Epaminonda's Blog.....: MONTEUX

Mai jos am postat câteva monumente de cultură şi arhitectură specifice localităţii franceze MONTEUX, precum şi o insignă locală.

Fântâna Nicolas Saboly

Nicolas Saboly este un poet şi compozitor francez care s-a născut în anul 1614 chiar în localitatea Monteux şi a decedat în anul 1675 în localitatea Avignon.

Statuia Preafericitului Saint Jean

Gara - Intrarea

Gara - Peronul

Poarta Avignon

Poarta veche

Turnul Clementine

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Mariana Dobrin

REZOLVARE FUNERARĂ

În cimitir e-o mare criză,
Cu greu găseşti o groapă-acum,
Dar, la o scurtă analiză,
Găseşti destule gropi … pe drum.

DEFINIŢIA BARONILOR

Şmecheri cu avere mare,
Sunt organizaţi în găşti,
Când e vorba de votare
Sunt năvod de prins mulţi ...proşti.

__________xxXxx__________

O MEDALIE ŞI

CÂTEVA INSIGNE DIN

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Liceul "Gheorghe Lazăr" - Bucureşti * 1860 - 1985

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţează pe 18 ianuarie 1860 al doilea gimnaziu în limba română din Bucureşti şi îi dă numele domnitorului Gheorghe Lazăr, cel care ,,a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”. Ziua liceului se va sărbători de atunci la această dată, când școala și-a deschis porțile. Decretul înfiinţării liceului poartă semnătura regelui Carol I și data de 20 mai 1890. În toamna lui 1890 se inaugurează noul local de lângă Cișmigiu. Noua construcție, proiectată de arhitectul F.G.Muntureanu, cu studii în Anglia, este o bijuterie arhitectonică, de o sobrietate elegantă, îmbinând mai multe stiluri: de la cel brâncovenesc până la cel neoclasic englez. Nu întâmplător Lazărul a fost comparat cu liceele pariziene din preajma grădinii Luxembourg. Liceul Lazăr este, mai ales după 1900, unul dintre avanposturile reformei învățământului, inițiate de Spiru Haret. Sub autoritatea unor directori precum D. Mirescu, V. I. Păun sau Marin Dumitrescu și a unor profesori de elită ca Scarlat Demetrescu, V. Atanasiu, Simion Radian, Marcel Brândză, Eftimie Metaxa, Dimitrie Ionescu, liceul devine un centru de inițiative didactice extraordinare: înființarea unui muzeu (1920) și a unei biblioteci (1910), cea mai modernă sală de sport din Capitală (1905-1909), societatea sportivă „Viitorul” a elevilor lăzăriști (1901), organizația de cercetași (1913), corul și orchestra liceului (1860; 1876), echipele de teatru, dansuri și gimnastică, cercul de desen, serbările școlare fastuoase etc. În 1931 se construiește noua aripă dinspre Cișmigiu a liceului, la inițiativa adunării generale a părinților, fapt care a permis amenajarea noilor laboratoare, a elegantului amfiteatru, a bufetului de la demisol. Sus am postat logo-ul şi o poză a clădirii Colegiului naţional Gheorghe Lazăr din Bucureşti.

Insignă - Amicii clubului "Dinamo"

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)

- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)

CAMPIONATE MONDIALE

- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )

CAMPIONATE EUROPENE

- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )

CAMPIONATE BALCANICE

- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )

JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE

- 179 medalii (70 aur)

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

- 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )

- 5 locuri II (scrimă)

- 1 loc III (scrima)

CUPA CUPELOR

- 1 loc I (volei masculin)

RECORDURI OLIMPICE : 5

RECORDURI MONDIALE : 4

RECORDURI NAŢIONALE : 2.632

TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10.751

Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului.

