MONEDE DOLARI CANADIENI DE COLECȚIE - 3

Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează provincia Newfoundland și Labrador. Aversul monedei prezintă stema acestei provincii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea –  300 dolari canadieni, data emiterii – 2008, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea –  60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99%, calitatea – proof și tirajul – 1500 de exemplare. 

Newfoundland și Labrador este o provincie localizată pe coasta de est a Canadei, compusă din peninsula Labrador și insula Newfoundland (cunoscută și sub numele portughez Terra Nova) de pe coasta Oceanului Atlantic. 

Capitala provinciei și cel mai mare oraș este Saint John’s, localizat pe insula Newfoundland. Provincia se întinde pe o suprafață de 4052012 kilometri pătrați și are 533800 de locuitori.

Deasupra am postat pozele a două monumente de arhitectură din capitala acestei provincii; Colegiul St.Bonaventure și Turnul Cabot.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează provincia Yukon. Aversul monedei prezintă stema acestei provincii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea –  300 dolari canadieni, data emiterii – 2009, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea –  60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99%, calitatea – proof și tirajul – 1500 de exemplare. 

Yukon este o provincie localizată în partea de nord-vest a Canadei, la granița cu Alska – SUA. În partea de sud-vest a teritoriului se găsește muntele cel mai înalt din Canada, Mount Logan (5959 metri), care este și al doilea munte ca înățime în America de nord,  după Mont McKinley din Alaska. 

Teritoriul se întinde pe o suprafață de 482443 kilometri pătrați și are 31227 locuitori, majoritatea eschimoși inuiți. Majoritatea numărului populației, cca 75 %, trăiesc în orașul Whitehorse, care este și capitala teritoriului.

Deasupra am postat două vederi din capitala acestei provincii; vedere de toamnă și vedere din port.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează provincia Insula Prinț Edward.  Aversul monedei prezintă stema acestei provincii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea –  300 dolari canadieni, data emiterii – 2009, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea –  60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99%, calitatea – proof și tirajul – 1500 de exemplare. 

Insula Prinț Edward este o provincie canadiană constând dintr-o insula cu același nume, precum și alte insule. Acest teritoriu se constituie în cea mai mică provincie canadiană în suprafața de teren, cât și populație. 

Provincia se întinde pe 5660 kilometri pătrați, numără aproximativ 140200 de locuitori și are capitala în orașul Charlottetown. Insula mai este denumită și  "Grădina de Golf", cu referire la peisajul luxuriant pastoral existent aici. 

Deasupra am postat pozele a două monumente de arhitectură din capitala acestei provincii; Clădire guvernamentală și Primăria.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută  în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

xxx

CARICATURI - GHICITORI

Sunteți invitat să nominalizați personalitățile lumii 

care se ascund în spatele acestor caricaturi, 

și pe care eu, pentru identificare, 

le-am botezat GÂT LUNG și MICROFON. 

Veți avea răspunsul corect în următorul articol de blog; 

ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE - 8.

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE ȘI 
MEDALII DIN JUDEȚUL ALBA

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Horea - Conducătorul răscoalei țăranilor din 1784

250 ani de la nașterea lui Horea 

Expoziția filatelică Alba Iulia 1730 - 1980

(Obeliscul lui Horea) 

Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, (n. în 1731 la Arada, azi Horea - d. în 1785 la Alba Iulia) a fost un ţăran ager la minte. A făcut serviciul militar în Austria, unde a învăţat limba germană. 

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan din Alba Iulia este situat pe str. Mihai Viteazul, în fața porții a treia a cetății Alba Carolina. A fost ridicat în anul 1937 din inițiativa Societății ASTRA, cu contribuția populației, fiind închinat memoriei conducătorilor Răscoalei de la 1784 – 1785 , conduse de Horea, Cloșca și Crișa. Monumentul, lucrat în granit, cu înălțimea de 22,5 metri, este opera sculptorului Iosif Fekete, cunoscut și ca Iosif Fekete Negrulea, și a arhitectului E. Mihălțan. În interiorul soclului care sprijină obeliscul se află o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan, în partea de est, o Victorie Înaripată ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloșca și Crișan.

Insigna - 346 (Centrul 346 Comunicațiii R.M.N.C)

Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea Centrului 346 Comunicații R.M.N.C. (Rețele naționale militare de comunicații), dislocat în localitatea Sebeș din județul Alba. Prin ordinul transmis de Marele Stat Major cu nr. 00268 / 3 iunie 1972, la data de 1 octombrie 1972 ia ființă Batalionul 346 Construcții Lini Permanente, iar primirea drapelului de luptă are loc la o depărtare în timp de exact o lună de zile. Sus am postat logo-ul și steagul de identificare ale Centrului 346 Comunicații R.M.N.C..

Insigna - Centrul 346 Comunicațiii R.M.N.C.

La data de 1 noiembrie 1996 unitatea devine Batalionul 346 Transmisiuni, iar la 1 iulie 2002 – Centrul 346 Transmisiuni de Sprijin. În urma restructurării și reorganizării armatei, la data de 30 ianiuarie 2006 unitatea primește numele actual – Centrul 346 Comunicațiii R.M.N.C.. Sus am postat fanionul de identificare ale Centrului 346 comunicații R.M.N.C..

Sebeş, mai demult Sebeşul Săsesc, Șebişul săsesc, Sebeş-Alba, (în dialectul săsesc Melnbach, în germană Mühlbach, Mühlenbach, în traducerePârâul morii, în maghiară Szászsebes, în latină Sabesium) este un municipiu din judeţul Alba, România. Are o populaţie de aproximativ 27000 de locuitori. În Antichitate, pe locul Sebeşului de astăzi s-a aflat o aşezare dacică, încorporată în Imperiul Roman. Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei.  

Expoziția filatelică "75 de ani de la Marea Unire"

Alba Iulia 1918 - 1 decembrie - 1993

1 Decembrie 1918 - 1 decembrie 1993

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a  participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la  Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Sus am postat o fotografie a domnitorului, realizată de către fotograful Carol Popp de Szathmary. 

Marea Adunare Naţională de la Blaj a reprezentat un moment de maximă importanţă in cadrul revoluţiei paşoptiste din Transilvania. Au participat, alături de Simion Bărnuţiu şi alţi fruntaşi paşoptişti din Transilvania precum Avram Iancu, Geroge Bariţiusau Timotei Cipariu. Preşedinti ai acestei adunari au fost proclamaţi episcopul ortodox Andrei Şaguna şi episcopul greco-catolic Ioan Lemeny, iar vicepresedinţi au fost Simion Bărnuţiu şi George Baroţiu. Deşi a început în faţa catedralei din Blaj, adunarea s-a mutat pe câmpul de lângă oraş, datorită numărului de participanţi (câteva zeci de mii). Acest loc s-a numit începând de atunci Câmpia Libertăţii. Au participat fruntaşi revoluţionari şi din celelalte provincii româneşti: Alecu Russo, Al.I. Cuza, Vasile Alecsandri, Lascăr Rosetti din Moldova şi Dumitru Brătianu din Ţara Românească. Pe data de 4/16 mai 1848 August Treboniu Laurian a prezentat programul de revendicari ale naţiunii române din Transilvania, denumit Petiţiunea Naţională. În cele 16 articole ale sale erau cuprinse următoarele: naţiunea română se declara independentă şi cerea reprezentare proporţională în Dietă; se proclama independenţa Bisericii române şi egalitatea ei cu celelalte Biserici din Transilvania; se cerea desfiinţarea iobăgiei, fără nicio despăgubire din partea ţăranilor iobagi; se hotăra formarea unei gărzi naţionale a românilor; se protesta împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria. Cei prezenti au scandat Noi vrem să ne unim cu ţara. Pe data de 5/17 mai 1848 s-a format Garda naţională a românilor, iar adunarea s-a încheiat după ce se hotărâse formarea a două delegaţii, care să prezinte împăratului şi Dietei din Cluj revendicările românilor din Transilvania. 

Coloana Infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele: Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m; Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos; "Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17: Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm; 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare; Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm. Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Nașională Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.  

