Epaminonda's Blog.....: ASCHACH AN DER STEYR

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă ASCAHCH AN DER

STEYR, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ, câteva

vederi generale dar și o trimitere poștală ilustrată.

Biserica

Hotelul Eckhard

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimitere poștală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Andre Gide (1869 - 1951)

scriitor francez, deținător al Premiului

Nobel pentru Literatură în anul 1947

Este greu sa judeci lucid pe cineva pe care-l iubesti.
Trebuie să ai, totuși, ceva inteligență ca să te doară că nu ai destulă.
Nu poți descoperi noi oceane dacă nu ai curajul să te îndepărtezi până nu mai vezi țărmul.

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL SUCEAVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

(Mihai Eminescu) Eu sunt născut în Bucovina - 20 Dec.1849

Fundația "Biblioteca Miorița" Câmpulung - Bucovina 1999

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române.

Fundația “Biblioteca Miorița” din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava a fost înființată în luna februarie a anului 1992. În 23 de ani de existență fundația se poate mândri cu; scoaterea publicației semestriale Miorița și a mai multor volume, baterea a trei medalii comemorative, organizarea unor expoziții de artă plastică, simpozioane, colocvii, lansări de carte și întâlniri cu mulți scriitori. Doar în anul 2001 fundația a scos “Lăcrămioarele învățăceilor” și “Eminescu”, ambele lucrări aparținând lui Ion Filipciuc, dar și antologia “Miorița străbate lumea” care include 123 de traduceri a celebrei balade Miorița.

Câmpulung Moldovenesc (până în 1950 Câmpulung, în germană Kimpolung, în maghiară Moldvahosszúmező) este un municipiu din județul Suceava, nord-estul României, provincia istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 16105 locuitori, fiind al patrulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarată municipiu în anul 1995 și înainte de reforma administrativă din anul 1950 a fost reședința județului Câmpulung. Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire:„O, ce câmp lung!” Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I (1359–1365), întemeietorul Moldovei. Prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama din apropiere. Sus am postat stema actuală și o poză cu sediul Primăriei din Câmpulung Moldovenesc.

Campionatul mondial de rachetomodele

Cupa mondială - Suceava 1998 România

F.A.I. (Federația aeronautică internațională)

Federaţia Română de Modelism (F.R.Md.) s-a înfiinţat în 1968 în cadrul fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi a funcţionat fără întrerupere sub această denumire, ca federaţie sportivă naţională subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Scopul principal al F.R.Md. este organizarea şi controlul practicării modelismului în România, extinderea modelismului pe întreg teritoriul ţării, precum şi aplicarea unui sistem organizat de selecţie, pregătire şi participare în competiţii în vederea dezvoltării activităţii de performanţă şi obţinerea de rezultate de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Sus am postat logo-ul Federaţiei Române de Modelism. Federația Română de Modelism își desfîșoară activitatea în strânsă coordonare cu F.A.I. (Federația Aeronautică Internațională).

La începutul secolului al XX-lea un grup redus de oameni a recunoscut necesitatea fondării unei federații internațională care să coordoneze și să orienteze activitatea aeronautică în creștere rapidă. La 12 octombrie 1905, în cadrul Conferinței internaționale aeronautice de la Paris, după ample dezbateri reprezentanții Belgiei, Franței, Germaniei, Marii Britanii, Italiei, Spaniei, Elveția și SUA au adoptat în 14 octombrie statutul Federației Aeronautice Internaționale (F.A.I.). F.A.I. este o organizație internațională, non-profit și non-guvernamentală care și-a propus ca obiectiv principal dezvoltarea aeronauticii și a sporturilor aferentei zborului cu și fără echipaj omenesc. Prin dezvoltarea sporturilor aeronautice se urmărește aducerea oamenilor mai aproape în înțelegere reciprocă și prietenie, indiferent de considerente politice, rasiale sau religioase. F.A.I. protejează ai interesele membrilor săi în utilizarea spațiului aerian și oferă un forum pentru schimbul de informații și discutarea problemelor comune.

