Epaminonda's Blog.....: CERNOSIN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea cehă CERNOSIN, (denumire germană

TSCHERNOSCHIN), regiunea PLZEN, câteva vederi generale,

trimiteri poștale ilustrate și embleme locale.

Piața centrală acum și în urmă cu un secol

Muzeul

O intrare în localitate

Arhitectură locală

Vederi generale

Ruine după război

Trimiteri poștale ilustrate

Set 3 embleme locale

***

"LOGICISME"

Gabriela - Mimi Boroianu – Drobeta Turnu Severin

Prietenul la nevoie te cunoaşte.
O memorie bună nu lasă loc noutăţilor.
Nici un profesor de logică nu a ajuns prim ministru.
Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit.
El e purtătorul de cuvânt, ea e purtătoarea de cuvinte.

_________xxx_________

CÂTEVA PLACHETE,
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Centenar Tăttărescu - 1994

Gheorghe M. Tăttărescu 1818 - 1894 pictor,

profesor la Școala de Belle Arte din București

Gheorghe M. Tăttărescu (născut în anul 1820 la Focșani și decedat la data de 24 octombrie 1894 în București) a fost un pictor român clasic, pionier al neoclasicismului în pictura românească. A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Școala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În anul 1844, împreună cu unchiul său, pictează mănăstirea Rătești. Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, obține o bursă de studii la Academia di San Luca din Roma. Tattarescu a participat la revoluția de la 1848, pictând portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru și Ștefan Golescu aflați în exil, iar în anul 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice). Idealul eliberării naționale și al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziții alegorice cu subiect revoluționar (Deșteptarea României, 11 Februarie 1866, România Modernă), cu subiect patriotic (Unirea Principatelor), sau cu subiect istoric (Mircea cel Bătrân la 1386, Neagoe Basarab în fața Mănăstirii Argeș, Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar). O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină. În perioada 1853 – 1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din București (biserica Sf. Spiridon) și Iași (Mitropolia din Iași), precum și Biserica Greacă Brăila sau biserica Mănăstirii Ciolanu – Buzău. În casa pe care a cumpărat-o în București în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani este acum muzeu, adăpostind mare parte a lucrărilor sale.

Expoziția filatelică "Transfilex '87" - București

75 de ani de la inaugurarea Aerodromului Băneasa

TAROM 1.08.1912 - 1.08.1987

Inaugurat în anul 1920, Aeroportul internațional Aurel Vlaicu din București (cartier Băneasa) a fost declarat, în anul 2011, monument istoric de importanţă naţională, aflându-se în proces de reabilitare şi implementare a conceptului de City Airport. Aeroportul este situat în partea de nord a oraşului pe drumul naţional DN-1, la 8,5 kilometri depărtare de centrul capitalei. Se întinde pe 128 de hectare, pista principală având lungimea de 3,2 kilometri și lățimea de 60 de metri. Din punct de vedere al traficului de călători este al doilea ca mărime din țară după Aeroportul international Henri Coandă – București (cartier Otopeni). Clădirea centrală a aeroportului are forma unei elice cu trei pale, fiind construită în perioada anilor 1947 – 1952.

avion tarom 720x480 Un avion TAROM cu 48 de pasageri la bord s a intors din drum, la Cluj

S.C.Transporturile Aeriene Române S.A. (TAROM) este principala companie aeriană românească cu o îndelungată tradiție în domeniu. TAROM își are originile în anul 1920. Acela a fost anul în care s-a creat Compania Franco-Română Pentru Navigație Aeriană. În 1926 şi-a schimbat numele liniei în Compania Internațională De Navigație Aeriană, iar în 1930 Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat. Pe 8 august 1945, s-a înființat compania aeriană Transporturile Aeriene Româno-Sovietice. Compania era în subordinea atât a guvernului român, cât și a celui sovietic. Din data de 18 septembrie 1954 compania poartă numele actual - TAROM.

