Epaminonda's Blog.....: Mo - M - oN

1. În data de 30 decembrie 2016 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial două monede comemorativă care marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Mihail Grecu. Aversul monedelor prezintă: în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiunii „2016”; în partea de jos - inscripţia „....LEI” și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”, iar reversul prezintă: în plan central – efigia lui Mihail Grecu și paleta cu două pensule și în partea stângă - anii de viaţă ”1916-1998”;

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 50 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Personalități; calitatea - proof; metalul - argint; puritatea – 99,9%; greutatea – 13 grame; diametrul - 28 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 200 de exemplare.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 100 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Personalități; calitatea - proof; metalul - aur; puritatea – 99,99%; greutatea – 7,8 grame; diametrul - 24 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 100 de exemplare.

Mihail Grecu a fost un pictor român din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și care s-a născut la data de 22 noiembrie 1916 în localitatea Fărăoani și a decedat la data de 9 aprilie 1998 la Chișinău. Mihail Grecu a fost considerat un inovator și o „personalitate complexă și extrem de dotată", care „a revoluționat artele plastice din R. Moldova, dar și din spațiul ex-sovetic", rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura lui Mihail Grecu prezintă interes și prin inovații tehnologice (colajul, coloranți fluorescenți, efecte „metalice"). Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecarui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații tehnologice, gen colaj, coloranți florescenti sau pe baza de acril, diferitele tipuri de pitum, pigmenți de „bronz” și „aluminiu”. Experiențele tehnice cu coloranți moderni i-au permis să descopere posibilitățile materialului, finalitatea relației formă-materie. Format în spațiul cultural românesc, la Academia de Arte Frumoase din București, Mihail Grecu a rămas fidel tradiției românești în pictură. El a fost un model pentru mai multe generații de pictori, iar atelierul acestuia o adevărată școală pentru cei mai talentați artiști basarabeni. Iată câteva dintre premiile câștigate de marele pictor basarbaean: Premiul Mare al tineretului artistic din România (1935); Ordinul „Insigna de Onoare” (1960); Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale a URSS pentru merite deosebite în artă (1966); Titlul onorific al RSSM „Maestru Emerit în Arte” (1972); Premiul de Stat al RSSM (1978); Titlul de Artist al poporului al RSSM (1987); Laureat al Premiului de Stat al URSS (1990); Membru de onoare al ASM Moldova (1992) și Ordinul Republicii Moldova (1992).

2. În data de 30 decembrie 2016 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Hora. Aversul monedei prezintă: în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiunii „2016”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”, iar reversul prezintă: în plan central o ceată de dansatori și în partea de sus, urmând circumferința monedei, cu majuscule, este gravată inscripția „HORA”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 50 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Sărbătorile, cultura, tradițiile Moldovei; calitatea - proof; metalul - argint; puritatea – 99,9%; greutatea – 16,5 grame; diametrul - 30 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 250 de exemplare.

Hora este un dans tradițional din România și Republica Moldova. Este un dans țărănesc care reunește într-un cerc mare întreaga adunare. Dansatorii se țin de mână, făcând 3 pași în diagonală în față, stânga-dreapta-stânga, urmați de bătaie cu dreptul, apoi în spate, trei pași dreapta – stânga – dreapta, bătaie cu stângul, totodată învârtind cercul, în principiu invers sensului acelor ceasului. Participanții cântă cu toții versurile cântecului fiind acompaniați de instrumentiști. Țambalul, acordeonul vioara, viola, contrabasul, saxofonul, trompeta sau chiar naiul sunt instrumente care acompaniează de obicei o horă. Hora se dansează la nunți sau la mari sărbători populare. Hora cea mai cunoscută în aceste teritorii este Hora Unirii.

3. În data de 27 martie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă care celebrează personalitatea lui Vladimir Andrunachievici. Aversul monedei prezintă: în plan central – Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiei „2017”; în partea de jos – inscripția „50 LEI”; iar inscripția „REPUBLICA MOLDOVA” este gravată cu majuscule, urmând circumferința monedei. Reversul monedei redă: în plan central – efigia lui Vladimir Andrunachievici și imaginea parțială a unei formule matematice; în partea de sus este gravată inscripția „VLADIMIR ANDRUNACHIEVICI - MATEMATICIAN”, și în partea de jos - anii de viață „1917 -1997”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Personalități

- valoarea nominală - 50 lei, calitatea – proof, metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 13 grame, diametrul - 28 milimetri, forma – rotundă, cant – zimţat și tirajul - 200 exemplare.

Vladimir Andrunachievici a fost un doctor matematician moldovean, care s-a născut la data de 3 aprilie 1917 și a decedat la data de 22 iulie 1997. În perioada anilor 1947-1953, prof. Vladimir Andrunachievici a fost șef al Catedrei de Algebră și Geometrie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. El a contribuit substanțial la dezvoltarea învățământului matematic din RSS Moldovenească și la dirijarea cercetării în domeniul matematicii la Institutul de Matematică al Academiei de Științe a Moldovei. Este autorul a 2 monografii și a peste 100 de articole științifice referitoare la teoria inelelor și a modulelor. Cercetările sale au vizat teoria radicalilor, teoria structurală a inelelor și algebrelor asociative și teoria aditivă a idealelor. La data de 20 martie 1961, a înființat Institutul de Fizică și Matematică, devenind primul său director. La data de 1 august 1961, a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a RSSM. La data de 14 aprilie 1964, academicianul Vladimir Andrunachievici a devenit primul director al nou-înființatului Institut de Matematică al Academiei de Științe cu Centrul de Calcul în baza sectoarelor de matematică ale Institutului de Fizică și Matematică. În perioadele 1965-1974 și 1979-1990 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Academiei de Științe din RSS Moldovenească.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Colegiul național Mihai Viteazu - București - 150 ani 1865 - 2015

Educație de valoare - Educație pentru valori

Colegiul Național Mihai Viteazul din București este un liceu situat pe bulevardul Pache Protopopescu, nr. 62, în sectorul 2 al orașului. Până la sfârșitul primului război mondial instituția va funcționa în diverse locații. Școala ce poartă numele ilustrului voievod al Țării Românești, ctitor al primei uniri a Țărilor Române a luat ființă în anul 1865, ca o subdiviziune a liceului “Sf.Sava”. După doi ani și-a dobândit statutul autonom și s-a mutat în casele din strada Polonă, unde locuise pentru o lungă perioadă de timp Ion Heliade Rădulescu. În 1868 școala a primit statutul de gimnaziu și a purtat numele de “Mihai cel Mare”. În acel an s-a mutat din nou, de această dată în casele lui Iosif Kovejdi din strada Academiei no. 14. Mai apoi, școala este menționată în zona numită Cornescu, pe actuala stradă Regală (astăzi Câmpineanu). Peregrinările sediului școlii au continuat, după cum urmează: astfel, în 1871 în proprietatea lui I. Brezoianu din strada Scaune no. 14, apoi în strada Sfinților, având numele de gimnaziul “Mihai Viteazul”, în 1880, ca urmare a creșterii numărului de clase, în casele Elenei Popovitz din strada Rotari no. 9, în 1878, în casele Catargiu din strada Italiană, între 1889-1908, în strada Italiană, pe locul unde astăzi se ridică Colegiul Național “Spiru Haret”, apoi în 1908 în fostul locaș al școlii primare Petrache Poenaru și mai apoi al liceului de fete “Carmen Sylva”. În perioada ocupației militare germane a Bucureștiului (1916-1918) școala a funcționat în lăcașul liceului “Cantemir Vodă”, iar apoi, după 1919, s-a reîntors în vechiul sediu din Știrbei Voda.

Construcția actualului sediu din Bulevardul Pache Protopopescu 62 a început în anul 1921 și a fost finalizată, în linii generale, după patru ani. Rând pe rând au fost ridicate sălile de curs, laboratoarele de botanică, zoologie, geografie, acquarium, biblioteca (a carui fond inițial de carte s-a ridicat la 20000 de volume și care a fost deschisă încă de la început marelui public), internatul, o sală de spectacole cu o capacitate de peste 1000 de locuri, o capelă (înzestrată cu unul dintre puținele paraclisuri dintr-o unitate școlara din România epocii și care a fost inaugurată festiv în 1936 prin participarea patriarhului Miron Cristea), un amfiteatru (care a purtat numele ministrului liberal al educației, dr. Constantin I.Angelescu) și o sală de educație fizică, care de la început a fost foarte bine utilată. La un secol și jumătate de existență, prezentul onorează tradiția. Colegiul Național „Mihai Viteazul” este unul dintre liceele de top din București și din țară: în anul 2014, „Mihai Viteazul” ocupă locul al treilea în Capitală, conform rezultatelor obținute la examenul de bacalaureat. În plus, liceul se remarcă prin activitățile extra curriculare variate la care elevii pot participa. Din anul 2010 clădirea are statut de monument istoric.

Clubul sportiv Dinamo București

A XXV-a aniversare a clubului 1948 - 1973

Fotbal Club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională, iar stadionul Dinamo este folosit pentru partidele cu echipe de interes mai scăzut. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României și 2 Supercupe ale României.

Culorile tradiționale de joc ale echipei sunt alb și roșu. Pe lângă echipa mare, clubul Dinamo deține și o echipă secundă intitulată Dinamo II care evoluează în Liga a III-a pe stadionul din comuna Cernica. Din punct de vedere al tinerilor fotbaliști, clubul deține unul dintre cele mai importante centre de copii și juniori din România. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Dinamo București.

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008) - 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)
CAMPIONATE MONDIALE - 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )
CAMPIONATE EUROPENE - 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )
CAMPIONATE BALCANICE - 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )
JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE - 179 medalii (70 aur)
CUPA CAMPIONILOR EUROPENI - 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă, 1 tenis), 5 locuri II (scrimă), 1 loc III (scrima)
CUPA CUPELOR - 1 loc I (volei masculin)
RECORDURI OLIMPICE : 5
RECORDURI MONDIALE : 4
RECORDURI NAŢIONALE : 2.632
TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10.751

Campionatul mondial universitar

Handbal - România 4 - 12.I.1975

F.I.S.U. - U.A.S.C.R. (Federația internațională a sportului universitar)

(Uniunea asociațiilor studenților comuniști din România)

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal. Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4. Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.

Deasupra am postat câteva timbre filatelice emise pentru celebrarea acestui mare eveniment sportiv.

Insigna - Electronica 50 ani 1937 - 1987

Electronica București este o companie producătoare de electronice din România construită pe locul unui atelier electronic din perioada interbelică . Aici s-au produs de-a lungul vremii diverse tipuri de aparate de radio și televizoare dar și alte diferite aparate și dispozitive electronice necesare în economie. În data de 11 februarie 2004 compania a fost privatizată prin contractul de vânzare a acțiunilor reprezentând 50,3% din capitalul social al companiei. Valoarea totală a tranzacției a fost de 1,86 milioane euro, reprezentând prețul pachetului de acțiuni, investiții asumate, respectiv tehnologice și de mediu și capital de lucru.

De la cele peste 434000 de televizoare alb-negru și 75000 de televizoare color cât producea în anul 1989 Electronica a produs în anul 2003 doar 137 de televizoare color, o creștere sensibilă, până la 27000 de unități înregistrându-se în anul 2005. Începând cu anul 2006 compania asambla televizoare color și DVD-playere ale unor diverși producători străini precum: Hyundai, Toshiba sau Vortex. Din 5514 de persoane câte lucrau în anul 1989, numărul de angajați a ajuns la 60 în anul 2006. Iată o parte din binefacerile privatizării.

Insigna - Cooperativa Radio Progres

Cooperativa “Radio-Progres” București a fost o cunoscută unitate a cooperației meșteșugărești din capitală care a avut ca obiect de activitate producția, repararea și desfacerea unor piese, produse și dispozitive electrice și electronice. Din gama produselor realizate în cadrul cooperativei amintesc: pistoale de lipit, antene de cameră, difuzoare, uscătoare de păr, droturi, radiatoare de căldură, boxe, transformatoare, etc. Aici lucrau muncitori și tehnicieni bine pregătiți care adeseori se încumetau să execute și reparații la picapuri, magnetofoane, aparate de radio și chiar de televiziune. Cooperativa avea mai multe puncte de lucru în București.

Deasupra am postat o poză reprezentând ecusonul unui tehnician de la Cooperativa Radio-Progres București.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului și mai pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale Bucureștiului din vremuri diferite.