(Mihai Viteazu)

Ansamblul istoric "Mihai Vodă" - Bucureşti

Muzeul arhivelor - 50 ani de la înfiinţare * 1926 - 1976

Această medalie are diametrul de 60 mm şi

cântăreşte aproximativ 110 grame.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Ansamblul Mihai Vodă a fost cel mai vechi ansamblu mănăstiresc păstrat în centrul Bucureştiului, monument istoric de secol XVI, cu o valoare arhitecturală şi ambientală deosebită. În 1984, pentru amplasarea Casei Poporului, biserica Mihai Vodă împreună cu Turnul clopotniţă de pe latura de răsărit au fost translate cu 289 m şi coborâte cu 6,20 m fiind aduse între Bd. Libertăţii, Splaiul Dâmboviţei şi Str. Sapienţei. Restul construcţiilor ansamblului mănăstiresc au fost demolate, iar botul de deal pe care erau aşezate a fost ras de pe locul său, amenajându-se Parcul Izvor din zilele noastre. Legenda a ţesut în timp mai multe versiuni asupra ctitoririi. Mănăstirea Mihai Vodă a fost zidită la 1591 de Mihai Viteazul în vremea când acesta era ispravnic, pe un loc înalt de pe malul Dâmboviţei. În jurul bisericii, au fost construite: turnul-clopotniţă şi de intrare, de pe latura de răsărit, trapeză, case domneşti, case egumeneşti, cuhnii, toate cu ziduri robuste întărite cu contraforturi, peste pivniţe trainic boltite. Ansamblul a fost mereu reparat, completat, consolidat, după incendii sau cutremure. După 1775 s-a deschis o nouă intrare, dinspre Curtea Arsă, printr-un turn, care devine intrarea principală în incintă. Pe la 1834 bisericii i s-a adăugat un pridvor cu 6 coloane din lemn. La 1838, a fost refăcută turla cea mare. În mănăstire au funcţionat succesiv: un spital militar, o şcoală de mică Chirurgie şi Laboratorul de chimie, întemeiate de Carol Davila, o primărie de sector şi poliţie pe la 1877. Din 1920, biserica Mihai-Vodă este şi biserica destinată cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul”, fondat de Regele Ferdinand I. Începând cu 1866, ansamblul a fost sediul Arhivelor Statului. În acest scop s-au făcut ample lucrări de modernizare şi completare, în 1910 şi 1920, la care şi-au adus contribuţia arhitecţi renumiţi: N. Gabrielescu, Al. Băicoianu, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu. Muzeului Arhivelor Statului a funcţionat pe latura sudică inaugurată în 1925. Clădirea muzeului era socotită printre primele construcţii civile realizate din beton armat. După cutremurul din 1940, este renovată, iar ultima oară între 1954-1956. Cu prilejul cercetărilor arheologice din acei ani, s-a descoperit în incinta mănăstirii, o vatră sacră geto-dacică din sec. II î.Ch. şi aceasta distrusă în 1984. Biserica, este sub forma restaurată în 1935 de Comisia Monumentelor Istorice, prin grija arh. Emil Costescu. Atunci i s-au reconstituit: turla mare de peste naos, cele două turle mici de pe anexele altarului, după modelul unor biserici mai vechi. S-a refăcut pictura în stil neobizantin, de către pictorulCostin Petrescu, s-au restaurat faţadele, ce fuseseră acoperite cu un strat gros de tencuială. Planul este trilobat (23 x 8-12 m), având altarul flancat de două încăperi dreptunghiulare, spaţioase, care înălţate până la cornişa întregului edificiu şi încoronate cu câte un turnuleţ, dau bisericii o înfăţişare cu totul deosebită. Faţadele din cărămidă aparentă sunt împărţite de un brâu median, în două registre cu firide rotunjite. Un frumos portal de la 1711, sculptat în piatră, decorează singular faţada de vest. Deasupra, într-o firidă se află pictura icoanei hramului. Lăcaşul păstrează Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, o părticică din Acoperământul Maicii Domnului, părţi de sfinte moaşte ale Sf. Nicolae, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Parascheva şi mulţi alţii. Translată în 1984 pe locul actual, biserica a fost apoi abandonată până în anul 1994, când parohia a fost luată în primire de părintele Iconom Stavrovor Adrian Beldeanu prin grija căruia s-a restaurat monumentul. Decoraţia interioară, s-a reînnoit de către pictorii restauratori Mihai şi Ştefania Stinghe. A fost pardosită cu marmoră datorită daniilor credincioşilor. O împrejmuire a separat incinta bisericii de blocurile dimprejur, s-au plantat arbori şi flori. Clopotniţa veche din sec. XVI aflată în partea de răsărit a incintei vechii mănăstiri, având turnul clopotelor rezidit probabil la 1838, a fost translată odată cu biserica şi se află acum înghesuită lângă altarul acesteia.

