Epaminonda's Blog.....: BUK

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză BUK,

voievodatul POLONIA MARE.

Biserica

Hotel restaurant Melodia

Spitalul

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Alexis de Tocqueville (1805 - 1859)

scriitor, istoric și filozof francez

Ceea ce nu ai reuşit să faci, este ceea ce nu ai încercat încă să faci.
Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puţine originale şi multe copii.
Excesele săvârșite în numele libertății pot s-o facă odioasă, însă nu pot s-o împiedice de a fi frumoasă și necesară.

___________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE DIN JUDEȚUL MUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Uzinele "Nictrogen" Târnăveni - 1942

Primul aluminiu făcut în România

la Uzinele "Nitrogen" din Târnăveni

sub domnia glorioasă a M.S: regelui Mihai I și

conducerea mareșalului I. Antonescu, din inițiativa

ing. I. Gigurtu - președintele soc.Nitrogen

Am căutat să aduc și alte informații despre Uzinele "Nitrogen" din Târnăveni, dar efortul mi-a fost în zadar. Am aflat doar că este una dintre cele mai vechi fabrici chimice din România, și am găsit o trimitere poștală ilustrată cu cu poza fabricii, în vremurile sale de început, pe care am postat-o deasupra. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu alte informații referitoare la aceste uzine i-aș fi sincer recunoscător.

Târnăveni, mai demult Târnava-Sân-Martin, până în data de 3 mai 1941 Diciosânmartin, (în maghiară Dicsőszentmárton, Szentmárton, Dicső, în germană Sankt Martin, Sankt-Martin, Martinskirch, Marteskirch, Märteskirch, în dialectul săsesc Mierteskirch) este un municipiu în județul Mureș, provincia istorică Transilvania, România, situat pe râul Târnava. Orașul are o populație de aproximativ 22000 de locuitori și este atestat documentar din anul 1278. Sus am postat stema și opoză a Primăriei Târnăveni.

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Insigna - Academia de muzică Sighișoara

Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un municipiu situat în judeţul Mureş, România, cu populaţia de aproximativ 26500 de locuitori. Undeva lângă Sighișoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai târziu o fortificație puternic întărită la Podmoale constituia Castrum Stenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108 - 248, opaițe romane, inele de aur cu filigran, etc. Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Sus am postat stema şi o fotografie cu Primăria din Sighişoara.

Insigna - Corul Căminului cultural Ceauaș - 130 ani

Ceauaș este un sat aparținând de comuna Mica din județul Mureș, Transilvania, România. Acest sat este atestat documentar din anul 1301. În poza de sus este reprezentat Conacul Keresztes-Eperjesi în care funcționează sediul primăriei comunei Mica.

Insignă - Batalionul 72 apărare nucleară, biologică și chimică

"Negru - Vodă" - Sighișoara 72

Acta non verba (Fapte nu vorbe)

Insignă - 72 (Batalionul 72 apărare nucleară, biologică și chimică

"Negru - Vodă" - Sighișoara)

Batalionul 72 apărare nucleară, bacteriologică și chimică (N.B.C.) “NEGRU VODĂ” este dislocat în localitatea Sighișoara din județul Mureș și a fost înființat în anul 1978. Putem vorbi despre începuturile armei Apărare Chimică, Bacteriologică, Radiologică şi Nucleară (C.B.R.N.) în România, undeva la începutul anilor 1920 după ce în timpul primului război mondial acţiunile de utilizare a gazelor toxice de luptă de către o parte din beligeranţi, mai ales de pe frontul de vest, au dus la pierderi imense de vieţi omeneşti. La 15 mai 1923, prin Decizia Ministerială nr. 297 din 8 mai 1923, publicată în Monitorul Oastei nr. 28/1923, ia fiinţă în cadrul Ministerului de Război al României, un Comitet Consultativ pentru chestiuni tehnice privitoare la războiul chimic, aceasta fiind considerată data de naştere a viitoarei arme care va purta de-a lungul timpului numele de apărare contra gazelor, arma chimică, apărare antichimică, apărare N.B.C., în funcţie de dezvoltarea pe care a cunoscut-o, ajungând la ora actuală să întrunească elementele ale apărării atât în ceea ce priveşte ameninţările chimice, cât şi cele ale ameninţărilor bacteriologică, radiologică şi nucleară şi să fie denumită apărare C.B.R.N. Arma chimică s-a separat din arma geniu, perfecționându-se de-a lungul timpului, ajungând astăzi o armă respectabilă, cu un loc bine definit, cu un scop bine determinat, cu sarcini şi activităţi deosebite în cadrul Armatei României. Sus am postat logo-ul Batalionului 72 apărare nucleară, bacteriologică și chimică (N.B.C.) “NEGRU VODĂ” - Sighișoara.

În cadrul Armatei României, funcţionează la această dată trei batalioane cu acest specific, unul dintre ele fiind Batalionul 72 Apărare C.B.R.N. "NEGRU VODĂ". Pe lângă aceste structuri de tip batalion cu responsabilităţi în cadrul diviziilor în subordinea cărora se află, mai este un centru de perfecţionare a pregătirii militarilor din arma Apărare C.B.R.N., centru care funcţionează în garnizoana Câmpulung Muscel şi care îşi pune o amprentă deosebită şi are o contribuţie importantă la formarea personalului din această armă. Acest centru asigură formarea personalului militar specialist în apărare C.B.R.N., pentru prima etapă din cariera lor, urmând ca pregătirea lor ulterioară să se desfăşoare pe teritoriu, în unităţile de armă şi în celelalte unităţi care au în compunere structuri de apărare C.B.R.N.. Referitor la tehnica specifică pe care o au în dotare militarii din trupele de apărare C.B.R.N., putem spune că dețin tehnică nu mai veche de 25 de ani, dar şi aceasta este supusă amprentei trecerii timpului.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene.

Prefectura Mureș

Primăria

Catedrala ortodoxă

Biserica evanghelică

Cetatea medievală

Casa Banyai - Piața Trandafirilor

Biserica reformată

Palatul Episcopal

Palatul Culturii

Casa Vlad Dracul

Sinagoga

Muzeul regional

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente istorice și arhitectonice reprezentative pentru județ dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.