Epaminonda's Blog.....: Ro - M

Admiri mai jos admiri cele mai recente trei monede comemorative emise de către Banca Națională a României.

Această monedă este confecționată din argint cu puritatea de 99,9% și a fost emisă în data de 11 februarie 2013 pentru a celebra Trecera a 350 de ani de la înălţarea bisericii de lemn Sfinţii Arhangheli din localitatea Rogoz, județul Maramureş. Alte caracteristici tehnice ale monedei sunt: valoare nominală - 10 lei, greutate - 31,103 grame, diametrul - 37 de mm, margine - zimțată, calitate - proof și tiraj - 500 de exemplare. Pe aversul monedei se prezintă imaginea bisericii de lemn Sfinţii Arhangheli din Rogoz şi siluetele din faţă şi din profil ale bisericii, iar pe revers icoana Sfintei Treimi din absida altarului bisericii.

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din localitatea Rogoz, județul Maramureș este una dintre cele mai interesante și valoroase din Transilvania. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, moment susținut de inscripția de la intrare care evocă invazia tătară din 1661. Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia tătară de la 1661. În anul 1785 biserica a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man.

Această monedă este confecționată din aur cu puritatea de 90 % și a fost emisă în data de 25 februarie 2013 pentru a celebra Trecera a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian. Alte caracteristici tehnice ale monedei sunt: valoare nominală - 100 lei, greutate - 6,452 grame, diametrul - 21 de mm, margine - zimțată, calitate - proof și tiraj - 250 de exemplare. Pe aversul monedei se prezintă partea superioară a Columnei lui Traian, iar pe revers partea inferioară a monumentului.

Columna lui Traian este un monument antic din roma, construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminată în anul 113 columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele Forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589 - 1590, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar dispărută încă din antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru.

Această monedă este confecționată din argint cu puritatea de 99,9% și a fost emisă în data de 4 martie 2013 pentru a celebra Trecera a 300 de ani de la începerea construcţiei Mănăstirii Antim din Bucureşti. Alte caracteristici tehnice ale monedei sunt: valoare nominală - 10 lei, greutate - 31,103 mm, diametrul - 37 de mm, margine - zimțată, calitate - proof și tiraj - 500 de exemplare. Pe aversul monedei se prezintă detalii din arhitectura bisericii mănăstirii Antim din Bucureşti - un fragment din frontonul cu cruce şi rozeta - , iar pe revers imaginea bisericii mănăstirii Antim din Bucureşti, portretul ctitorului Antim Ivireanul și anul începerii construcţiei „1713”.

Mănăstirea Antim din municipiul Bucureşti, ctitorită de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicată în perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în care se păstra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape două sute de metri spre apus. Iniţial, mănăstirea avea forma unei cetăţi, cu biserica în centru; pe laturile care descriu perimetrul unui pătrat erau chiliile, iar în fiecare colţ era câte un turnuleţ. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime şi 10 metri lăţime, naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind de structura vechilor biserici sârbeşti. La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul şi cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, şi având acelaşi model sculptural cu stranele. Deasupra uşii de la intrare, sub pisanie, se află decoraţia sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinţei şi smereniei, încadrat de o cunună de lauri şi având în partea superioară o stea. În prezent, ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduieşte, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administraţiei patriarhale, precum şi biblioteca Sfântului Sinod. Mănăstirea Antim este reşedinţă a episcopilor vicari patriarhali.

***

DOUĂ EPIGRAME

DE 8 MARTIE

Autori; Alexandru Clenciu și George Zarafu

_____________xxXxx_______________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN

JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

500 de ani de atestare documentară a ctitoriei mușatine

(Biserica) "Precista" - Bacău * 1491 - 1991

Societatea numismatică română - Secția Bacău

Ștefan al III- lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia — după cum am spus — fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

***

Alexandru a fost unul dintre cei opt copii naturali ai marelui domnitor moldovean, Ştefan cel Mare. Se ştie că domnitorul Ştefan a avut trei căsătorii oficiale dar a avut şi multe ţiitoare în toată Moldova.

Biserica “Precista” din Bacău a fost zidită în anul 1491 de către Alexandru Vodă, fiul şi coregentul lui Ştefan cel Mare care îşi stabilise reşedinţa la Bacău. Biserica, din cărămidă aparentă, este tipică pentru seria ctitoriilor domneşti din această epocă.

Iulian Antonescu - Fondatorul muzeului din Bacău

Golești - Argeș - România

Iulian Antonescu (născut la data de 26 iulie 1932 și decedat la data de 24 ianuarie 1991), a trăit intens, a ars ca o torţă întru luminarea trecutului nostru, sub multiplele sale ipostaze. Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, prezenţă activă, vreme de aproape patru decenii, în varii domenii, de la istoriografie, arheologie, muzeologie şi apărător al monumentelor istorice, al ansamblurilor ce mobilează şi înnobilează oraşele noastre.

A 40-a aniversare a proclamării republicii * 1947 - 1987

Asociația filateliștilor din România - Filiala Bacău

Expoziția republicană de întreguri poștale - Bacău - 1987

Această medalie are diametrul de 60 de mm.

Insignă - Letea Bacău * 1881 - 1971

Letea Bacău este o companie producătoare de hârtie pentru ziar din România. Letea este singurul producător de hârtie de acest tip din România și cel mai important din sud estul Europei. Capacitatea de producție anuală este de circa 80000 de tone. Această fabrică s-a inaugurat în anul 1881.În prezent Fabrica de hârtie "Letea" Bacău este într-o situație financiară foarte precară.

Insigne din fotbal - set 2 buc.

D. Dinamo Bacău

SC Bacău este un club de fotbal din Bacău care în prezent joacă în Liga II. Clubul a fost înființat în anul 1950 sub numele de Dinamo Bacău. Echipa se afla, atunci, sub tutela Ministerului de Interne, ca și alte cluburi numite astfel, precum Dinamo București. Conducătorii clubului băcăuan au decis, ulterior, să separe clubul de minister. Astfel, l-au redenumit Sport Club Bacău și l-au alăturat altor sporturi precum atletismul sau tenisul. Cea mai bună performanță a clubului este cea din anul 1969 când echipa a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Orașelor Târguri, predecesoarea Cupei UEFA sau Europa League de astăzi, când a fost eliminată de redubila echipă londoneză Arsenal Londra. Alte denumiri ale clubului, de-a lungul timpului, au mai fost fost; FC Bacău, FCM Bacău sau Selena Bacău. Deasupra am postat câteva logo-uri ale clubului băcăuan de fotbal, peste timpuri.

_____________ooOoo_____________