Insignă - Muzeul Teatrului Naţional - Bucureşti

25 de ani de la înfiinţare * 1942 - 1967

Muzeul Teatrului Naţional este o istorie în imagini şi documente a Teatrului Naţional, de la origini şi până aproape de contemporaneitate. Muzeul reprezintă o călătorie în timp şi clarificarea multor aspecte legate de istoria zbuciumată a Teatrului. El a fost iniţiat şi condus mulţi ani de Gheorghe Franga, omul care a dorit foarte mult să adune de la actorii vârstnici şi de la rudele marilor actori, tot ce se putea găsi şi era semnificativ pentru trecutul teatrului românesc. Astfel, s-a adunat o colecţie impresionantă de cărţi, manuscrise, tablouri şi alte diverse obiecte. În septembrie 1942, sub directoratul lui Liviu Rebreanu, s-a deschis primul sediu al Muzeului Teatrului Naţional, în corpul de clădiri de lângă Naţionalul de pe Calea Victoriei (actualul hotel Novotel, a cărui intrare reproduce cu fidelitate faţada fostului Teatru Naţional. După ce clădirea Teatrului Naţional din Calea Victoriei a fost bombardată în august 1944, muzeul nu a mai fost redeschis multă vreme. Patrimoniul acestuia este evacuat la Pucioasa, iar apoi este expus în două săli ale Liceului Sf. Sava din Bucureşti. Aici va rămâne până în 1952, când se mută în Pasajul Majestic - astăzi Teatrul Odeon. După inaugurarea actualei clădiri a Teatrului Naţional, muzeul este deschis publicului între 1975 şi 1978. Timp de 12 ani, până în 1990, obiectele expuse sunt depozitate din nou în magazii. O nouă redeschidere a Muzeului TNB are loc în Foaierul Sălii Mari. Abia în iarna anului 2001, muzeul primeşte amplasarea actuală, Clădirea Teatrului Naţional "Ion Luca Caragiale " Bucureşti, iar obiectele rămân expuse în această variantă finală până în zilele noastre.

Insignă - "Ascensorul" Bucureşti

La 13 Mai 1950, se infiinteaza intreprinderea Ascensorul avand ca obiectiv intretinerea si repararea ascensoarelor din Bucuresti montate intre cele doua razboaie mondiale. Productia de ascensoare a debutat in 1957 cu ascensorul de tip AB cu o viteza, fabricat si montat de Ascensorul pana in 1961, succedandu-i productia de instalatii cu o viteza de tip N, apoi cele cu 2 viteze, iar din 1969 primele lifturi cu comanda colectiv selectiva. Pana in 1990 Ascensorul intretine si repara instalatiile din Bucuresti si inlocuieste parcul vechi cu ascensoare de productie proprie. Ulterior SC ASCENSORUL SA stabileste relatii comerciale cu firme de prestigiu din Europa producatoare de ascensoare electrice/hidraulice de orice tip si dimensiuni, instalatii pentru depasirea barierelor arhitectonice de catre persoanele cu dizabilitati precum si piese si subansamble pentru acestea. Toate produsele si componentele sunt certificate pentru conformitate potrivit Directivei 95/16/EC, Sus am postat logo-ul Companiei Ascensorul Bucureşti.

Primăria capitalei

Sala Palatului

Clădirea Patriarhiei Române

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva clădiri reprezentative ale Bucureștiului.

_____________ooOoo_____________