patrimoiul Muzeului de Artă Craiova din august 1954; din 1956 a fost expusă permanent în cadrul Galeriei Naţionale, iar din 1964 în cadrul Cabinetului Constantin Brâncuşi .

LA MUSE ENDORMIE (Muza adormită) este o sculptură în bronz lustruit realizată de către Constantin Brâncuși în anul 1910, având forma unui cap de femeie cu ochii închiși. Se știe că modelul pentru realizarea acestei opere este baroneasa Frachon. Opera are următoarele dimensiuni de gabarit; 27 x 18 x 5 centimetri și este expusă permanent la Muzeul național de artă modernă – Centrul național pentru artă și cultură Georges Pompidou din Paris – Franța.

CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI reflecta filozofia lui Brancusi care isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului. Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret universal. Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama. Petru Comanescu considera ca Ganditorul de la Hamangia este o precumintenie a pamantului, criticii nepunandu-se inca de acord asupra sursei de inspiratie a acestei lucrari. Lucrarea a fost expusa pentru prima data in 1910 la Bucuresti si a starnit reactii contradictorii, dar in cele din urma a fost acceptata.

PASĂREA MĂIASTRĂ a fost sculptată în anul 1910, ea fiind aspiratia lui Brancusi catre perfectiune. Forma pe care artistul o da pasarii Maiastre ne trimite cu gandul la divinitatile pagane, la reprezentarile animalelor zeificate. Maiastra, nu este o pasare obisnuita ci una speciala, inzestrata in legendele populare romanesti cu puteri magice, fiind aceea care il ajuta pe Fat Frumos sa isi intalneasca marea dragoste. Initial Brancusi alege un soclu format dintr-un grup de personaje primitive care isi sustin capetele cu mainile, dar in variantele ulterioare il va inlocui cu fragmente din Coloana Infinitului. Intre 1910 si 1944, Brancusi a creat 29 de pasari, cautand sa exprime esenta zborului, care pentru el simbolieaza ascensiunea catre spiritualitate si transcendenta. Pentru Brancusi zborul este cel mai minunat lucru din natura.

SĂRUTUL este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vieții. Sarutul lui Brancusi poate fi considerat o replica la Sarutul lui Rodin. Opera aduce o noua dimensiune conceptului de sculptura. Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe. Artistul spunea: “Am vrut de fapt sa fac un lucru care sa pomeneasca nu despre o singura pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit si s-au perindat pe pamant, inainte de a-l fi parasit. Pentru ca fiecare lucrare a mea este generata de un asemenea simtamant launtric”. arutul a reprezentat drumul spre Damasc, izbutind pentru intaia oara sa exprime esentialul. Potrivit regulilor de interpretare ale lui Brancusi, tema sarutului reprezinta evolutia spirituala pura eliminand orice alte implicatii.

Opera VITELLIUS realizată prin tehnica modelare, din ghips și este expusă vizitatorilor la Muzeul de Artă din Craiova. Lucrarea prezintă un bust antic, cunoscut sub numele de Vitellius, bărbat matur, cu fața rotundă și gât gros, cu capul ușor întors spre umărul stâng. Are părul tuns scurt, ușor ondulat, pieptanat spre spate. Poartă o togă prinsă în falduri, cu fibrele rotunde. Pentru acest "antic bust", Brâncuși a primit o "Mențiune onorifică", lucrarea fiind executată în primele săptămâni ale frecventării Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, după un mulaj aflat în sala de curs. Dar nu este o simplă copie după un mulaj clasic, ci un adevărat portret psihologic.

AULUS VITTELIUS GERMANICUS a fost imparat roman din 17 aprilie 69 pana în 22 decembrie 69, unul din impăratii apartinand Anului celor patru imparati. Apropiat al imparatilor Caligula, Claudius si Nero, consul in 48, guvernator (proconsul) al Africii (61), Vitellius este numit de Galba, in decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior. Proclamat imparat de legiunile din provinciile revoltate impotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius isi trimite trupele în Italia. La Bedriacum (14 aprilie 69), in apropiere de Cremona, legiunile lui obtin victoria asupra lui Otho (proclamat imparat la 15 ianuarie 69 dupa asasinarea lui Galba), patru zile mai tarziu Vitellius fiind recunoscut imparat si de catre Senat. Dupa proclamarea ca imparat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de catre legiunile din Orient, depasit de evenimente, Vitellius ramane inactiv la Roma. Legiunile trimise de Vespasian, obtin la 24 octombrie o victorie categorica la Cremona. Este ucis la 20 decembrie 69 in timpul luptelor de strada pentru cucerirea Romei, de fortele lui Vespasian.