Poarta I a cetăţii Alba Iulia este primul obiectiv turistic de pe traseul porților, dacă intrarea se face pe latura de est a cetăţii. În cadrul ansamblului de fortificaţii militare defensive ale cetăţii, poarta I este situată la partea de jos a barbacanei ce leagă poarta I de poarta II, în dreptul bastionului „Sf. Capistrano”. Poarta ste construită din blocuri de piatră cioplită, respectiv calcar din cariera de la Ighiu.  Construcţia arhitecturală a porții relevă un studiu aprofundat atât a dimensiunilor cât şi a complexităţii formelor. Aspectul monumental este dat de cei patru pilaştri masivi articulaţi cu semicolonete inelate realizaţi în stil doric, între care se dezvoltă arcada centrală şi cele două arcade laterale. Pe verticală, deasupra arhitravei se găsesc elementele sculpturale ce formează coronamentul piramidal. Decoraţia sculpturală îmbogăţeşte semnificaţiile estetice ale porții  dând monumentului distincţie şi personalitate. Dacă privim din faţă monumentul, la intrarea în Cetate, sus, pe arhitravă găsim în partea stângă statuia lui Venus – zeița frumuseții, în mijloc stema Austriei – pajura imperială bicefală încoronată, iar în partea dreaptă statuia lui Marte – zeul războiului.  Deasupra arcadelor laterale găsim patru altoreliefuri deosebite, cu teme mitologice, care personifică, în faţă pe partea stângă, pe Enea – întemeietorul mitic al Romei, iar în partea dreaptă pe Hercule – luptându-se cu un anteu. Pe faţada din spate găsim pe partea stângă pe Hercule ucigând leul din Nemeea, iar pe partea dreaptă pe Perseu – cu capul retezat al Meduzei. În ansamblul lui, monumentul este realizat în stilul baroc cu tema iconografică inspirată din iconologia antică şi s-a dorit a fi un simbol al puterii habsurgice în Transilvania. În faţa porții se găseşte podul peste şanţul perimetral. La origine, acesta a fost construit ca pod mobil ridicător. În interiorul fortificaţiei, poarta I avea de-o parte şi de alta câte o cameră de gardă. Astăzi mai găsim doar camera de pe partea dreaptă. Pe toată perioada asediului cetăţii din anul 1849 (singura dată când cetatea a fost asediată) accesul prin poarta I a fost blocat, Poarta fiind închisă permanent iar podul mobil ridicat şi asigurat. Întregul edificiu a fost restaurat între anii 2001-2005, iar astăzi este pus în valoare prin asigurarea integrităţii lui, prin semnalizare şi popularizare, prin iluminatul ambiental, dar şi cu ajutorul gărzii care face serviciul activ pe perioada sezonului turistic.

Insignă - Centrul militar județean Alba 

Dintre atribuţiile  centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării  la  înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea  de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (C.M.J.) (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate. Sus am posta o poză cu clădirea renovată a C.M.J. Alba.

Insigna - Târgul național de turism rural

Ediția a IV-a 2008 - Albac

Târgul National de Turism Rural de la Albac ofera multiple facilitati necesare organizarii in bune conditii a unei astfel de manifestari. Evenimentul este organizat de Consiliul Judetean Alba si Primaria comunei Albac, in parteneriat cu Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (A.N.T.R.E.C.) filiala Alba, respectiv Asociatia „Tara Vinului”, avand ca scop promovarea turismului rural si a culturii traditionale din Romania. T\rgul se organizează annual din anul  2005. Fiecare editie a Targului se bucura de un mare interes din partea publicului numeros, care poate descoperi ospitalitatea, traditiile motesti si peisajele unice. În cadrul târgului se prezinta diverse obiecte de arta populara din tara si judetul Alba, tesute in casa, obiecte de artizanat, obiecte de podoaba, precum si preparate culinare pregatite si oferite de proprietarii de structuri din A.N.T.R.E.C., participanti sau premiati si la editiile precedente.