Insignă - I.P.R.S. - Băneasa 1962 - 1972

(Întreprinderea de piese radio și semiconductori Băneasa)

I.P.R.S. Băneasa 1962 - 1987

Întreprinderea de piese radio și semiconductori Băneasa

Set 2 insigne - I.P.R.S. - Băneasa 1962 - 1987

(Întreprinderea de piese radio și semiconductori Băneasa)

I.P.R.S. (Întreprinderea de piese radio și semiconductori) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România, înființată în anul 1962. Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima complexului de vile din Pipera. În anul 2006, I.P.R.S. avea în proprietate două terenuri; 118845 mp în Voluntari și 2498 mp în sectorul 2 din București, evaluate atunci la 20 milioane de euro. În anul 2002 în această întreprindere lucrau 870 de specialist. În septembrie 2003, pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de către Compania Ogharit Trading CO Siria, controlată de omul de afaceri Omar Hayssam. Ogharit Trading a venit cu o ofertă de 3,1 milioane de euro în care era inclusă și plata datoriilor societății. Dar, după aceea, statul român a șters aproape toată datoria I.P.R.S., astfel că în realitate Ogharit Trading a cumpărat societatea pentru suma de 140000 de euro. După ce au preluat societatea, sirienii nu au făcut nici o investiție. S-a vorbit la un moment dat doar de camioane care plecau din întreprindere încărcate cu „fier vechi”. Este un exemplu de proastă privatizare specific românească. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul I.P.R.S. Băneasa.

Divizia 1 Infanterie "Dacica" - România

Plachetă - Divizia 1 Infanterie "Dacica"

Insignă - 1 (Divizia 1 Infanterie "Dacica")

Divizia 1 Infanterie “Dacica” este continuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei I, înfiinţată în baza Ordinului 37 din 16 august 1916, semnat de Regele Ferdinand I al României. Aceasta este o mare unitate de lupta, subordonată Statului Major al Fortelor Terestre, structura dislocabilă, care asigură instruirea pentru menţinerea şi dezvoltarea nivelului de operaţionalizare a comandamentului, marilor unităţi şi unităţilor subordonate în vederea participării la apărarea naţională sau colectivă în cadrul N.A.T.O., la acţiuni de menţinere şi impunere a păcii în teatrele de operaţii externe în subordinea comandamentelor internaţionale, iar în situaţii de criză şi la război la acţiuni militare în sistem integrat, pe teritoriul naţional sau în afara acestuia. Divizia 1 Infanterie „Dacica” are în compunerea sa mari unităţi şi unităţi luptătoare (infanterie, vânători de munte şi tancuri), de sprijin de luptă (artilerie terestră şii antiaeriană, geniu, cercetare, comunicaţii şi informatică, apărare C.B.R.N), de sprijin logistic şi de cooperare civili – militari. Armata I a României s-a înființat deci la data de 16 august 1916. Procesul postbelic de reorganizare a armatei române, a impus elaborarea de către adunarea deputaţilor în anul 1947, a "Legii nr. 205 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale" şi a "Legii nr.206 pentru organizarea armatei". În baza acestor acte normative, în iunie acelaşi an, se creează ca structuri organizatorice, 4 regiuni militare, Armata 1 încetând să existe ca structură, conform Ordinului Marelui Stat Major, nr.40.500 din 02 iunie 1947, desfiinţându-se începând cu 5 iunie 1947. După anul 1980 se revine lșa sistemul de organizare a armatei române pe 4 armate (Armata 1 cu comandamentul la București, Armata 2 cu comandamentul la Buzău, Armata 3 cu comandamentul la Craiova și Armata 4 cu comandamnentul la Cluj-Napoca). La data de 1 august 2000, Armata 1 s-a transformat în Corpul 1 Armată Teritorial, continuator al tradiţiilor militare ale Armatei 1, care din 15 iunie 2008 devine Divizia 1 Infanterie Dacica.

Insignă - Centrul militar Sector 5 București

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele, interbelică, comunistă și actuală ale municpiului București și mai jos câteva monumente de cultură și arhitectură, trimiteri poștale ilustrate, toate din vremuri diferite, și alte locuri de vizitat din capitală.