Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Banca Landesbank Norddeutsche din orașul german Hanovra este un edificiu modern, neconvențional, care contribuie la afirmarea personalității acestui oraș.

Clădirea fost construită de Gunther și Ștefan Behnisch – tată și fiu – fiind finalizată în anul 2002. Edificiul este situat la nr.10, pe strada Friedrichswall, o stradă care leagă centrul orașului cu cartiere rezidențiale din sud. Clădirea măsoară un total de 40000 de metri pătrați și oferă spații pentru birouri pentru un personal de aproximativ 1500 oameni. Edificiul începe ca o platformă obișnuită, din care o clădire cu șaptesprezece etaje se ridică la aproximativ șaptezeci de metri în aer, împărțită în blocuri orizontale așezate în unghiuri diferite. Un strat ușor de cabluri de oțel și sticlă acoperă părțile proeminente ale clădirii: o „structură flexibilă întinsă” de tipul folosit în mod normal în acoperișurile suspendate, capabilă să reziste la solicitări de tracțiune. Clădirea Landdebank Norddeutsche, asimetrică, puternic expresionistă, se evidențiază din monotonia orașului Hanovra, diferită fie de dezvoltările locative la sud, fie de clădirile înalte de la nord de strada Friedrichswall. Parterul clădirii este un spațiu public care oferă restaurante, magazine, cafenele și galerii expoziționale. În interior se află o curte mare proiectată cu o atenție sporită la detalii, așa cum se vede în fântânile sale frumoase și în varietatea de vegetație. Numeroase căi de tractare se desprind din acest spațiu deschis către „Maschpark” din apropiere și în sudul Hanovrei. Edificiu face trecerea între centrul plin de afaceri, birocrație și cultură al orașului și cartierele sale rezidențiale liniștite. Banca din Hanovra se numără printre cele mai inovatoare realizări ale familiei Behnisch; criticii vorbesc despre o cotitură către „deconstructivism” având în vedere elementele informale, contrastante din arhitectura clădirii. În timp ce proiectele anterioare ale lui Behnisch & Partners sunt caracterizate de forme inflexibile și un stil destul de organic, această clădire nu are axe de referință sau geometrii regulate. Volumele unghiulare și formele discontinue creează o construcție modernă în care co-penetrarea planurilor și deformarea spațială constituie elemente extrem de dinamice. Rezultatul este o clădire care se evidențiază complet diferită de orizontul uniform al orașului. Landesbank Norddeutsche ocupă un întreg bloc al orașului și servește ca un element important de legătură între diversele activități care definesc cartierele învecinate ale orașului: retail, comercial, rezidențial, cultural, sport și timp liber. Prin diferite înălțimi apare o clădire care se integrează ușor în țesătura existentă a orașului. În conformitate cu liniile directoare de urbanism, clădirea perimetrului superficial este aliniată cu străzile existente, completând modelul și scara împrejurimilor sale.

Din exterior edificiul seamănă cu blocul tradițional al orașului, în timp ce în centrul său, protejat de zgomotul străzilor puternic traficate, se află inima complexului, o curte mare, publică. Această curte este caracterizată, dar nu este dominată de operațiunile zilnice ale băncii în sine și însuflețită în continuare de magazine, restaurante, cafenele, piscine mari reflectante, amenajare extinsă și artă publică. O mare parte din clădire este ventilată în mod natural. Interiorul se caracterizează prin decizii de proiectare legate de conceptul de energie progresivă; suprastructura este expusă, iar ferestrele oferă ventilație. Zonele cu „fațadă dublă” oferă protecție împotriva zgomotului și a emisiilor de vehicule, servind totodată ca o conductă care transferă aer curat din curtea centrală către birourile individuale. Suprafețele mari de apă din curte cresc reflectarea luminii zilei și contribuie la un microclimat benefic. Grădinile de acoperiș generoase nu numai că înmoaie aspectul clădirii, ci acționează și pentru a îmbunătăți climatul general pentru ocupanți și pentru a colecta apa de ploaie pentru irigare și utilizare în interiorul clădirii.

