50 centimes 1990
PRINCIPATUL MONACO
Este o monarhie constituțională
situată pe Coasta de Azur,
pe litoralul francez al Mării
Mediterane.
Acest principat și-a declarat
independența față de Casa
Grimaldi
în anul 1927, numără aproximativ
32700 locuitori și se întinde
pe suprafața de 1,95 kilometri
pătrați,
având capitala chiar orașul
Monaco.
Deviză
națională unanimă acceptată
în
principat este: Cu ajutorul lui Dumnezeu
Stema
oficială:
Evoluţia stemei:
Steagul
oficial adoptat la 18 aprilie 1881:
Alte
steaguri oficiale de-a lungul timpului:
Secolul al
XVII-lea
1793 – 1814
Franţa
1814 – 1881
Mai jos admiri câteva piese de numismatică și medalistică emise de Principatul Monaco.
Insignă
Jeton
Medalie
Monedă
Acțiune financiară
Bilet de loterie
Mai jos admiri trei monumente reprezentative pentru arhitectura Principatului Monaco. Fac precizarea că Monte Carlo este o secțiune (un fel de cartier) al orașului Monaco.
Cazinoul din Monte Carlo
Hotelul Paris din Monte Carlo
Platul princiar Monaco
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN OM ÎNȚELEPT
UN DUEL EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR
__________xxx__________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Ferdinand I al României 1865 - 1927
Cele mai mari personalități ale poporului - România
Medalia
de mai sus s-a realizat în anul 2019 de
firma Casa de Monede și omagiază personalitatea Regelui Ferdinand al României. Medalia are următoarele
caracteristic tehnice: material compoziție – cupru argintat, forma – rotundă,
diametru – 38,61 milimetri, greutate – 26 grame, calitate – superioară și tiraj
– 5000 exemplare.
Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai
României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri,
visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o
vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer
devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă
a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe
numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de
Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron
printr-o conjunctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și
importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context
politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în
România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale
și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din
Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen.
Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de
moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului
Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la
tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de
flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat
cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a
româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a
fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și
întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului
de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al
Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand
nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh,
nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut
împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a
devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani,
Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în
fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a
iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia
națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează
creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și
fermecătoarea, la acea dată, țara din Est nu aveau să se limiteze la acest
gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele
Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau
"Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură
același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla
sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai
elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului
război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de
partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse
de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire,
Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în
doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era
dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari
pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub
ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se
refugieze la Iași. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de
Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor
au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii
au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se
afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat
de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara
noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei
Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a
reintrat în război. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avântul
militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând
la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma
înfrângerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun,
trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întorcea ca un
învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe
data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba
Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul
Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu
Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide
principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc.
Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii
istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o
persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării
României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de
Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate
având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea
țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se
confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol
al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa,
căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un
copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica
regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu
amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze
drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un
copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand.
La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru
istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind
înmormântat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta.
În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare
nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind
supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu
exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele
mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege
care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit
totuși timp să se dedice și științei și cunoașterii, fiind președinte și
protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20
iulie 1927).
Campion R.P.R. 1962 (Republica Populară Română)
Federația română de atletism
Atletismul apare
în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care
studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau
atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări.
Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la
București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab.
Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism,
în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se
conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe
criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse
întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse
orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări
pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea
comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a
federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională
de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale
României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează
doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul
teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul
Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile
competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate
Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru
juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o
delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima
dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele
Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se
clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice,
iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă
4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în
România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria
Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale
FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate
la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie,
istoria atletismului românesc.
Federatia Romana de
Atletism (F.R.A.) patroneaza
toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania,
desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele
proprii. F.R.A.are la bază principiile fundamentale ale atletismului si
ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si
respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in
activitatile atletice. Printre valorile promovate
de Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti
competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate:
cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai
mult, F.R.A. considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile
etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. Sus am
postat logo-ul F.R.A. şi o aripă a clădirii F.R.A. din Bucureşti.
