Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Cochirleanca este o comună din județul Buzău, care include și satele Boboc, Gara Bobocu, Roșioru și Târlele. Comuna este situată în partea de est a județului, în Câmpia Râmnicului, la 28 kilometri depărtare de municipiul Buzău, și tot 28 kilomemtri li față de Râmnicu Sărat, la limita cu județul Brăila. Comuna este cunoscută pentru Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din satul Boboc. Localitatea este traversată de șoseaua județeană DJ220, care o leagă spre nord-est de comuna Bălăceanu și spre vest de Poșta Câlnău și mai departe. Prin comună trece calea ferată Buzău – Focșani pe care comuna este deservită de gara Boboc. Zona prezintă relief de câmpie, fiind situată în diviziunea Câmpiei Române numită Câmpia Râmnicului. Trei cursuri de apă brăzdează teritoriul comunei: Cochirleanca și afluenții săi, Măslina și Slatina. La Roșioru se află un iaz, construit de oameni prin stăvilirea și îndiguirea apelor râului Cochirleanca. Iazul este folosit pentru pescuit și irigații. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5092 locuitori, în scădere față de ecensământul anterior (anul 2002 – 5085 locuitori), dintre care: români – 95,85% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Cochirleanca astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,05% și restul – nedeclarată sau altă religie. Ocupația de bază a localnicilor este agricultura deși există și două fabrici (confecții – la Boboc și brânzeturi - la Roșioru). Vestigii arheologice au fost descoperite la Roșioru și ele aparțin culturii Sântana de Mureș (sec.III-V d.Hr.). Tot la Roșioru s-a descoperit și un tezaur de monede otomane. Două obiective de pe teritoriul comunei Cochirleanca sunt declarate monumente istorice de interes local: așezarea de la “Movila Roșioru” aparținând culturii Cerneahov (sec. IV - E.N.) și așezarea necropolă din punctul “Valea Cochirleanca” (sec IV – V - E.N.).

În faţa bisericii cu hramul “Înălţarea Domnului” din satul Cochirleanca a fost ridicat, după anul 1990, un impunător monument, o coloană aşezată pe un postament de formă pătrată şi care se termină la partea superioară cu o cruce. La colţurile postamentului sunt stâlpi ce se unesc cu lanţuri din metal. Pe cruce se găseşte inscripţia, “Pentru eroi”. Pe faţa coloanei se află inscripţia “Eternă recunoştinţă eroilor neamului nostru românesc”, după care sunt înscrise numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

În centrul satului Târlele, pe un piedestal în trepte, surmontat de un soclu de formă pătrată, se înalţă un monument sub formă de templu antic pe care se sprijină o cruce. În spaţiul dintre coloane se află un înger cu o cruce. Inscripţia ne informează că este “Monumentul eroilor morţi în războiul din 1916- 1918 pentru întregirea neamului” şi că, “Acest monument sa ridicat de C. Popescu şi Ion Constantinescu, contribuind şi Banca Populară, în anul 1925 mai 28”, după care urmează numele celor care au contribuit material la ridicarea lui. De asemenea, sunt înscrise numele celor 30 de eroi ai satului căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. Monumentul este împrejmuit de un gard din lemn.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O POEZIE UMORISTICĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ferdinand - Comandant suprem al Campaniei din Bulgaria - 1913

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1913 pentru a celebra personalitatea Principelui Ferdinand, viitor rege al României, care a fost comandantul suprem al campaniei din Bulgaria. Medalia este confecționată din bronz, este rotundă, cu diametrul de 100,5 milimetri, avându-l ca gravor pe Tony Szirmai din Paris. În câmpul central al aversului este redat bustul Principelui senestra, înconjurat de inscripția circulară pe circumferință: “FERDINAND – PRINCIPE AL ROMÂNIEI”. Pe revers este redată o alegorie: Victoria întinzând o cunună de laur, sub care este aplicată o legendă pe șase rânduri: “COMANDANTUL / DE CĂPETENIE / AL / ARMATEI DE OPERAȚIUNI / DIN BULGARIA / 1913.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Emeric Tokoli

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1690, este confecționată din argint, are forma rotundă cu diametrul de 45,85 milimetri. În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc continuu este redat bustul lui Thokoly spre dreapta, înconjurat la periferie de inscripșia circulară: “EMERIC TOC KOL HUNGAROR REBELL CAPUT” (?). Pe revers, în interiorul unui cerc continuu, este reprezentat Icarus, ce îl reprezintă pe Thokoly și care s-a apropiat prea mult de soare și și-a ars aripile căzând în mare. Deasupra, în semicerc, este aplicată inscripția: “RETROCA DITAUDAX” (?), iar în exergă, anul “MDCLXXXIII”(1683).

Imre Thököly (variantă Emeric Tököli, născut în anul 1657 la Kezmarok, Slovacia și decedat în anul 1705 la Nicomedia, azi Izmit, Turcia), a fost principe al Transilvaniei, om de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților. În iunie 1682 s-a căsătorit cu principesa Ilona Zrinyi, văduva principelui transilvănean Francisk I Rakoczi. Sultanul Mehmed al IV-lea, l-a recunoscut ca rege al Ungariei Superioare, în schimbul plății unui tribut anual de 40000 de taleri. A fost recunoscut ca principe al Transilvaniei, un act formal, care nu s-a concretizat decât opt ani mai târziu. Thököly i-a sprijinit pe turci, la asediul Vienei din anul 1683, dar după victoria austriacă, a cerut medierea regelui polonez Ioan III Sobieski pentru o împăcare cu împăratul, oferind încetarea ostilităților dacă Curtea Imperiala va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei Superioare. Leopold a refuzat aceste condiții și i-a cerut capitulare necondiționată. Thököly a reînceput ostilitățile militare. Dar campania din 1685 a fost o succesiune de esecuri. Disperat a cerut ajutorul Pașei de Oradea dar acesta l-a luat prizonier și l-a trimis în lanțuri la Edirne, din cauză că încercase să negocieze cu Leopold. În 1686 Thököly a fost eliberat din prizonieratul turcesc și a fost trimis cu o mică armată în Transilvania, dar in 1688 expediția a sfârșit lamentabil. Turcii au devenit suspicioși și l-au întemnițat pentru a doua oară. În 1690, cu asentimentul sultanului și cu sprijinul politic și militar al domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, a intrat a treia oară în Transilvania, cu o armată de 16000 soldați, ardeleni, munteni și turci, și la 11 august a învins armatele generalului Donat Heissler și ale contelui Mihaly Teleki în Bătălia de la Tohanul Vechi – Zărnești. După aceasta mare victorie, Thököly a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta Transilvaniei, întrunită la Cristian, lângă Brașov. Nu și-a putut menține poziția din cauza presiunii militare și politice austriece, care l-a susținut pe principele Mihai Apafi al II-lea. În 1691 Thököly a părăsit definitiv Transilvania și s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde și-a continuat cariera. Dupa încă o încercare nereușită, în anul 1700, de a redeveni principe al Transilvaniei, s-a stabilit, cu soția sa, la Galata (lânga Istanbul).

Insigna - Connex GSM (Global sistem media)

Pe vremea când telefoanele fixe erau nelipsite din casele românilor, prima tentativă de a ne familiariza cu cele mobile a venit din partea companiei „Telefonica”, în anul 1993. Telefonul arăta cu adevărat hilar, cu un cablu și un acumulator portabil imens, drept pentru care ofertele companiei nu reușeau să trezească interesul românilor. Pe deasupra, telefoanele respective și abonamentele nu erau deloc ieftine. Apoi, deși avea un imperiu de neclintit bazat pe telefonie fixă, ori chiar și cartele în mare vogă pentru telefoane stradale, o altă tentativă a venit tocmai de la Romtelecom, cu toate că telefonul respectiv nu era tocmai ceea ce numim azi un telefon mobil. Era, totuși, o „adevărată inovație”. Era fără fir, avea taste în loc de disc rotativ și avea o antenă imensă, dar raza lui de acoperire nu depășea mai mult de vreo 20 de metri de la locuință. Trebuia să stea destul de mult timp pe încărcător și, desigur, nu funcționa deloc fără un abonament Romtelecom. De asemenea, instalarea lui în locuință, cu tot cu cabluri pentru acel suport-încărcător și codificarea aparatului pe numărul de fix al casei trebuia efectuată de un agent Romtelecom. Totul avea să se schimbe prin 1996, când Ministerul Comunicațiilor anunța organizarea unei licitații publice în vederea acordării licențelor de operare pentru primele două rețele de telecomunicații mobile din sistemul GSM. Momentul marchează practic începutul telefoniei mobile în România. Spre finalul anului, pe 15 noiembrie, au fost anunțați cei doi câștigători ai licitației – consorțiile Mobil Rom și Mobifon, care urmau în anul viitor să furnizeze servicii de telefonie mobilă GSM, o afacere despre care mulți spuneau la acel moment că nu va avea prea mari șanse de reușită. Cu toate acestea, introducerea fenomenului a început latent cu atragerea noii generații. La sfârșitul anului 1996, au apărut pe piață jucăriile ce arătau exact ca telefoanele mobile ale acelor vremuri (în special Alcatel sau Siemens) și scoteau diverse sunete polifonice la apăsarea tastelor, ori combinațiile mai multor taste, luminând verde sau portocaliu în ritmul sunetelor. Era un cadou perfect de Crăciun pentru cei mici. Însă primele telefoane reale ce urmau să apară încă nu vizau în nici un caz tineretul, ci doar adulții… bogați, oamenii de afaceri și VIP-urile. În sfârșit, în data de 15 aprilie 1997, s-a spart gheața! Și-a început activitatea primul operator GSM din România, MobiFon, operând sub brandul Connex. Lansarea tehnică a rețelei de telefonie mobilă digitală Connex a constituit un record mondial, fiind prima rețea de telecomunicații dezvoltată în numai 135 de zile. După 18 săptămâni, Connex își lansa serviciile în nouă orașe importante din România: București, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Timișoara și Sibiu. În anul 1998 Connex a introdus serviciul SMS bazat pe cartelă reîncărcabilă. În 1999 Connex a lansat serviciul de internet, XNET, iar în 2000, serviciul WAP (pentru neinițiați: acces de pe mobil la o variantă ultra-simplificată de internet, la început însemnând efectiv doar conținut text). În anul 2000, supremația Connex-ului s-a clintit puțin, fiind devansat de Dialog la capitolul numărul de abonați, revenindu-și în următorii ani pe poziția de lider, dar numai până în 2004… În anul 2002, Connex introducea serviciului de GPRS la cartelele reîncărcabile (Kamarad GPRS) și avea primul parteneriat cu o bancă, BCR, urmând ca în 2003 să lanseze și ei serviciile myBanking (începutul colaborării cu Raiffeisen Bank, dând posibilitatea utilizatorilor de servicii Connex să iși monitorizeze în timp real situația contului bancar, să își debiteze plățile catre Connex din propriul cont și să facă reîncărcări de cartele Connex). În anul 2005, Connex a lansat serviciile 3G (apel video, internet mobil de mare viteză), cu un an înainte de Orange, dar cel mai important: acesta era anul în care pachetul majoritar al acțiunilor s-a cumpărat de către Vodafone și a început procesului de integrare, rebrănduindu-se în trei etape. Pentru început și-a schimbat logo-ul, apoi a devenit Connex-Vodafone, introducând mai mult roșu în reclamele sale, ca în 26 aprilie 2006 să aibă loc lansarea oficială Vodafone în România, în cadrul unui show impresionant cu lasere în Piața Revoluției din capitală.

Insigna - Conferențiar universitar emerit

R.S.R. - (Republica Socialistă România)

Conferențiar universitar este o funcție didactică în învățământul superior din România, superioară celei de lector universitar/șef de lucrări și inferioară celei de profesor universitar. În cercetare, se echivalează cu funcția de Cercetător științific gradul II. Funcția de Conferențiar universitar se ocupă prin concurs. Candidații trebuie să îndeplinească o serie de condițiile minime, care sunt, potrivit legii:

deținerea diplomei de doctor;
în cazul învățământului superior medical, deținerea titlului de medic specialist
îndeplinirea standardelor minimale propuse de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și adoptate de Ministerul Educației Naționale
îndeplinirea standardelor stabilite la nivelul Universității sau facultății.

Conferențiarul universitar desfășoară activități didactice și de cercetare, potrivit statului de funcții. Norma didactică a unui conferențiar universitar este de 8 ore convenționale, din care cel puțin 4 activități de predare și poate cuprinde:

activități de predare;
activități de seminar, lucrări practice și de laborator, îndrumare de proiecte de an;
îndrumarea elaborării lucrărilor de licență;
îndrumarea elaborării disertațiilor de master;
îndrumarea elaborării tezelor de doctorat (în cazul deținerii abilitării;
alte activități didactice, practice și de cercetare științifică înscrise în planurile de învățământ;
conducerea activităților didactico-artistice sau sportive;
activități de evaluare;
consultații, îndrumarea cercurilor științifice studențești, a studenților în cadrul sistemului de credite transferabile;
participarea la consilii și în comisii în interesul învățământului.

O serie de alte activități presupun deținerea cel puțin a funcției de Conferențiar universitar:

membru în comisii de doctorat;
membru în organisme consultative ale Ministerului Educației Naționale
membru în comisiile pentru concursul de ocupare a funcțiilor de îndrumare și de control ale unui inspectorat școlar;
membru în comisiile pentru concursul de ocupare a funcțiilor de îndrumare și de control din Ministerul Educației Naționale.

Emerit este un titlu de onoare care se acordă oamenilor de știință, artiștilor, profesorilor, învățătorilor, medicilor și sportivilor care s-au distins prin activitatea lor. În România, titlul a fost instituit la 11 august 1950 printr-un decret și, din nou, prin decretul nr.190 din 27 iunie 1977 privind distincțiile de stat în Republica Socialistă România. Titlul de „artist al poporului” era echivalent cu „artist emerit”. Aceste „titluri” aveau ca formă de recunoaștere exterioară niște insigne care se purtau la rever. Ele aduceau, mai ales în deceniile 5 și 6 ale secolului al XX-lea, o serie de avantaje materiale și sociale.

Insigna - Confex România

Confex România este o companie românească care produce și exportă confecții textile, având filiale în mai multe localități. Compania produce și exportă: compleuri, fuste, pantaloni, fuste-pantalon, rochii pentru femei, veste, jachete, blaizere pentru femei, confectii sport pentru femei: tricouri, pantaloni sport și lenjerie intimă din tricot, din bumbac, din fibre artificiale, din tesaturi in amestec, din bumbac si in, din tesaturi poroase, din fibre artificiale sau din fibre in amestec.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII