Epaminonda's Blog.....: MAURITANIA

200 ouguya 1973

MAURITANIA

Este un stat african situat în nord-vestul continentului.

Are capitala în orașul Nouakchott,

se întinde pe 1030700 kilometri pătrați și

numără aproximativ 3,07 milioane de locuitori.

Ca formă de guvernământ,

statul este o democrație parlamentară,

câștigându-și independența la data de

28 noiembrie 1960 față de Franța.

Deviza națională unanim acceptată a statului este:

Onoare, fraternitate, justiţie.

Stema oficială:

Steagul oficial adoptat la 1 aprilie 1959:

Mai jos admiri trei monumente reprezentative pentru arhitectura capitalei - Nouakchott.

Aeroportul internațional

Marea moschee

Hotelul Mouna

Mai jos admiri o insignă, o monedă, o acțiune și două medalii emise de către statul Mauritania.

Insignă din Mauritania

Set 2 medalii din Mauritania

Monedă 50 ouguya 2010 - Mauritania

Acțiune din Mauritania

***

DIALOG EPIGRAMATIC

REPUBLICA MOLDOVA - ROMÂNIA

între Ion Diviza și autorul blogului

EPIDEMIA ȘI PARLAMENTARII

de Ion Diviza – Republica Moldova

Lovește gripa - peste tot,
Mor prunci și oameni în etate;
Pe deputați îi doare-n cot,
Că dânșii au imunitate!

A VENIT PRIMĂVARA

de la autorul blogului

Colțul ierbii dă la viață,

Nasul nu ne mai îngheață,

Vegetația se-nfoaie,

Fetițele... se despoaie!

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mircea cel Bătrân

Domn al Țării Românești * 1386 - 1418

Rovine - 600 * 1394 - 1994

Muzeul orășenesc Curtea de Argeș

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Bătălia de la Rovine se constituie în prima mare confruntare armată între români şi otomani, desfăşurată în contextul expansiunii otomane în Balcani. În 1393 oştile otomane conduse de sultanul Baiazid cuceresc ţaratul bulgar de Târnovo si prin urmare otomanii ajung în vecinătatea directă a Ţării Româneşti, pe toată linia Dunării, între Nicopole şi Silistra, dar şi în Dobrogea. Campania otomană în Ţara Românească, soldată cu înfruntarea de la Rovine, a avut probabil un caracter de pedepsire, atât din cauza sprijinirii de către Mircea a rezistenţei sârbilor, la Kosovopolje (1389), cât şi a alungării garnizoanei otomane din Karinovasî. Bayazid întreprinde o amplă campanie la nordul Dunării, cu efective militare proprii de peste 40000 de oameni, dar și mulți aliati. Mircea dispunea de o oaste mult inferioară ca număr, estimată la cca 10000 de ostaşi. În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia - 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine) -, şi două locaţii posibile: râul Argeş, respectiv, râul Jiu. Izvoarele vorbesc despre o „rovină” (loc mlăştinos), toponim nelocalizat. Istoricii care plasează evenimentul undeva aproape de râul Argeş se bazează pe menţionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” în surse turceşti şi pe faptul că cel mai apropiat drum de la Dunăre spre capitala ţării trecea peste acest râu. O localizare probabilă ar fi Ţuţuleşti (judeţul Argeş), pe Valea Gligănelului, unde există o pădure numită Rovina. În privinţa deznodământului bătăliei, punctul de vedere tradiţional al istoriografiei româneşti, care susţinea că a fost o victorie categorică a românilor, pare contrazis de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (înlocuirea lui Mircea cu Vlad, pe tronul ţării). Studiile mai recente (D.I. Mureşan, 2003) nu exclud o victorie turcească sau un deznodământ indecis. Cronicarul turc Orudj consemnează că „s-a dat o mare bătălie”, că „din amândouă părţile au murit mulţi oameni” şi că, la sfârşit, sultanul „se retrăgea plin de demnitate”. La rândul lor, cronicile slave arată că „lănci nenumărate s-au frânt şi s-au tras atâtea săgeţi, încât cerul nu se putea vedea de mulţimea lor”, adăugând că, din cauza pierderilor suferite, Bayezid „s-a spăimântat şi a fugit. Iar râul acela curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”. Deci și atunci exista manipulare, sau război psihologic.

Muzeul municipal din Curtea de Argeș a fost inaugurat în data de 29 mai 1969, fiind organizat pe două secții; istorie și etnografie. În șapte săli, situate în două clădiri, se prezintă peste 12000 de exponate din care 300 fac parte din Patrimoniul National Cultural. Adresa oficială a acestui muzeu este; strada Negru Vodă, nr.2.

Cooperativa "Sf.Nicolae" - Drăgășani

Expoziția regională - 1925

Drăgășani este un municipiu situat în judetul Vâlcea, România, cu o populație de aproximativ 17800 de locuitori. Este localizat la limita de sud a județului, pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt, la 53 kilometri depărtare de Râmnicu Vâlcea. Șoseaua DN64 leagă Drăgășanii direct de municiipiile Carcal și Sibiu și, prin derivație, de Slatina și Craiova. Calea ferată care trece prin localitate pe direcția nord –sud face legătura cu Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Brașov, Craiova, Piatra Olt, Caracal, Slatina, București, Rosiori de Vede. Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu este pusă în evidență de siturile arheologice din cartierul Bârsanu, unde săpăturile efectuate arată organizări umane încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului. La circa 60 kilometri de Drăgășani au fost găsite urme de umanoizi de acum 2000000 de ani, cele mai vechi din Europa, la Bugiulești, comuna Tetoiu. În anul 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: "sat cu o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii și un târg". Sus am postat stemele interbelică și actuală dar și o poză a primăriei din Drăgășani.

Insigna - Olănești

Băile Olănești este un oraș în judeţul Vâlcea, așezat aproximativ în partea centrală a sa. Localitatea mai este supranumită și „Izvoarele de aur”, nume datorat izvoarelor minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase și clorurate, hipotone sau izotone. Vechimea orașului se indentifică cu existența descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olănești sunt menționate prima dată într-un hrisov din anul 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moșia clucerului Toma Olănescu care construiește primele camere de băi. De aici și numele de Băile Olănești. Primele analize ale apelor s-a făcut în anul 1830, punându-se în evidență prezența iodului. Sus am postat stema şi o fotografie cu Izvorul termal nr 24,de la Olăneşti.

Insigna - Centrul militar județean Vâlcea

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Insignă - Liceul 2 Educație fizică - Râmnicu Vâlcea

Nu am găsit niciun fel de informații despre Liceul 2 Educație fizică Râmnicu Vâlcea. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație despre această insignă sau despre această instituție de învățământ, iar fi sincer recunoscător.

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupânul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Râmnicu Vâlcea dar și câteva trimiteri poștale ilustrate de aici.

Primăria

Prefectura

Hotelul Alutus

Palatul de justiție

Mall-ul

Camera de comerț

Casa căsătoriilor

Casa de cultură a sindicatelor

Liceul Alexandru Lahovary

Bulevardul Tudor Vladimirescu

Parcul Școlii de grădinărit

Palatul Administrativ - azi Judecătoria

Poșta

Sfânta Episcopie a Râmnicului Noul Severin

Monumentul Independenței și Capela

Bulevardul

Hala

Piața Principală

Bulevardul Elisabeta, Palatul Poștei și Hotelul Bulevard

Piața Traian

Salutări

Trimitere poștală

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Vâlcea, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.