2. Școala de cercetare medicală “John Curtin” din orașul Canberra – Australia este un monument de arhitectură îndrăzneață ce dă aer de modernitate orașului.

În anul 2009 s-a încheiat prima etapă din realizarea acestui proiect. Edificiul este opera companiei de arhitectură Lyons Architecture din Melbourne. Această școală de cercetare medicală este subordonată Universității Naționale Australiene. Această instituție de învățământ superior a avut o istorie îndelungată, scoțând numeroase promoții de studenți, din care mulți de mare prestigiu, inclusiv viitori câștigători ai Premiului Nobel. La așa palmares prestigios se impunea realizarea unui edificiu futurist, care să impună distincție și respect. Clădirea a fost proiectată pentru a spori interactivitatea și cercetarea în colaborare. Spațiul de intrare cu spații vitrate se constituie în zone interactive și chiar un teatru de 200 de locuri publice. Clădirea include curți de peisaj, birouri ventilate natural și alte caracteristici de proiectare durabilă a mediului. Un detaliu extern esențial al clădirii este betonul prefabricat în relief (formă 3D), însoțit de fațada împletită, care se aseamănă cu o spirală ADN. Interiorul clădirii cuprinde birouri stratificate, liniare, spații de sprijin, coridoare, mici spații de laborator controlate și laboratoare mari de nivel de retenție.

Pentru a facilita colaborarea, spațiile comune de laborator și birourile academice cu plan deschis sunt poziționate în jurul perimetrului. Pentru a configura aceste spații, zonele perpendiculare trec prin clădire de la fațadă la fațadă creând deschideri, praguri și ferestre. Aceste penetrări fac ușoară localizarea colegilor fără a intra în zonele de retenție. Dar, cel mai important, ele deschid spațiile interioare de bază prin oferirea de perspective alungite prin straturile clădirii către peisajul campusului mai larg. În prezent edificiul este în etapa a II-a de construcție.

3. Universitatea Xi’an Jiaotong – Liverpool este situată în parcul industrial Suzhou din China, pe strada Ren’ ai, nr.111 și ocupă un mediu potrivit care există o coexistență armonioasă între bogatele tradiții culturale ale orașului și dezvoltarea economică rapidă.

Edificiul este opera companiei de arhitectură Aedas, a fost finalizat în anul 2013 și are o suprafață utilă de 59893 metri pătrați. Designul companiei Aedas pentru realizarea clădirii a fost inspirat de faimoasele pietre Taihu descoperite undeva în apropierea orașului Suzhou. Pietrele Taihu mai sunt denumite și pietrele savantului, deoarece sunt foarte apreciate de savanții chinezi. Sunt un fel de calcar expus la eroziunea valurilor pe termen lung, rezultând pori și găuri peste toată piatra. Pietrele au o valoare ornamentală ridicată și au fost preferatele designerilor de grădină încă din cele mai vechi timpuri. Natura poroasă a pietrelor este transformată într-o structură de vid, cu spații funcționale care leagă diferite sectoare din clădire, inclusiv un centru de administrare, un centru de învățare și resurse, un centru de pregătire și un centru de activități pentru studenți. De asemenea, golurile permit clădirii să răspundă utilizatorilor și contextului înconjurător și să o transforme într-un vas pentru interacțiune.

Diferitele înălțimi ale golurilor creează o grădină tridimensională în interiorul clădirii și oferă camere pentru caracteristici durabile, cum ar fi introducerea luminii de zi și ventilația naturală. Xi’an Jiaotong – Liverpool University este o nouă universitate internațională înființată în comun de Universitatea Xi’an Jiaotong China și Universitatea din Liverpool, Marea Britanie, ca o întreprindere comună. Acest monument arhitectonic s-a bucurat de mare apreciere. Enumăr câteva din premiile obținute de această realizare arhitectonică: Marele Premiu la South China Morning Post Chivas, 18 Premii de arhitectură și design numai în anul 2014, premiu Platinum în cadrul arhitecturii, construcției și structurii la A ’Design Awards 2013 - 2014 și World Architecture News Awards 2013.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

A.M.T.E.(?) 100 km ciclism locul II - 1925

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs.

Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Aniversarea a 50-a

a Corului Bisericii ortodoxe române Micălaca 1939

Micălaca este un cartier al orașului Arad, apreciat ca fiind cartierul cel mai populat din oraș, cu o populație estimată la 50000 de locuitori. Până în anul 1930 o comună de sine stătătoare, a fost înglobată în orașul Arad, devenind un cartier al acestuia. Prima informație istorică despre Micălaca provine de la istoricul maghiar Sándor Márki care, în lucrarea sa Arad vármegye és Arad szabad király város története, scria: „Micălaca, în vechime s-a numit
Itelaca – anul 1177 (Mekilake, Mikelaka, Mitelaka, Itelaka, Mikalaka. În anul 1953, în paralel cu faleza Mureșului a fost construită o linie de cale ferată nouă care face legătura, pe podul de cale ferată de peste Mureș, între gara Arad și gara Aradul Nou și care împarte în două actualul cartier Micălaca. Zona pasajului Micălaca este cea mai poluată din municipiul Arad. Pe malul Mureșului, în zona Micălaca, a fost inaugurat la 1 iunie 2014 parcul pentru copii “Aventura Voinicilor” cu o suprafață de peste 17000 metri pătrați. În ianuarie 2015 a fost demolat vechiul stadion Arena Telekom din cartierul Micălaca pentru a face loc unui supermarket. Cartierul are două bisercii ortodoxe.

Cea veche are hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” și a fost construită în anul 1845, iar cea nouă are hramul „Sf. Arhangeli Mihail și Gavril” și a fost construită în anul 1930. Pe lângă biserica veche Micălaca II, încă din vechime, s-a înființat o formație corală care cânta în biserică dar și în afara acesteia. Odată cu instaurarea comunismului formația corală a fost desființată dar dragostea de cântec a arădenilor din acest cartier nu s-a stins. În anul 2000 datorită iniţiativei şi viziunii Părintelui Vicar Iacob Bupte, s-a reînființat formația corală a bisercii sub numele “Nașterea Domnului”. Formația corală este un cor de cameră pe patru voci, format din 45 de persoane (bărbați și femei).

Iustin Marșieu - Distincția Prefecturii Arad 17 mai 1919

Iustin Marșieu a fost un avocat și om politic, care s-a născut în anul 1879 în localitatea Socodor din județul Arad și a decedat în anul 1931 la Arad. A fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, și prefect al orașului și județului Arad între anii 1919 – 1920 șu 1928 – 1931. A urmat școala primară în localitatea natală Socodor și în orașul Chișineu Criș. După absolvirea liceului „Moise Nicoară” din Arad, a urmat cursurile Facultății de Drept din Budapesta. A fost membru activ al Asociației naționale arădene pentru cultura poporului român și colaborator al ziarului Tribuna Poporului, precum și unul din avocații ziarului în procesele de presă intentate de statul maghiar. A fost membru al Partidului Național Român din Transivania, o stradă din Arad și școala din Socodor purtându-i numele.