Școala militară de subofițeri jandarmi - Fălticeni

Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea Școlii de Subofițeri Jandarmi “Petru Rareș” din Fălticeni, județul Suceva. La data de 01.03.1877 ia fiinţă Regimentul 16 Dorobanţi care, pe 15.04.1889, îşi stabileşte garnizoana la Fălticeni, unde se înfiinţează Batalionul 1, iar un al doilea batalion se înfiinţează la Botoşani. În aprilie 1891, Regimentul devine unitate de sine stătătoare cu reşedinţa definitivă la Fălticeni sub numele de "Regimentul 16 Dorobanţi Suceava". În 1898 se construieşte în Fălticeni actuala cazarmă. Regimentul participă la luptele pentru cucerirea redutei Griviţa până la căderea ei din 28 noiembrie 1877. În anul 1913 participă la cel de-al doilea război balcanic, iar în timpul primului război mondial, în campaniile din 1916 şi 1917, până la cucerirea Budapestei în anul 1919. În al doilea război mondial (1939 – 1945) Regimentul participă la eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a ţinutului Herţei, apoi la eliberarea nord-vestului Transilvaniei. În decembrie 1944 Regimentul 16 se uneşte cu Regimentul 15 Infanterie Piatra Neamţ până în anul 1960, după care se mută la Piatra Neamţ. Începând cu anul 1961 şi până în anul 1968 în actualele clădiri ale unităţii funcţionează diferite instituţii şi depozite ale Întreprinderii de Industrie Locală „C Burca”. Prin Ordinul nr. 10052 din 23 ianuarie 1949 al secretariatului pentru trupe al M.I. se înfiinţează Trupele de Securitate, respectiv Unitatea Militară de Securitate de la Fălticeni cu reşedinţa în garnizoana Iaşi, subordonată Comandamentului Trupelor de Securitate. Între anii 1952 şi 1956 unitatea îşi schimbă reşedinţa în garnizoana Târgu-Ocna, iar în anul 1956, ca urmare a reorganizării trupelor de securitate, unitatea îşi încetează activitatea, drapelul de luptă şi arhiva unităţii fiind predate Comandamentului Trupelor de Securitate. În luna august 1964, prin decret al Consiliului de Stat, unitatea de la Fălticeni este reînfiinţată în garnizoana Bacău şi funcţionează până în septembrie 1968, pe data de 07.05.1965 primind drapelul de luptă.

La 27.06.1968, prin ordin, unitatea este transferată în garnizoana Fălticeni, având ca zonă de responsabilitate judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi şi Neamţ. Imediat după Revoluţia din Decembrie 1989 unitatea trece în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, iar începând cu 01.04.1990, ca urmare a constituirii Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine, unitatea revine în subordinea Ministerului de Interne. Din data de 01.09.1990 unitatea devine „Centrul de Instrucţie Jandarmi" cu misiunea principală de a pregăti efective de militari necesare pazei şi apărării obiectivelor de importanţă deosebită; totodată execută pregătirea prin cursuri a cadrelor militare pentru nevoile Comandamentului Naţional al Jandarmeriei. Începând cu 01.01.2006, în conformitate cu Legea nr. 550/13.12.2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, unitatea se transformă în Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Jandarmi „Petru Rareş” Fălticeni, având ca misiune principală pregătirea şi perfecţionarea cadrelor şi militarilor din Jandarmeria Română. La 01.11.2008, unitatea devine Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi "Petru Rareș" Fălticeni, conform ordinului MIRA nr. I/0619/31.10.2008, cu misiunea de a forma elevii jandarmi, care primesc la absolvire primul grad de subofiţer, cel de sergent major. În cadrul Școlii de Subofițeri Jandarmi din Fălticeni se pregătesc în cadrul unor cursuri de scurtă durată și polițiștii locali ai județului Suceava.

