Epaminonda's Blog.....: NAZARE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză NAZARE, denumirea

alternativă NAZARETH, câteva trimiteri poștale ilustrate și

vederi generale precum și o insignă, un jeton și o medalie locale.

Sanctuarul Maica Domnului

Biblioteca municipală

Parcul

Piața centrală

Plaja de Nord

Fortul San Miguel

Funicularul

Vedere aeriană

Vederi generale

Trimiteri poștale

Jeton local

Insignă locală

Medalie locală

Alt model de bancnotă locală

cu denumirea localității - NAZARETH

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

INSPIRATĂ DE O FOTOGRAFIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

______xxx______

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL TELEORMAN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Secția numismatică Alexandria - 15 ani * 1998 - 2013

Secţia Numismatică din Alexandria este una dintre cele mai puternice secții numismatice din România, aceasta fiind a XXVI-a secție numismatică din compunerea Societății Numismatice Române. Ea a luat ființă în data 14 mai 1998, iar președinte de onoare ala acesteia a fost ales P.S.†Galaction. La data de 2 august 2001 preşedintele secţiei, d-na Veronica Predoi a demisionat, iar conducerea secţiei a fost preluată de P.S.†Galaction. Din acel moment colectivul secţiei, formată din 14 membri, a devenit unul foarte activ sub o conducere înţeleaptă. Ȋn perioada 1-2 septembrie 2007 are loc la Alexandria cea de-a XXXIII-a Reuniune a colecţionarilor de insigne. Ȋn cadrul festiv prilejuit de deschiderea reuniunii P.S.†Galaction este recompensat, în premieră cu primul premiu „Floarea de colţ”. Tot în acelaşi an P.S.†Galaction a avut un aport substanţial (am putea spune hotărâtor) în realizarea Simpozionului Naţional de numismatică de la Bucureşti - Otopeni. Ȋn anii 2011 şi 2012 s-au realizat, în parteneriat între Secţiile Numismatice Alexandria şi Petroşani, două Congrese Naţionale de insigne, foarte apreciate. Ȋn anul 2015 P.S.†Galaction organizează la Buşteni, în regim de avarie, am putea spune, Simpozionul Naţional de numismatică. Trebuie menţionat că în perioada 2004-2010 P.S.†Galaction a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Societăţii Numismatice Române, iar în 2011 a fost ales în funcţia de preşedinte onorific al Asociaţiei Colecţionarilor de Insigne din România. Pentru îmbogăţirea colecţiilor personale ale membrilor secţiei şi nu numai au fost iniţiate numeroase emiteri de medalii şi insigne. Având în vedre realizările enumerate şi multe altele la fel de valoroase, primul titlu de „Colecţionar emerit” i-a revenit P.S.†Galaction.

60 de ani de la nașterea prea sfințitului părinte

Galaction, Episcop al Alexandriei și Teleormanului

17.05.1953 - 17.05.2013

La mulți ani, sănătate și bucurii vă urează

membrii Secției numismatice Brașov

Familiile Neacșu, Samoilă, Dobraș

P.S Galaction, pe numele său de mirean Galaction Stângă, este episcopul Alexandriei și Teleormanului și membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care s-a născut la data de 17 mai 1953 în satul Constantin Brâncoveanu, comuna Dragalina, județul Călărași. A urmat Liceul Teoretic la Slobozia, iar în 1972, atras de "știința despre Dumnezeu", s-a inscris la Seminarul Teologic “Radu Vodă” din București. Pe 1 iulie 1974 este primit la Schitul Crasna, iar în 1977 este acceptat în monahism. Pe 2 noiembrie 1978 este hirotonit preot de Prea Sfințitul roman Ialomițeanul. În 1981, dupa absolvirea Facultății de Teologie din Bucuresti, este numit starețul Mănăstirii Crasna. Urmează studii de teologie și ecumenism la Bossey-Geneva, în Elveția. Pe 15 decembrie 1990 este ales exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, rămânând și stareț al Mănăstirii Crasna. În 1994 este înălțat la rangul de arhimandrit. La data de 1 septembrie 1996 a fost hirotonit ca Episcop al Alexandriei și Teleormanului. Sfinția Sa este și vicepreședinte al Societății Numismatice Române și președinte al Secției numismatice Alexandria. Un neobosit promotor al culturii, Preasfințitul Părinte Galaction a condus în ultimul deceniu, mișcarea numismatică dar și filatelică din Teleorman. Păstrând vii aceste pasiuni, este inițiatorul multor proiecte, expoziții, simpozioane sau colocvii numismatice atât la nivel local dar și la nivel național, ocupând şi funcţia de Vicepreședinte al Societății Numismatice Române, sub egida Academiei Române.

Centenarul Societății Numismatice Române - 100 ani

Cinci ani de la înființarea Secției Numismatice Alexandria 1998 - 2003

Era pe la începutul de veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancNotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Insigna - A 45-a expoziție națională de insigne

7 - 9 iunie 2019 Turnu Măgurele

A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne din România)

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţiei Colecţionarilor de Insigne din România (A.C.I.R.). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Insigna - Al XI-lea Congres național de insignografie

7 -9 iunie 2019 Turnu Măgurele

A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne din România)

Turnu Măgurele, în limba turcă - Kule, în limba bulagară –Holavnik, este un municpiu din judeșul Teleorman, aflat în sudul țării, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea. Prima atestare documentară a localității apare într-o diplomă emisă de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu prilejul luptelor purtate aici din anul 1394. Cetatea a fost deținută de Imperiul Otoman, cu intermitențe, între anii 1417-1829, fiind raia turcească din sângeacul Nicopolelui. După războiul ruso–turc (1828 - 1829) localitatea întră în componența Țării Românești. După 1829 localitatea este strămutată pe dealul din apropiere, în apropierea localitătilor Odaia și Măgurele, iar cetatea este demolată. Din 1839 este reședința județului Teleorman până în 1950 și încă o dată din 1952 până în 1968, când, în urma reorganizării administrative, pierde statutul de reședință în favoarea orașului Alexandria. Sistematizarea comunistă a avut un impact major asupra urbanisticii localității, iar inființarea Combinatului de Îngrășăminte Chimice (1962) a transformat orașul într-unul industrial. Urbanizarea forțată a făcut ca populația orașului să crească substanțial pentru ca în 1992 să se ajungă la aproape 37000 de locuitori. După Revoluția din 1989 municipiul suferă un declin accentuat ca urmare a restrângerii activităților industriale și economice și a migrației populației spre marile orașe precum și spre alte state europene. Municipiul Turnu Măgurele și împrejurimile sunt dominate de întinsa Câmpie Română fiind reprezentat de două formațiuni bine individualizate: așa-zisele câmpii joase (luncile râurilor) și spațiile interfluviale. Din prima categorie fac parte: lunca Dunării, care este cea mai întinsă luncă și cu altitudinea cea mai mică și lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenței râului cu Dunărea, în rest reducându-se la o fâșie îngustă, cu o vegetație constituită din păduri de copaci de esență moale. Sensul de curgere pentru fluviul Dunărea este de la vest spre est, iar pentru celelalte râuri de mai sus este de la nord la sud. Fluviul Dunărea constituie frontieră naturală cu Republica Bulgaria. Malul fluviului Dunărea este de tip jos, împădurit și supus erodarii. La distanța de 50 –100 m față de fluviul Dunărea este amenajat un dig de protecție la inundații. În zonă se produc doar inundații naturale, de regulă primăvara (nu sunt amenajate incinte special destinate pentru inundații controlate). În zona portului Turnu Măgurele malul la fluviul Dunărea este consolidat pe o lungime de 1.000 de metri. În zonă se produc doar inundații naturale, de regulă primăvara. În zona Turnu Măgurele nu există poduri care traversează frontiera, nu există locuri de exploatare industrială a vadurilor (balastiere) și nu există locuri greu accesibile. Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (numit astfel pentru a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu s-a hotărât la data de 27 februarie 1836, în timpul domniei lui Alexandru Ghica. Denumirea de "Măgurele" a fost adăugată mai apoi după numele satului lângă care s-a așezat și a celor două măguri ce străjuiesc înălțimile apropiate. Planul orașului a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub forma a două cercuri aproape tangente interior, cu trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri și două din ele, simetrice, pe două coarde tangente cercului mic; celelalte străzi au forma unor arcuri de cerc exterioare cercului mic și înscrise în cercul mai mare) stabilind astfel străzile, piețele, locurile pentru construcțiile proprii și suprafața locurilor de casă (vezi planul alăturat). La întocmirea planului orașului s-a ținut seama de configurația terenului, precum și de direcția vânturilor dominante și de aceea multe străzi nu sunt drepte, ci în formă de arcuri de cerc, cu excepția celor trei străzi principale. Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două sate vechi ale așezării, Măgurele și Odaia - devenite comune suburbane. În anul 1962 aici s-a înființat Combinatul de Îngrășăminte Chimice. Decizia amplasării la Turnu Măgurele i-a apartinut lui Gheorghe Gheorghiu-Dej influențat, din câte se pare, de Zaharia Stanuc. Combinatul făcea parte din rețeaua de combinate chimice construite în toată țara pentru a deservi agricultura. În urma sistematizării orașului s-a dărâmat mult dar totusi au rămas câteva clădiri reprezentative pentru oraș: Catedrala "Sfântul Haralambie" (1902), Teatrul din parcul Central, Colegiul Național "Unirea" (1919), Banca Națională, Casa Angelescu, Biserica "Sfânta Vineri" (1864), Camera Agricolă azi Clubul Elevilor, Banca Cooperativei Agricole, Palatul de Justiție (1914), Turnul de Apă (1910), etc. au fost salvate de proiectele sistematizării. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 24772 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 30089 locuitori), dintre care: români – 85,68%, romi – 2,77% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Turnu Măgurele, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 87,69% și restul – nedeclarată sau altă religie. Municipalitea are în subordine un număr de 8 grădinițe, 4 școli generale, 4 licee și un seminar teologic creștin-ortodox. În afară de vechile clădiri enumerate mai sus orașul are și câteva monumente: Monumentul Dorobanțului și Monumentul Independenței, ambele în memoria eroilor căzuți în războiul de independență; Statuia lui Mircea cel Bătrân și Bustul Generalului David Praporgescu. Enumăr mai jos câteva personalități care s-au născut sau au trăit pe aceste meleaguri: David Praporgescu – general erou, Hortensia Papadat Bengescu – scriitoare, Hariclea Darclee – soprană, Gherase Dendrino – compozitor, Zaharia Stancu – scriitor, etc.

Alexandria este un municipiu și reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române, pe partea dreaptă a râului Vedea, la 88 km distanță de capitala României - București. Întemeiat în anul 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. Sus am postat stema actuală a municipiului, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Alexandria, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale.

Gara

Bulevardul Gheorghe Manu

Biserica Sfântul Alexandru

Hanul Alexandria

Parcul

Statuia Cuza Vodă

Prefectura

Primăria

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Cimitirul eroilor

Cinematograful - Patria

Judecătoria

Liceul de băieți Alexandru Ghica

Moara Brătescu

Podul peste Vedea

Primăria veche

Școala primară nr.2 și Judecătoria

Școala primară nr.1

Strada Carol I

Strada Principele Nicolae

Vedere generală

Vedere

Teleorman este un județ din România, provincia istorică Muntenia, cu reședința în orașul Alexandria. Județul se întinde pe 5790 kilometri pătrați și numără aproximativ 360000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este compus din 3 municipii (Alexandria, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele), 2 orașe (Zimnicea și Videle) precum și 92 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Teleorman, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din timpuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.