Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

Pentru a celebra 100 de ani de la lansarea filmului "Vagabondul", avându-l ca protagonist pe Charlie Chaplin, monetăria națională a Australiei a bătut pentru autoritatea națională a statului Tuvalu 2 monede sub denumirea generică: "100 de ani de râs".

Monedele sunt un omagiu adus lui sir Charles Spencer, cunoscut ca "Charlie Chaplin" cel care încântat milioane de oameni cu geniul său. Moneda rotundă este confecționată din aur cu puritatea de 99,99%, iar cealaltă din argint. Moneda din aur este vândută într-o cutie având încorporat un mp4 player la care se poate asculta, atunci când cutia este deschisă, un fragment din muzica filmului mut "Circul".

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (născut la data de 16 aprilie 1889 la Londra și decedat în data de 25 decembrie 1977 la Vevey, în Elveția) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul al XX-lea. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Dictatorul).

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Autoritatea bancară a așa zisei Republici Transnistrene, de fapt o provincie a Republicii Moldova, care își caută independența, recunoscută până acum de puține state ale lumii, schimbă des designului bancnotelor proprii, chiar dacă nu semnificativ. Diferențele grafice dintre cele două bancnote se pot observa cu ochiul liber.

Dacă reversul bancnotelor prezintă Clădirea băncii transnistrene (poza de deasupra), pe avers este prezentat același Alexandr Suvorov (poza de mai jos).

Alexandr Vasilievici Suvorov (conte de Râmnic, prinț al Italiei, născut 1728, decedat 1800, a fost al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin). El a fost unul dintre puținii generali din istorie care nu a pierdut niciodată o bătălie. Este faimos pentru manualul său de tactică militară „Știința victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: "Instruiește-te din greu, luptă ușor – Тяжело в учении, легко в бою" și "Glonțul e un prost, baioneta este de treabă – Пуля дура, штык молодец".

Continui să îți prezint în această secțiune de articol alte monede euro, probă, test sau de încercare emise de către statul european insular Malta.

Prin emiterea acestei monede s-a dorit celebrarea Porții Cottonera.

Poarta Cottonera este un monument baroc masiv, decorat cu bustul Marelui Maestru Nicolae Cottoner (1608 - 1680), cavaler de Malta din anul 1670, care a demarat realizarea acestui monument. De fapt Cottonera este un sistem de fortificații lung de aproximativ 5 kilometri în zona localităților malteze Birgu, Senglea și Cospicua. Liniile Cottonera constau din opt bastioane, două bastioane demi și nouă pereți cortină, cu șapte porți monumentale care permiteau accesul către orașele din interior. Se pare că a în spatele acestor fortificații s-au adăpostit aproximativ 40000 de oameni și animalele lor. Azi majoritatea obiecivelor din cadrul acestui sistem de fortificații sunt în ruină.

Prin emiterea acestei monede s-a dorit celebrarea Fortului Sant Angelo.

Fortul Sant Angelo este o parte a sistemului de fortificație Cottonera și este situat în localitatea port Birgu, fiind înconjurat de ape de mică adâncime chiar în zona portului. Nu se știe exact când a fost construit, dar a existat cu siguranta încă din secolul al 13-lea. Acesta a fost inițial cunoscut sub numele de Castrum Maris până când a fost reconstruit prin Ordinul Sfântului Ioan ca Fort San Angelo în secolul al 16-lea. Acest fost a fost martorul marilor evenimente din istoria statului maltez. Aici odihnesc somnul de veci câțiva maeștri ai Ordinului de Malta, fortul fiind azi în curs de restaurare cu fonduri europene.

Prin emiterea celor trei monede de mai sus s-a dorit aniversarea a 10 ani de la adoptarea monedei unice europene - euro - în unele state ale Europei.

Euro este moneda unică adoptată (până în acest moment) de 19 state membre ale Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro. În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Aristotel (384 – 322 Î.Hr.) filozof grec

Cel mai groaznic lucru este nedreptatea înzestrată cu arme.

Numai obiceiurile bune formate în tinereţe sunt cele care contează cu adevărat.

Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri.

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Nicolae Bălcescu - Istoric român 1819 - 1852
Participant activ la Revoluția democratică de la 1848

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte laPalermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Insigna - Vlad Țepeș

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, ŢaraRomânească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) amenințând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Insigna - 241 (Depozitul 241 Intendență "General Mircea Mănescu")

Logistica militară (denumire veche – intendență) este ansamblul acţiunilor conexe care asigură succesul oricărei operaţiuni de luptă. În vechime s-a mai numit şi intendenţa militară. Logistica este managemetul (gestionarea) fluxului de mărfuri între punctul de origine și punctul de destinație, în scopul de a satisface toate cerințele luptătorilor. Aceasta se ocupă de-a lungul producției și desfacerii (furnizării) cu organizarea, reglarea, prezentarea (punerea la dispoziție), și optimizarea proceselor de trafic de informații, de mijloace financiare, de energie, de bunuri și de personal. „Logistica înseamnă să ai obiectul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”. Procesul care asigură un flux coerent și neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii organizației, ținând cont de procesele din interiorul organizației, până la clienții finali. Procesul de logistică se ocupă de operațiuni și resurse din domeniile: - aprovizionare; - achiziții; - stocuri; - depozite; - transport; - servicii clienți; etc.

Deasupra am postat logo-ul Depozitului 241 Intendență "General Mircea Mănescu" și vechiul semn de armă al intendenței militare.

Insigna - 241 (Depozitul 241 Intendență "General Mircea Mănescu")

Mai concret, logistica se definește prin planificare integrată, organizare, impozitare și control a tuturor cursurilor de mărfuri și materiale împreună cu cursurile de informații legate de acestea începând de la livratori prin etapele creării de valori (ex. producție și/sau etape de distribuție) până la livrarea produselor către clienți, inclusiv a eliminării deșeurilor și a reciclării. O definiție posibilă a noțiunii de logistică este aplicarea celor 6 P: Cantitatea potrivită a bunurilor potrivite, la timpul potrivit, de calitate potrivită, la costurile potrivite, la locul potrivit. Des mai apare si al 7-lea P cu informațiile potrivite tuturor participanților. Sus am postat fanionul de identificare al Depozitului 241 Intendență "General Mircea Mănescu" și noul semn de armă al intendenței militare.

Societatea numismatică română - 1903

M. Șutzu, C. Moisil, E. Condurachi, C. Preda

90 de ani de activitate numismatică 1903 - 1993

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Constantin Preda (născut la data de 1 noiembrie 1925 satul Morunești, comuna Morunglav, județul Olt și decedat la data de 28 martie 2008 în București) a fost un recunoscut istoric, cercetător, profesor, arheolog și numismat român. Între anii 1947‐1951 a studiat la Facultatea de Istorie, secția de Istorie Veche a Universității Bucureşti, iar în anul 1951 a fost angajat la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti (la Cabinetul Numismatic), al cărui director va ajunge începând cu data de 1 octombrie 1981. Activitatea arheologică a lui Constantin Preda însumează un mare număr de cercetări, în colectiv sau individual, legate în special de Dobrogea, dar şi de alte puncte de interes aflate pe harta arheologică a teritoriului românesc. Din anul 1983 devine preşedinte al Societății Numismatice Române, funcție pe care a deținut‐o până la decesul său. După anul 1989, devine şeful Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. De altfel, cea mai de seamă activitate a desfăşurat‐o în domeniul numismaticii. A obținut titlul de doctor în istorie în anul 1971 cu lucrarea “Monedele geto ‐ dacilor”. Pe parcursul deceniilor de activitate șttințifică, datorită meritelor sale remarcabile, i s‐a acordat de două ori premiul “Vasile Pârvan” al Academiei Române. A îndeplinit şi funcțiile de redactor şef al revistelor Dacia, Studii şi Cercetări de Numismatică şi al Buletinului Societății Numismatice Române, respectiv redactor responsabil adjunct al revistei Thraco‐Dacica până la dispariția sa. Nu în ultimul rând amintesc participarea sa la realizarea Enciclopediei arheologiei şi istoriei vechi a României (trei volume) apărute în calitate de coordonator şi autor. Meritele sale au fost recunoscute şi prin disctincția primită din partea preşedintelui României, Ordinul “Meritul Cultural” în grad de ofițer, în anul 2003. Constantin Preda va rămâne pentru cei care l‐au cunoscut un exemplu de determinare, hărnicie şi altruism, oferind tuturor celor interesați ajutor şi consiliere de specialitate.

Constantin I. Moisil (1876 - 1958) a fost un profesor de istorie, arheolog și numismat român, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei. În anul 1948 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Romne. A fost părintele numismaticii românești, punând bazele primei școli din România, care studiază monedele. De asemenea, a fost și șeful Arhivelor Naționale.A fost nepotul vicarului unit Grigore Moisil și tatăl matematicianului Grigore C. Moisil.

Mihail C. Șuțu (1841 – 1933) a fost un istoric și numismat român, care a fost ales membru titular al Academiei Române. În perioada 1899 – 1904 a fost guvernatorul Băncii Naționale a României. Alt numismat român, pe nume Constantin Preda, l-a etichetat astfel : "Numismat al Antichitatii. A pus bazele unei cercetari sistematice si stiintifice, inscriindu-si numele in randul celor dintai numismati din sud-estul Europei.", iar Constantin Moisil s-a exprimat astfel; "In evolutia mai mult decat seculara a numismaticii romane, activitatea depusa de Mihail C. Sutzu in calitate de colectionar si de om de stiinta se numara printre cele mai prodigioase."

Emil Condurachi (1912 – 1987) a fost un istoric și arheolog român, din anul 1955 membru titular al Academiei Române. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1935-1937. Condurachi era cumnat cu Grigore Moisil, fiind căsătorit cu sora sa - Florica (1909 - 1977).

Insigna - S.O.P.P.N. ?! - România

Nu dețin niciun fel de informații despre insigna de mai sus sau despre semnificația prescurtării de pe ea. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens i-aș fi sincer recunoscător.

___________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
DIN INDUSTRIA PETROLIERĂ

Acțiune la purtător deplin achitată
în valoare nominală de 2000 lei din anul 1922 - București
Societatea anonimă română pentru industria și
comerțul petrolului, cu durată nelimitată "PRAHOVA"