COLOANA INFINITĂ, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele: Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m; Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos; "Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17: Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm; 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare; Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm. Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Nașională Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Amplasată pe aleea de la intrarea in parcul orașului, POARTA SĂRUTULUI este daltuita din piatra poroasa, extrasa din carierele aflate in imprejurimi. Este alcatuita din coloane groase, paralelipipedice, care sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand latimea de 6,45 m, inaltimea de 5,13 m si grosimea de 1,69 m. Pe fetele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului, doua jumatati ale unui cerc, atat de caracteristic operei lui Brâncusi. Arhitrava are de asemenea incrustat acest simbol, ca un fel de filigran. In plus, tot in filigran se afla incrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si cand poarta ar fi acoperita cu sindrila. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, intalnim continuarea unor forme ovale identice, de parca ar fi conturul fetei si al umerilor. Poarta sărutului arata ca un arc de triumf, simbolizand triumful vietii asupra mortii.

MASA TĂCERII este lucrata in calcar, avand urmatoarele dimensiuni: diametrul tăbliei – 2,15 metri cu o grosime de 0,43 metri, iar piciorul are un diametru de 2 metri si o grosime de 0,45 metri reprezinta masa dinaintea confruntarii in bătălia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulara a celor 12 scaune-clepsidre, care il masoara, iar totul decurge in tacere. Potrivit exegetilor artei brancusiene, Masa Tacerii reprezinta masa la care stau soldatii inaintea confruntarii cu inamicul. In acelasi timp, scaunele reprezinta timpul dispus in clepsidre. Unii fac o analogie cu Cina cea de Taina a lui Leonardo da Vinci. Urmeaza apoi Aleea Scaunelor reprezentandu-i pe cei care participa fara sa se implice, asteptand finalul. Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu - Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi. Opera a fost executată între anii 1937 - 1938.

Opera brâncușiană PIATRA DE HOTAR, denumită și „Borna de frontieră”este o altfel de lucrare a sculptorului născut la Hobița. Lucrarea înaltă de 185 centimetri a fost realizată în anul 1945, ea încorporând o variantă a „Sărutului” din Montparnasse, sub formă incizată în arhitrava „Porţii Sărutului” de la Târgu-Jiu. Lucrarea se vrea un strigăt de durere și neputință a artistului pentru faptul că părți ale pământului străbun au fost furate din trupul sfânt a țării.

Deasupra admiri chipul și opera marelui artist pe piese numismatice și filatelice din România și Republica Moldova.

Deasupra admiri stema actuală a municipiului Târgu Jiu care a preluat imaginea Coloanei infinite dar și o trimitere poștală ilustrată dedicată maestrului Brâncuși și operei sale.

Și fiindcă sunt amic cu maestrul epigramist, profesorul Mihai Moleșag din Tulcea, am primit în dar câteva epigrame cu adânc subînțeles, cu referire la Brâncuși, care își face somnul de veci pe meleaguri străine, și nu acasă, cum i-a fost dorința. Dar noi trăim în România, citește și cugetă adânc!

COCOȘUL

Ieşit din dalta lui Brâncuşi,

Semeţ cocoş cu guşa-n trepte,

L-am izgonit spre alte uşi

Căci prea voia să ne deştepte!

ROMÂNUL BRÂNCUȘI

Creând cu barda strămoşească,

Dintr-un butuc, comori de vis

Brâncuşi e marcă românească

Omologată la Paris.

BRÂNCUȘI A PLECAT, CU BARDĂ CU TOT, ÎN FRANȚA

Maestre, te-ai luat cu graba

Şi n-ai mai stat să-ţi termini treaba,

Lăsând prin ţară risipiţi

Un milion de neciopliţi.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Bertrand Russel (1872 - 1970)

filozof, matematician și istoric britanic

Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură.
De ce să regreți vechile greșeli când sunt atâtea altele noi pe care să le faci!
Înainte de a ne gândi cum să educăm, ar fi bine să lămurim ce rezultate am vrea să obţinem.