Fălticeni este un municipiu din județul Suceava, situat în nord-estul României. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 24619 locuitori, fiind al doilea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat municipiu în anul 1995. Prima atestare scrisă este din data de 15 martie 1490, când vistiernicul Isac a cumpărat satul Fulticenii de pe Șomuz de la Neacșa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloți țărănești. Localitatea Fălticeni se remarcă prin numărul ridicat de oameni de cultură și oameni de știință români care s-au născut, au locuit, au studiat ori au creat în acest oraș.

100 de ani de învățământ agricol românesc

Rădăuți - Bucovina 1897 -1997

Rădăuți (în germană Radautz, în maghiară Radóc), este un municipiu din județul Suceava, în nord-estul României provincia istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 22145 locuitori, fiind al treilea centru urban ca mărime al județului. A fost declarată municipiu în anul 1995. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. În același timp, urmele arheologice din epoca pietrei și civilizației geto-dace situează vechimea localității în perioada de formare a poporului român și a limbii române. Sus am postat stema actuală și o poză cu clădirea Primăriei din Rădăuți.

Insigna - Liceul Ștefan cel Mare - Suceava

Promoția XXX (30) 1957 - 1987

Colegiul Național „Ștefan cel Mare” este cea mai veche instituție de învățământ liceal din municipiul Suceava. Liceul a fost înființat în anul 1860 ca urmare a eforturilor și solicitărilor românilor bucovineni de a avea școli în limba română. Inițial a funcționat într-o clădire din apropierea Bisericii Sf. Dumitru.În 1895, liceul a fost mutat în locația în care funcționează și în prezent, adică în clădirea cu arhitectură în stil baroc, situată pe strada V.Alecsandri la nr. 3, în centrul orașului. Sus am postat logo-ul și o poză cu clădirea Colegiului Național "Ștefan cel Mare" din Suceava.

Insigna - Liceum 1860 Ștefan cel Mare

Clădirea a fost inclusă, sub denumirea de Liceul „Ștefan cel Mare”, pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava în anul 2010. Clădirea care găzduiește Colegiul Național „Ștefan cel Mare” a fost construită în perioada 1893 – 1895 pe un teren cu suprafața de 3588 de metri pătrați din centrul orașului Suceava, unde înainte se găsea piața de lemne. Construcția, realizată în stil baroc, a fost inaugurată la data de 19 noiembrie 1895. În interior, în holul din dreptul intrării principale se află bustul domnitorului Ștefan cel Mare. Bustul a fost realizat în anul 1937 de către sculptorul Gheorghe Bilan, este din bronz și are înălțimea de 0,77 metri, fiind postat pe un soclu din piatră și placaj ceramic colorat cu înălțimea de 1,58 metri.

Ștefan al III- lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iar Ştefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia — după cum am spus — fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

Suceava este un municipiu, reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Suceava, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării. Timp de două veacuri a fost capitală a principatului Moldova, iar între anii 1775 - 1918 a fost un oraș din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei). Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în anul 1388 Suceava este menționată drept capitală a Moldovei. În prezent orașul are o populație de aproximativ 86000 de locuitori. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice și de cultură din Suceava.

Prefectura

Primăria

Cetatea de Scaun

Muzeul satului bucovinean

Casa de cultură

Muzeul de Științe ale Naturii

Muzeul Bucovinei

Biblioteca Bucovinei "I.G.Sbiera"

Casa Polonă

Hanul Domnesc

Primăria veche

Rezervorul apeductului în Zamca

Trimiteri poștale

Suceava este un județ în nordul extrem al provinciei istorice Moldova, din România, la frontiera cu Ucraina. Capitala județului este orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 8553 kilometri pătrați și numără aproximativ 615000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 5 municipii - Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, 11 orașe - Gura Humorului, Siret, Solca, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea, Broșteni, Cajvana, Vicovu de Sus și 97 de comune. Deasupra am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice și de cultură ale județului Suceava, din vremuri diferite, alte locuri de vizitat și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ.