Epaminonda's Blog.....: BOMBARRAL

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea portugheză BOMBARRAL, câteva

vederi parțiale, un peisaj și o trimitere poștală ilustrată.

Piața Mare

Piața Centrală

Biserica

Fântâna

Gara

Hotelul Comendador

Fațada Teatrului Eduardo Bazao

Palatul Camillo

Palatul Gorjao

Strada Afonso Costa

Podul

Râul Real

Arhitectură locală

Vederi parțiale

Trimitere poștală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Alexandre Dumas (1802 – 1870)

scriitor francez

Această ultimă dovadă, fără de care prietenia nu există: încrederea neţărmuită.
Nu există bucurie sau tristețe în lume, există doar comparația unei stări cu cealaltă.
Oamenii se nasc fără dinţi, fără păr şi fără iluzii. Iar de murit mor la fel: fără dinţi, fără păr şi fără iluzii.

_____________xxx_____________

O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL NEAMȚ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Episcopul Veniamin Costachi, Dr.Al.Theodori, Dr.N.Fălcoainu
ctitori și figuri reprezentative ale Spitalului Roman
Societatea de istorie a medicinei și farmaciei din România

Bicentenarul Spitalului Roman 1798 - 1998

Veniamin Costache (născut la data de 20 decembrie 1768 în localitatea Roșiești, județul Vaslui şi decedat la data de 18 decembrie 1846 la mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost un cărturar, traducător român şi Mitropolit al Moldovei.

Dr. Nicolae Fălcoianu s-a născut la 3 august. 1899 în comuna Lipova, judeţul Bacău, fiul lui Alexandru şi Catinca Fălcoianu, oameni înstăriţi. A urmat cursurile primare şi gimnaziale în comuna Lipova apoi liceul la Iaşi şi Baia Mare. În anul 1917 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, ca elev al prof. dr. Hortolomei, prof. dr. Popa şi prof. dr. Tănăsescu. Ca asistent se bucură de aprecierea distinsului prof. dr. Hortolomei. Din anul 1922-1932 este încadrat la Ministerul Apărării Naţionale, ca medic militar. Din anul 1932-1935 activează la Clinica Chirurgicală din Iaşi. Din anul 1935 ocupă, prin concurs, postul de medic chirurg la Spitalul Precista Mare, Roman. Devine şef al Secţiei Chirurgie, apoi director al Spitalului Precista Mare, pană în anul 1950. Colaborează excepţional cu dr. Tăutu, dr. Budurcă, dr. Moga etc. În anul 1950 este arestat politic. În anul 1951 este sfătuit să accepte postul de medic primar la Câmpulung Muscel. Va activa aici până în data de 6 octombrie 1962 când va deceda în urma unui infarct. A fost apreciat ca un foarte bun chirurg, cu o experienţă bogată, indusă de orele petrecute la patul bolnavilor, cu o mare perfecţionare în ceea ce priveşte anestezia locală, reuşind operaţii laborioase. La Câmpulung Muscel a fost apreciat de localnici, având o foarte bună colaborare cu dr. Cîrstea, dr. Băcanu, dr. Nicolescu, care au întrevăzut valoarea de chirurg şi de mare om a doctorului Nicolae Fălcoianu. În memoria lui, locuitorii şi autorităţile din Câmpulung Muscel au dorit ca o stradă să-i poarte numele, ceea ce s-a şi realizat. Oraşul Roman i-a conferit titlul de cetăţean de Onoare şi i-a fost ridicat un bust comemorativ, care se află în curtea Muzeului de Istorie, din Roman (fosta casă a familiei Fălcoianu).

Dr. Alexandru Theodori a trăit în perioada a anilor 1799 – 1876 și a condus instituția spitalicească romașcană între anii 1829 – 1863. Regret că nu am găsit o poză reprezentându-l pe dr. Alexandru Theodori. Dacă cineva ar putea să mă ajute în acest sens i-aș fi sincer recunoscător.