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI
INSIGNE DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Comisia română de istorie militară

Ordinul Mihai Viteazul 1916

Al III-lea Colocviu internațional de istorie militară

3 - 6 septembrie 1996 București - Sibiu

80 de ani de la intrarea României

în primul război mondial 1916 - 1918

Complexul monumental Mateiașu

Comisia Româna de Istorie Militara a fost înfiinţată la 30 august 1974 în cadrul Ministerului Apărării Naţionale pe lângă Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară, având sediul în str.Constantin Mille, nr. 6, sector 2, Bucureşti. De la înfiinţare ea a fost afiliată Comisiei Internaţionale de Istorie Militară fiind un organism de specialitate şi for de consacrare ştiinţifică, reunind în rândurile sale istorici militari şi civili cu merite deosebite în cercetarea istoriei militare româneşti şi universale. Comisia are drept misiune principală stimularea activităţii de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei militare româneşti şi universale şi dezvoltarea legăturilor cu membrii forului internaţional de specialitate. Pentru aceasta îşi dirijează activitatea pe următoarele direcţii de acţiune: sprijinirea şi încurajarea activităţii de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei militare, muzeografiei şi muzeologiei militare, arhivisticii militare şi metodologiei predării istoriei militare în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Apărării Naţionale; realizarea unui contact strâns între istoricii militari şi cei din instituţii şi societăţi de profil din viaţa civilă (Academia Româna, institute de cercetare ştiinţifică, arhive, muzee, fundaţii etc.); menţinerea unui contact permanent cu Biroul Comisiei Internaţionale de Istorie Militară şi stabilirea de legături de cooperare cu toate comisiile naţionale de istorie militară afiliate forului internaţional; deschiderea unor noi căi de colaborare pe plan internaţional în domeniul cercetării, muzeisticii, arhivisticii şi publicisticii militare prin extinderea relaţiilor cu alte instituţii de specialitate şi personalităţi istorice marcante; promovarea istoriografiei militare în cadrul comunităţii ştiinţifice şi a opiniei publice naţionale şi internaţionale.

Ordinul militar de război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3249 din 21 decembrie același an. Ordinul era destinat a răsplăti „faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I - cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”. Ordinul a fost atribuit pentru prima dată la 28 septembrie 1916 (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916), unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și operațiile militare inițiale din Dobrogea.

Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de întregire națională din anii 1916 - 1918. Este situat pe drumul European E574 (DN73), la 11 kilometri de Câmpulung spre Brașov, pe Dealul Mateiaș. Mausoleul a fost ridicat între anii 1928-1935, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și State Baloșin, de către constructorul De Nicolo. La construcție a fost utilizat în principal calcar de Albești. Clădirea este compusă din două corpuri: unul orizontal, osuarul, care în 31 de cripte adăpostește osemintele a peste 2300 de militari români și unul vertical, de forma unui turn cu foișor, spre care duce o scară în spirală. În perioada 1980-1984 Mausoleul eroilor a fost extins prin construirea unei terase pentru parade și ceremonialuri, a unor impozante scări de acces, a unui basorelief cu dimensiunile de 16 x 3,5 metri, executat de către sculptorul Adrian Radu din Câmpulung, precum și a unei cupe în care arde o flacără veșnică în amintirea eroilor căzuți la Mateiaș.

Insigna - Batalionul 49 Apărare Chimică, Biologică,
Radiologică și Nucleară "Argeș"

Placheta - 49 (Batalionul 49 Apărare Chimică, Biologică,

Radiologică și Nucleară "Argeș""

Batalionul 49 Apărare C.B.R.N. "Argeş" este o unitate militară care s-a înfiinţat la 1 septembrie 1976, sub denumirea de Batalionul 49 Protecţie Antichimică. Ulterior, conform cerinţelor reformei în Armata României şi nevoilor de adaptare la terminologia N.A.T.O., batalionul a fost reorganizat sub diferite nume, de la 01.05.2009 având actuala denumire. C.B.R.N. este prescurtarea de la Chimică, biologică, Radiologică și Nucleară. Sus am postat logo-ul acestei unități militare.

Insigna - 49 (Batalionul 49 Apărare Chimică, Biologică,

Radiologică și Nucleară "Argeș""

Insigna - Batalionul 49 Apărare Chimică, Biologică,

Radiologică și Nucleară "Argeș"

În perioada 2004 - 2009, subunităţi din compunerea batalionului au participat la exerciţii multinaţionale în Germania - "GOLDEN MASK 04" şi "GOLDEN MASK 06", în Cehia - "PEACEFUL DRAGON 06", în Italia - "NOBLE LIGHT 07", în Polonia - "WHITE CLOUD 08" şi în Grecia - "EVROPI I" şi "EVROPI II". Sus am postat steagul de identificare al acestei unității militare.