Asociația chinologică a României - Arad

Campionul rasei

În anul 1921 au luat ființă Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Câini de Poliție din Arad. Aceste două cluburi au organizat activitatea chinologică din Arad și din județele învecinate, stimulând dezvoltarea mișcării chinologice. Ca urmare în anul 1927 a luat ființă Reuniunea Regnicolară a Prăsitorilor de Câini din Romania, cu mai multe secții la Arad, Cluj, Timisoara, etc. Dintre manifestările chinologice organizate în acea perioadă de chinologii arădeni amintim expoziția clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad; în 14-15 septembrie 1929 s-a desfășurat concursul cîinilor de poliție și a câinilor de vizuină. Activitatea chinologică a fost întreruptă de cel de al doilea război mondial. Anul 1969 este un an important pentru chinologia româna, este anul înființării asociatiei chinologice naționale. La data de 17 noiembrie 1969 s-a înființat la Arad Asociația de Crescut și Dresat Câini din România, prima asociație chinologică din România și care a fost aprobată de Consiliul de Miniștri din R.S.R. În perioada imediat următoare chinologii arădeni au contribuit la organizarea activității chinologice din județele Timiș, Bihor, Cluj. În anul 1971 din dorința de aliniere a denumirii la denumirea majorității asociațiilor chinologice naționale și a Federației Chinologice Internaționale se modifică denumirea asociației în Asociația Chinologică Română, cu sediul central la Arad, str. Vârful cu Dor. In anul 1972, cu ajutorul chinologilor maghiari Asociația Chinologică Română este admisă ca membră a Federației Chinologice Internaionale. Activitatea asociatiei a fost organizată, de la început pe cluburi. La Arad existau în acea perioada 17 cluburi: clubul de ciobănesc românesc, de ciobănesc german, de boxer, de pudel, de tibet terrier si rase mici, de pekinez, de teckel, de terrieri, de ogari, de colie, de saint bernard, de schnauzer, doberman, de rase de vânătoare, de dresaj canin, de curse de ogari, de rase comune.

Din anul 1972 până în anul 1976 Asociația Chinologică Română a funcționat în cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alături de crescătorii de câini, crescătorii de pasari de curte și porumbei și era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expoziție s-a organizat în anul 1971 pe stadionul fabricii de zahăr. Expozițiile începeau întotdeauna cu parada raselor, demonstrații de dresaj, curse de ogari. În anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expoziții chinologice din România, fiind prezenți peste 800 de câini. La Arad s-au organizat numeroase curse de ogari. În acea perioadă exista un interes deosebit pentru ogari, în special pentru Greyhound sș pentru cursele de ogari. Activitatea de dresaj a fost coordonata initial de Theiss Erick si Fodor Eva, apoi de Pecican Ludovic, Onea Valeria, Pribek Iosif, Pirko Gabriel si Kaufmann Iosif. S-a amenajat un teren de dresaj lângă cetatea Aradului cu aparate fixe. Primul campionat național de dresaj s-a desfășurat tot în Arad, pe stadionul UTA, campionat câștigat de arădeni. În anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. Afirmam cu toata modestia ca la Arad, nu doar numarul de participanti este cel mai mare din tara ci si calitatea cainilor inscrisi in expozitii este cea mai buna din Romania. In prezent asociatia din Arad reuneste peste 550 de membri posesori a peste 60 de rase de caini recunoscute de F.C.I.

EXPO - 1973 Arad - Expoziția

(păsări și mici animale de curte)

Municipiul Arad are o lungă tradiție în organizarea de expoziții cu vânzare de păsări și animale mici de curte. Deasupra am postat o plachetă din perioada comunistă (anul 1973) și o poză de pe un afiș de expoziție contemporană. La aceste expoziții arădeni crescatori de porumbei, pasari de curte si animale de blana din Arad își prezintă cele mai frumoase exemplare. Expozițiile sunt organizate de Asociatia Crescatorilor de Porumbei, Pasari de Curte si Animale de Blana din Arad.

Insigna - Arad

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură arădeană din vremuri diferite.

Banca Cenădana și Monumentul Kossuth

Biserica franciscană

Camera de comerț și industrie

Căminul muncitoresc

Cetatea

Fabrica de automobile MARTA

Liceul Moisă Nicoară

Statuia Liberății

Orfelinatul evreiesc

Palatul cultural

Palatul de finanțe

Palatul CFR

Palatul Hermann

Palatul Newmann

Monumentul Trinității

Templul Minoriților și Monumentul Trinității

Gara electrică

Liceul pedagogic Dimitrie Țichindeal

Cazinoul

Fosta Școală superioară de fete, azi

Colegiul național Elena Ghiba

Palatul de justiție

Fosta Școală comercială, azi

Colegiul național economic

Primăria

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați.Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului iar mai jos câteva poze reprezentând monumente de cultură și arhitectură, din acest județ din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.