Asistenta sanitara la Roman a evoluat de la o forma empirica, reprezentata prin bolnitele de la manastirea Sfintii Voievozi si de la manastirea Precista Mare. Bolnita manastirii Precista Mare avea sa se transforme pe la anul 1798 in spitalul care a evoluat pana astazi, fiind al doilea spital din Moldova, in felul acesta inaugurandu-se asistenta medicala stiintifica in orasul Roman. Aceasta transformare s-a produs prin efortul lui Vartolomei Putneanul, egumenul manastirii, care continua vointa predecesorului sau, egumenul Gherasim Putneanul. Un sprijin deosebit a fost acordat de catre episcopul Veniamin Costachi care fuseses anterior egumen al manastirii Sfantul Spiridon din Iasi, pe langa care exista primul spital din Moldova. La conducerea primului spital s-a aflat "Josephus Muehr - medicinae doctor", asa dupa cum semna. Prima denumire a institutiei a fost "Ospitalul saracilor" si functiona cu doar 10 paturi. Pe langa spital functiona si o spiterie (farmacie), a carei conducere a fost preluata la inceput de acelasi medic Muehr, conform procesului verbal de preluare de la 1 aprilie 1798, de unde rezulta ca spitalul functiona deja la acea data. S-a putut stabili o lista a primilor medici, astfel: dr. Josephus Muehr (1798-1806?), dr. Simeon Ramentean (1806-1819?), dr. Nicolae Kiriacopol (1824-1829). Capacitatea spitalului se dublase in 1823 si a ajuns la 40 de paturi in anul 1838, in timpul ce medic sef era doctorul Alexandru Theodori (1799-1876) ce conducea asezamantul inca din anul 1829. Avand o instruire deosebita, un doctorat in filosofie la Buda in anul 1825 si unul in medicina la Viena in anul 1826, acesta si-a pus amprenta asupra evolutiei vietii medicale a orasului Roman. Evolutia cunoasterii stiintifice a permis evolutia metodelor si procedeelor medicale. Narcoza a fost introdusa la spitalul Precista de catre medicul italian Vafrino Marini, licentiat al facultatilor de medicina din Magenta si din Bologna, care a lucrat aici in perioada 1864-1870. In perioada 1870-1908 la spitalul Precista Mare a lucrat dr. Mihai Burada, licentiat al facultatii de medicina din Paris. Acesta a introdus dezinfectia cu carbol (acid fenic) pentru limitarea infectiilor. In anul 1895 Burada introduce unele examene de laborator, formandu-se un punct de laborator clinic dotat inclusiv cu microscop. Vizita pe care domnitorul Carol I a efectuat-o in garnizoana Roman in anul 1870 a permis acestuia si efectuarea unei inspectii a spitalului Roman. Domnitorul a fost insotit de catre prof. dr. Stefan Capsa, directorul Serviciului Sanitar al Romaniei. Vizitatorii au fost rau impresionati de conditiile din spital si ca urmare in anul 1872 au inceput lucrarile la constructia cladirii Spitalului Precista Mare, dupa planurile arhitectului Moldovei, Alexandru Constantinescu, care aveau sa se incheie in anul 1884. Avea sa fie un veritabil palat spitalicesc, cu doua nivele, inaltat in stil neoclasic-romantic, avand la coronamentul acoperisului elemente decorative de tip feudal, cu firide, creneluri si turnuri de colt, cu rol si de contraforturi. In total, cladirea dispunea de 20 de sali mari si 28 mai mici, putand adaposti, cu usurinta, 250 de paturi, pe langa alte utilizari, precum sali de operatii, pansamente, magazii, cabinete de consultatii, birouri s.a." Aceasta cladire a fost principalul sediu al spitalului din Roman pana la construirea cladirii noi a spitalului in anul 1980.

Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Spitalului Municipal de Urgenţă Roman este aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr.153/2003 şi este subordonat Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ şi Ministerului Sănătăţii. Spitalul Municipal Roman este o unitate cu personalitate juridică ,având o capacitate de 752 paturi şi cu un număr total de personal de 900 de angajaţi. După devastatorul incendiu din anul 1957, spitalul a rămas fără uşi, ferestre, mobilier şi cazarmament, dar şi-a continuat activitatea prin secţiile dispersate în diferite clădiri din oraş. În urma multor dezbateri s-a hotărât construirea unui nou spital cu 700 de paturi, finalitatea construcţiei având loc în anul 1982 când a fost şi inaugurat. În decursul timpului spitalul s-a mai numit;”Spitalul orăşenesc”, ”Spitalul raional”, ”Spitalul unificat” şi apoi ”Spitalul municipal”. Din anul 1977 prin hotărârea primăriei Roman, spitalul a recapăt denumirea iniţială de “Spitalul Municipal Precista Mare”. La ora actuală spitalul are numele de Spitalul Municipal de Urgenţă din Roman.