I.M.E.P. (Întreprinderea de motoare electrice Piteşti) – companie de stat la acea dată a fost fondată in anul 1967 ca o fabrică specializată pentru producerea motoarelor electrice pentru electrocasnice şi utilizare industrială. Producţia a debutat cu motoarele universale şi motoarele monofazate cu inducţie. După câteva luni s-a dezvoltat producţia motoarelor trifazate cu inducţie pe baza unei licenţe tehnologică şi de producţie modernă dobindită de la C.E.M.-Franţa (in prezent A.B.B.). in anii care au urmat au fost dezvoltate noi tipuri de motoare, in principal pentru industria electrocasnicelor şi pentru industria auto. Creşterea continuă a plasat I.M.E.P. S.A.. In anii 90 intr-o poziţie de conducere, ca cel mai important producător roman de motoare electrice. In 1996 A.N.A. Group a achiziţionat 51% din acţiunile I.M.E.P.. Sus am postat logo-ul și o poză a sediului central al I.M.E.P. - Pitești.

Întreprinderea de autoturisme Pitești - România
(steagul dacilor)

Automobile Dacia S.A. este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile. Dacia a luat naștere în anul 1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeș, având la bază un acord între autoritățile comuniste și producătorul francez de automobile Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia.

Insigna - Dacia

Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în anul 1966 și s-a încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. Pe 1 iulie 1968, încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar pe 3 august 1968 se testează primul motopropulsor. Sub piesele medalistice de mai sus sunt postate două logouri ale Întreprinderii de autoturisme Dacia din Pitești.

1100

1300

1300 pick up

solenza

logan

duster

sandero

Deasupra am postat fotografii cu câteva dintre modelele de automobile care au ieşit, de-a lungul timpului, pe poarta întreprinderii argeşene.

Deasupra sunt postate câteva mărci-emblemă montate pe masca radiatoare autoturismelor Dacia, de a lungul vremii.

Draco (sau Dracon) a fost stindardul armatei dacilor, a costobocilor și tyrageților de pe actualul teritoriu al Moldovei precum și a traco-dacilor moesi de la sud de Dunăre. Avea forma unui cap de lup cu gura deschisă, care se continua cu un corp de balaur, confecționat din material textil sau din piele care se umfla în bătaia vântului iscând un zgomot care imita urletul lupilor îngrozind dușmanul și alcătuia o flamură serpentiformă orizontală. Capul de lup, cu gura deschisă, făcut din bronz sau argint, era fixat cu gâtul într-o prăjină. Printr-un ingenios sistem interior, sub acțiunea curenților de aer, stindardul dac producea un șuierat puternic, ce avea ca efect îmbărbătarea luptătorilor proprii și panicarea celor inamici. De asemenea, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auziseră un asemenea sunet.

În municipiul Orăștie, în județul Hunedoara, în locul în care din DE-68 se desprinde șoseaua ce duce spre Costești – Sarmisegetusa Regia, a fost ridicat monumentul "Izvorul de Aur al Dacilor", realizat de către sculptorul Nicolae Adam. În partea superioară a acestui ansamblu monumental, la înălțimea de opt metri, este reprodus stindardul de luptă al dacilor - lupul cu trup de șarpe - unul dintre cele mai de temut însemne militare ale lumii antice. Lungimea capului de lup este de 1,2 m, iar cea a trupului de șarpe de 5,5 m.

Insigna - Centrul militar județean Argeș

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Pitești, din vremuri diferite, dar și o trimitere poștală ilustrată.

Prefectura

Primăria

Cinema Modern

Galeriile de artă

Muzeul județean

Hotelul Argeș

Magazinul Trivale

Cercul militar

Colegiul național I.C.Brătianu

Biserica domnească

Gara

Biserica Sf.Nicolae

Strada Șerban Vodă și Biserica Sf.Nicolae

Grădina Publică și Palatul Administrativ

Sfatul popular regional

Strada Victoriei

Vederea Grotei din Trivale

Fabrica de tananți Argeșul

Trimitere poștală

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Argeș, din vremuri diferite, alte locuri de vizitat pe aceste frumoase meleaguri, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.