 

Albac (în trecut numită Râul Mare, în maghiară Fehérvölgy) este o comună din județul Alba, provincia istorică Transilvania, România. Are în componența sa 16 sate și se întinde pe o suprafață de 5389 ha. Satul reședință al comunei Albac, este situat pe Valea Arieșului Mare, pe drumul național DN75 la 17 kilometri depărtare de orașul Câmpeni. Atestat documentar pentru prima oară în 1733, sub numele de Râul Mare, Albac a fost sediul unei comune care cuprindea așezări din amonte, pe o întindere apreciabilă. Cu timpul, crescând populația așezărilor componente, Albac și-a restrâns treptat arealul, luând naștere alte noi comune.

Alba Iulia, mai demult Bălgrad este un municipiu situat pe malul râului Mureş și reşedinţa judeţului Alba din România. Între anii 1541 şi 1711 oraşul a fost, cu unele întreruperi, reşedinţa şi astfel capitala politică a Transilvaniei. Pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu recunoaşterea principelui Sigismund Bathory drept suveran al Moldovei şi al Ţării Romîneşti – 1595 -  a fost şi capitală a acestor state, proiectul politic find continuat de Mihia Viteazu. La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa istorică a oraşului şi rolul de capitală istorică. Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea ÎEN,  în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 Î.E.N.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. Înainte de cucerireea romană în apropierea marelui oraș exista localitatea dacică Apulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului roman şi ale porţii sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificaţii” din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271 viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatului Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Sus am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Alba Iulia, pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, din vremuri diferite, ale orașului, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate. 

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Catedrala arhiepiscopală

Catedrala romano catolică

 Curtea cetății

Gara

Muzeul Unirii

Sala Unirii

Statuia Lupa capitolina 

Poarta nr.2

Poarta nr.4

Castrul roman

Universitatea (Palatul Apor)

Institutul de arte grafice

Poarta nr.1

Poarta nr.3

Banca națională și Poșta

Trimiteri poștale

Alba este un județ al României situat în provincia Transilvania. Reședința acestui județ este municipiul Alba Iulia. Județul are o suprafață de 6242 kilometri pătrați și o populație de aproximativ 383000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul se compune din; 4 municipii - Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeș, 7 orașe - Abrud, Baia de Arieș, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureș, Teiuș, Zlatna și 67 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Alba, alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Cetatea - Colțești

Peștera Huda lui Papară

Castelul Martinuzzi

Clădirea Primăriei - Aiud 

Peștera Scărișoara

Mănăstirea Sub piatră - Sălciua

Iazul de decantare - Valea Seșii

Mănăstirea Lupșa

Cascada Șipote

Clubul de golf - Pianu

Cheile Geoagelui

Monumentul Tăblițe de la Tărtăria

 Peștera lui Ionele

Casa memorială Horea - Albac

Galeriile romane - Roșia Montană

Casa memorială Avram Iancu

Peștera Ghețarul de la Vârtop

Mănăstirea Oașa

Râpa roșie - Sebeș

Cetatea Câlnic

Peștera Poarta zmeilor

Cetatea - Aiud

Cascada Vânătorile Ponorului

Casa Franz Binder - Sebeș

Peștera Coiba mare

Castelul Bethlen Haller - Cetatea de Baltă 

Cascada Vârciorog

Biserica română unită - Maieri

Cheile Râmețului

Mănăstirea Râmeț

Gara - Teiuș

Cheile Ordincușii

Cascada Pișoaia

Liceul de băieți - Aiud

Gara și Restaurantul gării - Uioara

Biserica catedrală și Institutele de învățământ - Blaj

Baia liberă - Ocnele Mureșului

Vedere Sebeș

Școala profesională - Zlatna

Arhitectură veche - Aiud

Vedere Câmpeni

Piața cu Biserica reformată - Aiud

Rezervorul de apă Cornei - Roșia Montană

Trimiteri poștale

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE 
ROMÂNEASCĂ DIN MARINĂ

O acțiune nominativă de 500 lei 1914 cu durată nelimitată

Prima societate națională de navigație maritimă București

Câteva ornamente decorative marginale 

de pe acțiuni germane

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.04.2015