Insignă - C.L.A. Bicaz 1952 - 1977

Despre insigna C.L.A. Bicaz 1952 - 1977 nu pot să ofer niciun fel de explicații. Inițial am crezut că are legătură cu barajul hidroenergetic dar mai apoi am înțeles că este vorba de un combinat de fabricarea cimentului, material de construcție. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens i-aș fi sincer recunoscător.

Bicaz este un oraș în județul Neamț, Moldova, România, care are o populație de aproximativ 6500 de locuitori. În afara localității de reședință, el mai cuprinde localitățile Capșa, Dodeni, Izvorul Muntelui, Izvorul Alb, Potoci și Secu. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Bicazul este străbătut de șoseaua națională DN 15 (Piatra Neamț - Toplița). La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN 12C, care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorghieni. Prima atestare documentară a localității Bicaz parvine din data de 10 ianuarie 1625. Sus am postat stema actuală și o poză a Primăriei orașului Bicaz.

În orașul Roman, învățământul tehnic își are începuturile în anul 1880, când a fost înființată din inițiativă particular Școala de Arte și Meserii de Ambe Sexe recunoscută de Ministerul Cultelor și Instrucției Publice prin Ordinul nr.9743\03.09.1880, care avea trei ateliere: stolerie (tâmplărie) și ciubotărie pentru băieți și o croitorie pentru fete. În perioada martie 1880 – septembrie 1920 funcționează în mai multe localuri din Roman și sub mai multe subordonări și denumiri, pregătind meseriași pentru: tâmplărie, cizmărie, tinichigerie, fierărie, lăcătușerie, tapiterie; iar din 1930 – legătorie, tâmplărie, tipografie. În 1920, Primăria Romanului pune la dispoziția școlii actualul teren pentru construirea unui local propriu și la 22.07.1920 începe construcția localului din Bulevardul Republicii nr. 1, iar din 1922 începe funcționarea în actualul local. De la 1.09.1936, Școala de Meserii de gradul II va functiona ca Liceu industrial de Băieti cu 8 ani de studiu, până în 1942. În anii 1942 – 1945, școala a functionat anevoios datorită războiului, cât si unor incidente nedorite, cum ar fi incendiul din 1938. Printre principalele obiective ale primului plan cincinal 1950-1955, s-a preconizat construirea Laminorului de Ţevi de la Roman (1951-1957). În ideea de a asigura calificarea muncitorilor, în urma discuţiilor purtate la nivel de minister, Şcoala Profesională Metalurgică din Bacău se mută în octombrie 1951 la Roman cu tot inventarul, salariaţii şi elevii în fostul local al Şcolii de Arte şi Meserii din B-dul Republicii. Sub noua denumire de Şcoala Profesională nr. 1 Metalurgică Roman se comasau de fapt 3 şcoli: Şcoala Profesională Metalurgică, Liceul Industrial de băieţi şi Căminul de fete nr. 3. În toamna anului 1952, Şcoala Profesională Metalurgică nr.1 este mutată în localul fostei școli normale , iar în actualul local este adusă Şcoala profesională Metalurgică nr. 2, cu un număr de elevi mai mic şi care se află sub tutela noului Combinat Siderurgic Roman. La mijlocul anului şcolar 1954-1955, are loc o noua restructurare a activităţii şcolare prin care Şcoala profesională Metalurgică nr. 2 se transformă în Şcoala Profesională de Ucenici nr.2 şi trece în subordinea întreprinderii şi ca secţie a acesteia. Din septembrie 1958 până în 1963, funcţionează ca Şcoala de Meserii nr.2, având în anul şcolar 1962 - 1963 un număr de 400 de elevi, dintre care 124 fete venite de la fosta Şcoală de Meserii nr. 1 Fete. La 27.09.1963, Şcoala de Meserii nr.2 se transformă în Şcoala Profesională Materiale de Construcţii, subordonată Întreprinderii de Prefabricate Roman, subordine şi colaborare care continuă până în 1990. În perioada 1974 - 1976 a avut denumirea de Liceu de Chimie Industrială și Școala Profesională de Materiale de Construcții, iar între anii 1976 - 1980, Liceu Industrial nr.3 Roman, alături de Școala profesională nr. 3 de Materiale de Construcții. Numărul total de elevi la toate formele de învățământ (liceu, școala profesională, școala de maiștri) era de 1600. Din 1991 a funcționat sub o singură titulatură – Grupul Școlar Industrial Materiale de Construcții. Începând cu 17 septembrie 2007 denumirea unității este Colegiul Tehnic „Petru Poni”, un succes deosebit obținut dupa 127 de ani de existență. În anul 2010 Colegiul Tehnic ”Petru Poni” fuzionează cu Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini Roman. Sus am postat logo-ul și poza actuală a Colegiului tehnic "Petru Poni", continuatorul tradițiilor Liceului industrial nr.3 din Roman.

Petru Poni (născut la data de 4 ianuarie 1841, satul Săcărești, comuna Cucuteni, județul Iași și decedat la data de 2 aprilie 1925, Iași) a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic român, pioner al învățământului chimic în România. A fost profesor la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române.

Roman este un municipiu din județul Neamț. Este situat în partea centrală a podișului Moldovei, la confluența râurilor Siret și Moldova. Dacă la recensământul din anul 1992, orașul avea o populație de 80328 de locuitori, în anul 2011 aceasta a coborât până la 50713 de locuitori, și aceasta datorită numai migrației forței locale de muncă. Primele mențiuni despre această localitate le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un oraș cosmopolit datoritǎ prezenței mai multor grupuri etnice, cuprinzând, pe langă comunitatea româneasca, comunități importante de armeni, evrei și o importantă comunitate catolică. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. Distrus în mare parte în 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldova, a fost refăcut de Ștefan cel Mare. Sus am postat stema și drapelul actual al municipiului Roman.

Insignă - Centrul militar județean Neamț

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Curs stomatologie infantilă - Piatra Neamț

Stomatologia este știința care se ocupă cu studiul formațiunilor anatomice și cu tratarea bolilor care apar la nivelul cavității orale.Formațiunile anatomice care fac obiectul stomatologiei sunt grupate sub numele de aparat dento-maxilar. Numele provine de la stoma (gură) și logos (știință).

Piatra Neamț (în germană Kreuzburg an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85055 de locuitori. Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în Lista orașelor valahe de la Dunare. Orașul primește statutul de târg domnesc doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468 - 1475) a unei Curți Domnești. Sus am postat stema actuală a municipiului Piatra Neamț și mai jos câteva frumoase monumente de cultură și arhitectură ale orașului, dar și câteva peisaje dina cest oraș.

Curtea domnească

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Turnul lui Ștefan

Muzeul etnografic

Muzeul județean

Muzeul Cucuteni

Muzeul de istorie

Muzeul de arheologie

Hotelul Ceahlăul

Colegiul național Petru Rareș

Cetatea Petrodava

Biserica Sf.Ion din Mărățăi

Pavilionul Parcului Cozla

Strada Petru Rareș, vedere de la sud

Trecere cu pluta peste vale

Vila George Lalu

Pod peste Bistrița și Muntele Pietricica

Județul Neamț este situat în provincia istorică românească Moldova, România, la limita dintre Carpații Orientali și Podișul Moldovei. Este cunoscut mai ales pentru frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața județului este de 5890 kilometri pătrați iar populația sa numără aproximativ 453000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Cracău și Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei (lacuri de interes hidroenergetic). Ca unități administrative județul Neamț este compus din 2 municipii – Piatra Neamț și Roman, 3 orașe – Târgu Neamț, Bicaz și Roznov precum și 78 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Neamț iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură nemțene, câteva trimiteri poștale ilustrate dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.