Insigna - Colegiul de comandă și stat major
Evenimentele
politico – militare din anul 1968,
marcate de invadarea Cehoslovaciei şi distanţarea politică faţă de fosta
U.R.S.S., fac posibilă şi, totodată, impun reorganizarea studiilor militare
postuniversitare. Astfel, în acel an iau fiinţă Cursul Postacademic de Comandă şi Stat Major (pregătire
de nivel operativ) şi Cursul
Postuniversitar Profil Unic (pregătire de nivel
strategic). Începând cu anul 1982 s-au
pus, din nou, bazele pregătirii la nivel strategic a ofiţerilor superiori şi
generalilor din Armata Română, înfiinţându-se Cursul Postacademic Superior.
Cursul a avut o durată de 10 luni până în anul 1992, an în care durata a fost
redusă la 6 luni. În noiembrie 1993 Cursul Postacademic Superior a primit
denumirea de Colegiul Superior de Stat Major, fiind destinat învăţământului
postuniversitar intercategorii de forţe ale Armatei (conducere strategică
generală). Începând
cu anul 1995, cursurile postuniversitare de nivel operativ au fost reunite în
cadrul Colegiului de Comandă şi Stat
Major, destinat învăţământului de perfecţionare în conducerea categoriilor
de forţe ale armatei şi în profiluri de stat major asociate, cu durata de 4
luni. Pe data de 01.10. 2003 se
înfiinţează Universitatea
Națională de Apărare prin transformarea Academiei de Înalte Studii
Militare, iar în structura acesteia, începând cu 01.11. 2003, ia fiinţă Colegiul de Război, prin fuzionarea Colegiului de Comandă şi Stat Major şi
a Colegiului Superior de Stat Major.
Fanion - Divizia 1 Cavalerie 1944 Tatra 1945
Divizia 1
Cavalerie a
fost o mare unitate de nivel tactic care s-a constituit la data de 25 august / 7
septembrie 1916 prin mobilizarea unităților sale existente la pace,
comandamentul diviziei fiind la București. Divizia a participat la acțiunile
militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august
1916 – 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării Divizia 1 Cavalerie a
intrat în structura Armatei 3, comandată de generalul de divizie Mihail Aslan. Divizia
1 Cavalerie era formată din: Detașamentul 1 Cicliști, Brigada 1 Cavalerie pe
jos, Brigada 1 Roșiori, Brigada 2 Roșiori, Brigada 3 Roșiori, Divizionul 1
Artilerie Călăreață, Escadrila 1 Aviație și Detașamentul 1 Mitraliere (12 mitraliere). Forța combativă
a diviziei era de 24 de escadroane de cavalerie și 3 baterii de artilerie. În
prima jumătate a anului 1917, Divizia 1 Cavalerie s-a reorganizat în spatele
frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului de
Cavalerie, comandat de generalul de brigada Nicolae Sinescu, alături de Divizia
2 Cavalerie. De astă dată ordinea de bătaie a diviziei era: Brigada 1 Cavalerie
pe jos, Brigada 2 Roșiori, Brigada 3 Roșiori, Divizionul 1 Artilerie Călăreață, Grupul 1 Automitraliere. Forța combativă a diviziei era de 16 de
escadroane de cavalerie (călare), 6 de escadroane de cavalerie (pe jos) și 3
baterii de artilerie. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia
1 Cavalerie a avut următorii comandanți: general de brigadă Ioan Herescu (15
aug 1916 – 24 sept 1916), general de brigadă Nicolae Botea (25 sept 1916 – 17
nov 1916), colonel Gheorghe Rusescu (18 nov 1916 – 22 dec 1916), colonel Mihail
Schina (23 dec 1916 – 1 iul 1919) și general de
brigadă Romulus Scărișoreanu (2 iul 1919 – 1 mai 1920).
Geiza Stranszky - În semn de recunoștință 1984 - 1994
Trebuie să recunosc că aceasta este prima piesă medalistică, pe care scrie și românește, deci este și românească, și pentru care nu am, găsit niciun fel de informație despre piesa propriu zisă dar nici despre personaj, deși am controlat insistent măruntaiele internetului. Aștept de la cititori o părere, o informație, despre această piesă și acest personaj, drept pentru care vă mulțumesc!
_______ooOoo_______
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Carol al XIV-lea Ioan, regele Suediei,
a trăit între anii 1763 - 1844
și a condus între anii 1818 - 1844)
Detaliu vignetă de pe o bancnotă fantezie din SUA
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 06.04.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu