Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

STATELE

UNITE ALE AMERICII

STRAITS SETTLEMENTS

***

PICĂTURI PENTRU OCHI

de Nicolae Rotaru,

scriitor argeșean, născut 1950

A fi nevrednic de milă – iată o virtute.
Un balonzaid cu două fețe e util, dar omul când are două fețe e grav.
Dacă nu faci – ești incapabil, dacă faci – mă concurezi; iată o dilemă a diletantului.

_________xxXxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEŞTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Cr.R. (Crucea Roşie) - R.P.R.

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.

Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte.

Constituţia

Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autorităților publice fundamentale. Prima Constituţie a României se consideră a fi Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, cunoscut în istoriografia românească și ca Statutul lui Cuza. Actul a avut caracter constituțional adoptat la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Pentru aprobare s-a organizat un plebiscit între 10/22 și 14/26 mai 1864. Pentru „da” au fost exprimate 682621 de voturi, 1307 voturi pentru „nu” și 70220 abțineri. A fost în vigoare până la adoptarea Constituţiei din anul 1866. Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, find cea mai longevivă constituție (1866 - 1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866. Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor -Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori). A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice. Constituția din 1923 este Constituția României adoptată după Marea Unire. A fost în vigoare până la adoptarea Constituţiei din anul 1938 - dictatura regelui Carol II. A fost repusă în vigoare în anul 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica. Constituția din 1948 este prima Constituție a României din perioada comunistă. A fost în vigoare până în anul 1952. Constituția din 1952 este una dintre cele trei constituții ale României adoptate în timpul regimului comunist care a fost valabilă până în anul 1965. Constituția din 1965 a fost ultima dintre cele trei constituţii ale României în perioada comunistă. În cadrul acesteia, organul suprem al puterii de stat rămâne Marea Adunare Naţională, unicul organ legiuitor. Prin legea nr.1 din 1974, care modifica constituțtia, a fost instituită funcția de Preşedinte al RSR. Atribuțiile exercitate până atunci de Consiliul de Stat au revenit șefului statului. Această constituţie modificată esenţial în urma Revoluţiei din anul 1989 și a ieșit din vigoare în mod complet în anul 1991. Constituția din anul 1991 este prima din perioada postcomunistă a României, ea consfinţind noile realităţi politice din România. Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18 -19 octombrie 2003. Şi în prezent clasa politică românească vorbeşte despre necesiatea revizuirii majore a constituţiei, care prin unele dintre prevederile sale a devenit confuză şi învechită.

Consiliul Naţional al Femeilor din România

Consiliul Național al Femeilor, ca organ de conducere a mișcării de femei din România, a luat fiinţă în anul 1957. Din Comitetul Executiv al Consiliului au făcut parte: Maria Rosetti (președintă), Lucia Demetrius, Maria Groza, Ileana Răceanu, Raluca Rîpan ș.a. Consiliul Naţional al Femeilor era o organizaţie politică, anexă a Partidului Comunist Român, care se ocupa în mod special de problemele femeilor din societatea comunistă.

Coop (cooperaţie)

Această insignă era purtată de către membrii cooperatori (personalul din cooperaţie). Prima Lege a Cooperaţiei a fost elaborată în anul 1903 pentru a consfinţi o situaţie deja existentă. Până în 1903 in Vechiul Regat apăruseră peste 700 de Bănci Populare. Ulterior, pe măsură ce Cooperaţia s-a dezvoltat au fost necesare adăugiri şi modificări. Din acest motiv existau cărţi de legislaţie, în mai multe ediţii, pentru corecta informare a celor interesaţi. Legislaţia Cooperaţiei româneşti este inspirată din Legea franceză din anul 1865, Codul Elveţian şi legislaţia anglo-saxonă. Mai târziu cooperaţia a început să se extindă, fiind nevoie de o lege modernă şi actualizată - Legea Cooperaţiei din anul 1935. Cooperativele erau iniţiative particulare de asocierea a mai multor persoane, de regulă un număr limitat, în vederea desfăşurării unei activităţi economice. Au existat trei mari ramuri ale cooperaţiei, de credit, de producţie, de desfacere şi consum.

Evidenţiat în munca culturală

Această insugnă se acorda tuturor acelora care activau în domeniul muncii culturale de amatori, solişti, dansatori, recitatori, artişti plastici, etc.

__________ooOoo__________