Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE – ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ, DEBARCADERUL, BUSTUL REGELUI CAROL I, BISERICA “SFÂNTUL ANTON” ȘI BISERICA “GRECESCU” DIN MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN

1. Instituția actuală Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți din municipiul Drobeta-Turnu Severin este o clădire modernă situată în Piața Radu Negru, la nr.1 și este subordonată Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova.

Nu am găsit niciun fel de informații despre vechiul edificiu al finanțelor severinene, nici măcar nu știu dacă edificiul mai este în picioare sau nu. Nu ne rămâne decât să admirăm de pe cartea poștală această frumoasă clădire. Rămân la ideea că înainte se construia cu mult mai mult bun gust.

2. Gara fluvială (debarcaderul) din Drobeta Turnul Severin este situată pe strada Portului, nr.1, și are denumirea oficială și completă actuală C.N.F.R. NAVROM S.A (Compania națională fluvială română NAVROM – societate pe acțiuni), sucursala Drobeta.

Ea oferă servicii de: transport fluvial de pasageri, traversarea Dunării cu bacul pentru autovehicule și persoane în zona Chiciu – Ostrov, activități de turism în zona Drobeta Turnu Severin – Orșova – Cazanele Dunării, organizarea de evenimente la bordul navei-restaurant “Mehedinți” și pe terasa-restaurant “Vraja Dunării”.

Gara are următoarea dotare: un împingător de 800 cai putere, două remorchere de 400 și 550 cai putere, un ferryboat pentru transbordarea autovehiculelor, o navă de pasageri pentru voiaje scurte dotată cu 4 săli de restaurant și o șalupă de 150 cai putere.

3. Bustul Regelui Carol I al României din municipiul Turnu Severin a fost dezvelit în data 10 mai 1902 în parcul Liceului Traian din localitate.

Nu întâmplător a fost alese data și locul de dispunere al acestui bust. Se știe că în data de 10 mai a anului 1866 Carol I a depus jurământul de domnitor al României în Parlamentul țării. La Turnu Severin a pus prima dată Carol I piciorul pe pământ românesc, îndreptându-se apoi spre capitala București. Dacă în anul 1890 s-a pus piatra de temelie a liceului Traian, inițial denumit Neagoe Basarab, în anul 1897 însuși domnitorul Carol I a făcut o vizită la acest liceu. Nu am informații dacă acest bust mai este și astăzi în picioare, căci dacă exista postam cu siguranță și o poză recentă a bustului. Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Liceul Traian (denumire veche Neagoe Basarab) își are originea în clasa gimnazială cu 79 de elevi și doi profesori, înființată la data de 1 septembrie 1883.

În domnia lui Carol I, în anul 1890 s-a pus piatra de temelie a impunătoarei clădiri existente și azi undeva pe un promontoriu lângă Dunăre, în mijlocul unui mare și frumos parc. Proiectul a fost realizat de către celebrul arhitect mehedinţean Alexandru Săvulescu și era menit a arăta latinitatea si unitatea noastră. Pe frontonul clădirii sunt busturile poetului latin Ovidius, ale lui Vasile Alecsandri şi Ion Heliade Rădulescu, iar deasupra - două personaje feminine, întruchipări alegorice ale Moldovei și Munteniei, ţinând coroana învingătorului popor român.

4. Biserica catolică din municipiul Turnul Severin, nume oficial Biserica “Sfântul Anton”, este situată pe strada Aurelian, nr.24.

Inițiativa construirii acestei biserici a fost lansată în anul 1860, pentru satisfacerea nevoilor spirituale ale comunității de această religie din oraș, însemnată ca număr și stare materială. Astfel, în anul 1858, comunitatea catolică din Severin număra 600 de suflete, fapt ce determină numirea unui preot stabil. În anul 1860, N. A. Niculescu, fost prefect de Mehedinți, donează două locuri pentru construcția bisericii. Parohia Turnu Severin a fost înființată în anul 1861, prin numirea preotului franciscan Probus Szabo ca misionar stabil în zonă. Intermediar între comunitatea romano-catolică și autoritățile administrative pentru construcția bisericii a fost un timp dr. Carol Davila. Donația lui N.A. Niculescu nu a fost recunoscută de primărie decât în 1864, la intervenția autorităților centrale. În acest an încep și preparativele de ridicare a bisericii și, concomitent, a școlii comunității catolice. Divergențele dintre comunitatea catolică din oraș și Arhiepiscopia romano catolică din București, au dus la amânarea începerii construcției bisericii până în anul 1885. Construcția a fost realizată în stil neogotic, biserica având următoarele dimensiuni: lungime 26 m, lățime 13 m, turla 28 m, cu o navă de 19 m lungime și 10, 5 m lățime, prezbiterul având 8, 25 m lungime și 5, 53 m lățime. Biserica a fost terminată și sfințită în 1887 de către Paul I. Palma, Arhiepiscop de București, însoțit de Hipolit Agosto, Episcop de Nicopole. Slujbele în noua biserică au început în 1888, iar hramul bisericii a fost fixat pe 8 decembrie („Neprihanita Zămislire”).

Între anii 1903-1904, a fost finalizată turla, înzestrată cu trei clopote. Biserica a fost grav avariată în urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea război mondial, dar a fost reparată ulterior. Starea actuală a bisericii și a casei parohiale este foarte bună, deoarece între anii 1990-2000 s-au realizat multe lucrări. Actualmente, Biserica romano catolică constituie locul de închinăciune pentru cele 187 de familii și circa 450 de credincioși din parohia din Drobeta Turnu Severin.

5. Biserica “Grecescu” din Drobeta Turnu Severin este o ctitorie din anul 1868 aparținând familiei de boieri Ioan şi Ioana Grecescu, care au ridicat şi spitalul din apropiere, cunoscut sub acelaşi nume.

La realizarea proiectului, Carol I a angajat arhitectul Capitalei, urmând ca biserica să se ridice după stilul celei domneşti de la Curtea de Argeş. Biserica Grecescu este situată în partea de sud-vest a municipiului Drobeta Turnu Severin, pe terasa Dunării (str. Decebal, nr.2) şi impresionează prin stilul său arhitectonic, având hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Valoarea şi frumuseţea acestui locaş religios sunt date şi de pictura interioarã (stil neoclasic), creaţie a lui Gheorghe Tătărescu (1872). Lucrarea a fost făcută pe cheltuiala lui Gh. Poenaru (1000 de galbeni imperiali austrieci), când ctitorii nu mai erau în viaţă. Biserica a fost sfinţită în anul 1875, iar în anul 1884 a devenit catedralã ortodoxă a oraşului Turnu Severin. Acoperişul bisericii a fost făcut iniţial din tablă de aramă, dar a fost smuls de germani în 1917, iar cel de azi datează din anul 1920. Ioan Stoian Grecescu intenţionase să construiască biserica în centrul oraşului, în Piaţa Radu Negru (actualul BIG) , cu destinaţia de biserică numită “ Episcopia Severinului”. În acest sens Grecescu a depus, la 17 martie 1863, la Primăria Severin cererea de atribuire a locului de construcţie căreia, după rezoluţii favorabile depuse la primarul Costache Cârjeu şi de consiliul comunal (magistratul oraşului), i se comunică petentului în iunie acelaşi an, că “înfăptuirea promisiunilor municipalităţii a fost amânată până în februarie 1866”. Atitudinea autorităţilor l-a mâhnit pe I.St. Grecescu şi l-a determinat să-şi schimbe intenţiile, materialele strânse şi cărămida fabricate iniţial pentru biserică fiind folosite tot în binele comunităţii severinene şi anume pentru construcţia Spitalului Grecescu. Începerea lucrărilor la spital n-a dus, totuşi, la abandonarea proiectului bisericii, pentru ridicarea acesteia Grecescu cerând să-i fie atribuit un teren în imediata vecinătate a spitalului. Întâmpinat şi de această dată cu ineleganţă de către autorităţi, Grecescu a fost ajutat să-şi împlinească visul de protestul energic al orăşenilor faţă de poziţia duplicitară a municipalităţii şi, mai cu seamă, de sprijinul dat de însuşi principele Carol I, aflat, din fericire, în vara anului 1867, în vizită la Tr. Severin împreună cu dr. Carol Davila. Cu acest prilej, domnitorul l-a cunoscut personal pe I.St. Grecescu, şi prin mijlocirea lui Carol Davila, a aranjat ca în scurt timp ctitorul să dispună de planurile bisericii, întocmite la Bucureşti de inginerul arhitect Enderle. Ridicată după modelul bisericii de la Curtea de Argeş, la data de 10 mai 1868, de ziua suirii pe tronul României a lui Carol I, s-a pus piatra fundamentală a bisericii. Sub aspect arhitectural, planurile bisericii au urmat modelul bisericii domneşti de la Curtea de Argeş, cu cele două turle mici din faţă, înscriindu-se în stilul clasic al vechilor mânăstiri româneşti.

Construcţia se caracterizează prin soliditate, făcută din cărămidă. Începută în primăvara lui 1868, pâna în toamnă lucrările au ajuns la rotund, Carol I vizitând amănunţit edificiul în primavara lui 1869, când l-a condus până la graniţă pe fratele său Leopold de Hohenzollern, aflat în vizită în România. La data morții lui I. St. Grecescu (1875) biserica era aproape terminată. Pictura a fost executată până în 1872 de Gheorghe Tătărescu, pe banii (1000 de galbeni imperiali austrieci) daţi de Gh. Poenaru şi sotia sa Maria. În anul 1876 a avut loc sfinţirea bisericii în prezenţa P.S. Episcop D.D. Calinic al Râmnicului Noului Severin. Biserica este în formă de cruce după planurile arhitectului mai sus amintit și modelul mănăstirii Curtea de Argeș.

La intrare se află un vestibul urmat de naos, pronaos și altar despărțite de arce. De asemenea biserica are două turle deschise și doua turle în spirală din beton. La intrarea în biserică, în partea de miazănoapte este scrisă Pisania: ,,S-a început fondațiunea acestui Sfânt lăcas de repausatul unchiul nostru Ioan Stoian Grecescu în memoria sa, a repausatului unchiului său Constantin Popovici Grecescu și a consoartei sale Ioana, în urma de care încetând din viață unchiul nostru Grecescu la 26 octombrie 1873, s-a terminat de noi Ioan Manolache Totoroață și Ioan Marin Gămănescu, nepoții și moștenitorii săi testamentari, și s-a sfințit de Prea Sfinția Sa parinte Episcop al Eparhiei Râmnicul Noul Severin, D.D.Athanasie, în ziua de 8 noiembrie 1875. Domnul George Poenaru cu consoarta domniei sale Maria a dăruit pictura de una mie galbeni”. Pictura a fost spălată și restaurată în mai multe rânduri, astfel: în anul 1898 de pictorul profesor Al.Resmeriță, în anul 1908 de pictorul Theodor Zarma, în anul 1938 de pictorul D.Norocea, iar în anul 1965 de către pictorul Traian Trestioreanu, dupa care s-a făcut resfințirea bisericii de către I.P.S.Mitropolit Firmilian Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Ion Antonescu

Ion Victor Antonescu (născut la data de 2 iunie 1882 în Piteşti şi decedat la data de 1 iunie 1946 în închisoarea Jilava), a fost un om politic român, ofiţer de carieră, general, şeful secţiei de operaţii a Marelui Cartier General al Armatei române în primul război mondial, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, şi Ministru de Război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi Conducător al Statului cu puteri dictatoriale.

Ion Antonescu a decis intrarea României în al doilea război mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile româneşti pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena şi Pactului Ribbentrop Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. A fost demis de la conducerea statului de către regele Mihai prin actul de la 23 august 1944. La data de 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din Bucureşti. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împuşcare la închisoarea Jilava. Ion Antonescu a fost și a rămas un personaj controversat al istoriei noastre. Deasupra am postat o fotografii cu Antonescu dând mâna cu militarii români de pe frontul de est.

Mihail Maximilian - trofeul

Ediția a I-a 2000 Fundația Stelar

Mihai Maximilian (cunoscut ca și Puiu Maximilian) a fost un scriitor român, textier umoristic sau muzical, care s-a născut la Galați în anul 1934 și a decedat în data de 14 decembrie 1998 la București. A fost soțul marii actrițe de comedie românească - Stela Popescu și cel mai important scriitor de revistă din ultima jumătate a secolului al XX-lea, un creator de teatru, profund și original, cum puțini a avut revista românească contemporană. Autor și regizor, el a strălucit în teatrul de revistă și în jurul lui au strălucit actorii, scena și prietenii. A slujit cu umor noblețea cuvântului, spiritul și subtilitatea revistei, căruia i-a dăruit farmec și personalitate. În toate teatrele din țară cu care a colaborat Maximilian a creat actori de revistă.

Fundația culturală “Stelar” condusă de străluciții actori de revistă Stela Popescu și Alexandru Arșinel a decis să omagieze în fiecare an la mijloc de decembrie, memoria marelui creator de revistă prin acordarea Trofeului “Mihai Maximilian” unor personalități care au contribuit la supraviețuirea și creșterea revistei românești.

Uniunea medicală balcanică

A 40-a aniversare a Uniunii medicale balcanice

1932 - 1972 Sănătate - Prietenie

Conferinţa balcanică din data de 5 octombrie 1930, desfășurată la Atena a adoptat o rezoluţie indicând formarea unui Birou de informaţii sanitare, organizarea unei Conferinţe Medicale Balcanice şi publicarea unui Buletin de informaţii sanitare. La Conferinţă balcanică, desfăşurată la Bucureşti în anul 1932, dr. doc. M. Popescu-Buzeu a prezentat un raport privind fondarea unei Confederaţii Medicale Balcanice, care a fost acceptată sub numele de Uniunea Medicală Balcanică (U.M.B.) înfiinţarea secţiunilor naţionale în fiecare ţară balcanică: Albania, Bulgaria, Cipru, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia, conduse de către un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, stabilirea şi întreţinerea relaţiilor dintre medici şi alţi oameni de ştiinţă, promovarea cercetării medicale şi organizarea de manifestări ştiinţifice. UMB a adoptat ca limbă oficială pentru comunicare – limba franceză. Președintele uniunii era chiar preşedintele Consiliului Naţional care organizează manifestarea ştiinţifică, iar secretar - dr. doc. M. Popescu-Buzeu, sediul Uniunii stabilindu-se la București. A fost, de asemenea, adoptat statutul care prevedea organizarea Săptămânilor Medicale Balcanice odată la doi ani, emblema, deviza dar și publicațiile UMB. Pe strada Georges Clémenceau din sectorul 1 al Capitalei se află imobilul Fundaţiei Elias, la subsolul căruia este găzduit Secretariatul UMB. UMB este o prestigioasă asociaţie medicală regională care merită susţinută, mai ales că ţării noastre i se recunoaşte paternitatea şi prioritatea.

Insigna - Fizică - U.T. (Universitatea tehnică)

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca cuprinde doisprezece facultăți repartizate în cele două centre universitare, Cluj-Napoca și Baia Mare, la care se adaugă extensiile în localitățile Alba Iulia, Bistrița, Satu Mare și Zalău. Oferta educațională, organizată în sistem Bologna, cuprinde programe de licență, masterat și doctorat, precum și programe de formare continuă. Domeniile de studii au o largă cuprindere, de la inginerie la arhitectură, științe fundamentale, socio-umane și arte. De asemenea, în cadrul Universității Tehnice, funcționează Departamentul pentru Educație Continuă, Învățământ la Distanță și cu Frecvență Redusă, care organizează și derulează activități și programe de educație continuă, cursuri postuniversitare, programe și cursuri de dezvoltare profesională continuă sau bazate pe standarde ocupaţionale. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca este preocupată de schimbul internațional de valori științifice, iar această tendință se regăsește în cele peste 400 de acorduri de colaborare interuniversitară sau în numărul mare de mobilități ale studenților. Deschiderea în continuare spre spaţiul european și mondial al învăţământului şi cercetării printr-un proces statornic de internaţionalizare reprezintă unul dintre obiectivele majore ale universității. Cercetarea este, alături de educaţie, principala prioritate a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. În toate facultăţile universităţii fiinţează structuri de cercetare, de la colective, grupuri şi laboratoare, până la centre şi platforme de cercetare. Performanţa ancorată în perspectiva mediului socio–economic, vizibilitatea şi cooperarea internaţională, precum şi noutatea ştiinţifică şi interdisciplinaritatea sunt câteva dintre caracteristicile mediului de cercetare din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Direcţiile de cercetare deschise sunt orientate pe priorităţile şi perspectivele pe plan mondial: de la tehnologia informaţiei şi comunicaţii, la energii regenerabile şi ecologie; de la superconductivitate, spintronică şi nanomateriale, la management şi robotică; de la mecatronică şi inginerie electrică, la autovehicul şi locuinţa viitorului, ori la urbanism și societate.

Fizica este ştiinţa care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele de mişcare ale acesteia, precum şi transformările lor reciproce.Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia şi chiar unele ramuri ale matematicii şi biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit ştiinţă modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deşi frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă ştiinţă a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte ştiinţe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, şi uneori influenţează matematica sau filozofia. Astăzi, fizica este un subiect vast şi foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară şi optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică şi astrofizică.

Insigna - Victoria

Victoria este zeița victoriei în mitologia romană și care în mitologia greacă se numește Nike. Această zeiță a fost recunoscută ca un mediator de succes între zei și oameni nu numai în război ci și în tot felul de neînțelegeri între muritori.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII