Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO COMEMORATIVE

Această monedă comemorativă sanmarineză a fost emisă în anul 2010, înt-un tiraj de 130000 de exemplare pentru a comemora cel de-al cincilea centenar al morţii lui Sandro Botticelli.

Alessandro di Mariano di Vanni Filipepi (1445-1510), este un pictor italian reprezentant al Şcolii florentine, cunoscut mai bine sub numele de Sandro Botticelli sau Il Botticello(„Butoiaşul”).

Această monedă comemorativă sanmarineză a fost emisă în anul 2011, înt-un tiraj de 130000 de exemplare pentru a celebra aniversarea a 500 de ani de la naşterea lui Giorgio Vasari. Moneda prezintă un detaliu din tabloul „Judith tăindu-i capul lui Olofern”, al pictorului Giorgio Vasari.

Giorgio Vasari (1511-1574) este pictor, architect și istoric de artă italian, devenit celebru prin lucrarea: "Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre. Acesta este considerat, în prezent, fondatorul ideologic al lucrărilor de istorie a artei.

Această monedă este creaţia artistică a designerului şi gravorului italian Claudia Momoni din Roma, născută în anul 1963.

Această monedă comemorativă sanmarineză a fost emisă în anul 2012 pentru a celebra zece ani de existenţă a bancnotelor şi monedelor euro. Moneda prezintă lumea sub forma simbolului euro, ilustrând modalitatea în care euro a devenit un actor important pe scena internaţională în ultimii zece ani. Elementele din jurul imaginii principale simbolizează importanţa euro pentru omul obişnuit (reprezentat de membrii unei familii), pentru lumea finanţelor (Eurotower), pentru schimburile comerciale (o navă), pentru industrie (o fabrică), precum şi pentru sectorul energetic şi domeniul cercetării şi dezvoltării (două turbine eoliene).

Această monedă este creaţia artistică a designerului şi gravorului austriac Helmut Andexlinger de la Monetăria Austriei. născut în anul 1973 la Linz.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Geo Găletaru

“SPECIALIŞTII”

GUVERNĂRILOR POST-DECEMBRISTE

Cei cincisprezece mii de specialişti
Trudesc din zori de zi şi până seara.
Ce nu le-a reuşit sub comunişti
Înfăptuiesc acum: ...dărâmă ţara!

EVOLUŢIE POST-DECEMBRISTĂ

După douăzeci de ani
N-avem pâine, n-avem bani.
Avem clanuri de temut
Şi un parlament ...mamut!

__________xxXxx__________

O INSIGNĂ,
UN JETON ŞI CÂTEVA
MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

România - Libertate

Societatea numismatică română

22.XII.1989 - Erolior Revoluţiei - Glorie eternă

Coloana fără sfârşit sau Coloana infinitului sau Coloana infinită este opera principala, considerata sinteza a tuturor cautarilor de o viata si esenta operei lui Brancusi, fiind una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului. Este o sculptura austera si perfect echilibrata.Cele 16 elemente ale coloanei au fost turnate in septembrie 1937 la uzinele din Petrosani, si cantaresc 14226 kg. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului Romaniei. Denumirea ei originala a fost Coloana recunostintei fara sfarsit si a fost dedicata soldatilor romani din Primul razboi mondial cazuti in 1916 in luptele de pe malul Jiului.

Semicentenarul Patriarhiei Române

Autocefalia * 1885 - 1975

Biserica ortodoxă română

Prea Fericitul Patriarh Justinian

Această medalie este confecţionată din bronz,

are diametrul de aproximativ 70 de mm

şi cântăreşte 150 de grame.

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (născut la data de 22 februarie 1901 în localitatea Suieşti, judeţul Vâlcea şi decedat la data de 26 martie 1977 în Bucureşti) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. La 19 - 20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii în ţară şi două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni. În anul 1948 s-a procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad universitar și șase Seminarii teologice. A întreținut legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și cu alte Biserici creștine. Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ "Apostolat social". S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut meșterului să sape următoarea inscripție: "M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".

Deasupra am postat emblema Bisericii Ortodoxe Române.

Seminarul Nifon Mitropolitul - clădit 1893 - Bucureşti

Această medalie are diametrul de 65 de mm.

La 19 noiembrie 1872 s-au deschis cursurile Seminarului „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, întemeiat de bătrânul mitropolit - primat al României. În timpul vieţii mitropolitului-ctitor, Seminarul a fost întreţinut de el însuşi, iar după moartea sa (5 mai 1875), din veniturile proprietăţilor sale: un imobil în Calea Rahovei, unde a şi fost instalat, 948000 lei depuşi la Banca imperială din Odessa cu o dobândă anuală de 8 %, moşia Letca Nouă – azi jud. Ilfov –, de 4980 pogoane, hanul Dedu în Calea Mogoşoaiei, azi Calea Victoriei. După trecerea sa din viaţă, seminarul a rămas în grija mitropolitului Ungrovlahiei şi a unei Epitropii, formată din trei mireni, recrutaţi de obicei din familia ctitorului. Cursurile s-au ridicat până la şapte clase, iar din 1893 la opt clase. Recrutându-şi un corp profesoral ales, Seminarul Nifon a ajuns una din cele mai bune şcoli teologice din ţară.

Nifon Rusailă a fost un cleric ortodox român, care a deținut funcția de mitropolit al Ungrovlahiei (1850-1865) și apoi de mitropolit-primat al României (1865-1875). Nicolae Rusailă s-a născut în anul 1789, în București, într-o familie de aromâni. Tuns în monahism la Mănăstirea Cernica, în anul 1809 cu numele de Nifon, a fost hirotonit ierodiacon la Mitropolie, iar mai târziu ieromonah (1826). A decedat în anul 1875 la Bucureşti.

Insignă - Şcoala militară de artilerie - 110 * 1881 - 1991

Istoria Şcolii militare de artilerie, denumită mai târziu Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie sau Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie "Iona Vodă" este foarte stufoasă, ea funcţionând ani buni pe lângă Şcoala militară de ofiţeri "Nicolae Bălcescu". Ea a pregătit cadre militare, ofiţeri de artilerie terestră, pentru nevoile armatei române. Pozele aplicate aici provin din perioade diferite şi ele reprezintă aceiaşi construcţie a Şcolii militare de ofiţeri activi "Ioan Vodă" din oraşul transilvan Sibiu.

De la data de 1 decembrie 1970 Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie "Iona Vodă" a început să funcţioneze în localul prezentat în aceste fotografii. Iata artileristul în misiune de noapte.

Odată cu restructurarea armatei, s-a restructurat şi sistemul militar de învăţământ şi prin urmare, în data de 15 iulie 1995, Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie "Iona Vodă" intră în componenţa Academiei Trupelor de Uscat "Nicolae Bălcescu", denumită ulterior Academia Forţelor Terstre.