În capitolele următoare doresc să prezint un set de fotografii cu altele din cele mai cunoscute monumente istorice, culturale şi ale naturii din judeţul Buzău.
Cimitirul Eroilor- Buzău
Lacul Vulturilor - Munţii Siriu - Masivul Mălaia
Liceul şi Statuia Alexandru Vlahuţă - Râmnicu Sărat
Intrarea principală în Colegiul Naţional "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Buzău
(Urmarea în cap.16)
***
Această monedă a fost realizată pentru a marca importanta descoperire arheologică - Coiful de aur de la Poiana Coţofeneşti. Moneda este confecţionată din aur cu puritatea de 99,6 %, în greutate de 1,224 grame, cu tirajul de 22000 de exemplare, preţul de vânzare unitară de către BNR fiind 370 ron.
Preţioasa comoară a fost gasită la Cotofenesti, comuna Poiana Varbilau, judetul Prahova in primavara lui 1928, cand un elev de la scoala primara a satului, aflandu-se la arat, a scos, intamplator, din pamant, cu cutitul plugului, valoroasa relicva.
Cercetarile de specialitate efectuate in acel loc au aratat ca obiectul nu fusese asociat cu altele - deci ca nu constituise parte dintr-un tezaur -, ci ca a fost gasit izolat in perimetrul unei asezari geto-dace.
Coiful de aur a fost adus la Muzeul National de Antichitati, din Bucuresti, si pastrat acolo pana in 1970, cand a trecut in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei, fiind unul dintre cele mai frumoase si mai atractive exponate.
Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.
Lucrat din foaie relativ groasa de aur, prin batere pe un calapod de lemn, coiful de la Poiana Cotofenesti se pastreaza aproape intreg, lipsindu-i doar varful calotei. In aceasta stare de conservare, este inalt de 25 cm si are greutatea de 770 gr.
Coiful se infatiseaza cu partea inferioara cilindrica - din care au fost insa decupate deschiderea de forma dreptunghiulara pentru fata si lacasurile pentru urechi, cu contururi asemanatoare literei "U" rasturnata - si cu partea superioara in forma unei calote relativ inalte, ogivala. Atat obrazarele, cat si aparatoarele pentru ceafa erau fixe, imobile, coiful ingaduind o buna si stabila acoperire a capului.
Tinand insa seama ca aurul, chiar modelat in foaie groasa, are duritate redusa, se poate aprecia ca, mai mult decat arma defensiva, coiful de la Poiana Cotofenesti va fi constituit o somptuoasa piesa de ceremonial, destinata a sublinia, pentru purtator, pozitia sa preeminenta intr-o ierarhie sociala si militara mai complex structurata.
Decorul bogat acopera intreaga suprafata exterioara a coifului: zecile de rozete conice dispuse pe calota catre frunte, tample si ceafa - unde aria lor decorativa este delimitata printr-un lant de spirale fugatoare; cele doua scene de sacrificiu, identice, de pe obrazare; animalele fantastice si rapitoare reprezentate pe aparatoarea pentru ceafa; in fine, puternic reliefatii ochi apotropaici de pe aparatoarea pentru frunte, si ea marginita jos de un sir de triunghiuri hasurate.
Coiful de la Poiana Cotofenesti apartine patrimoniului civilizatiei geto-dace.
Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.
Coiful de la Poiana Cotofenesti este datat in jurul anilor 400 i.e.n. Foarte probabil, obiectul a apartinut unui rege geto-dac - capetenie a unei formatiuni politice autohtone constituita in zona, pe la sfarsitul secolului V, inceputul secolului IV i.e.n.


Cercetarile de specialitate efectuate in acel loc au aratat ca obiectul nu fusese asociat cu altele - deci ca nu constituise parte dintr-un tezaur -, ci ca a fost gasit izolat in perimetrul unei asezari geto-dace.
Coiful de aur a fost adus la Muzeul National de Antichitati, din Bucuresti, si pastrat acolo pana in 1970, cand a trecut in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei, fiind unul dintre cele mai frumoase si mai atractive exponate.
Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.
Lucrat din foaie relativ groasa de aur, prin batere pe un calapod de lemn, coiful de la Poiana Cotofenesti se pastreaza aproape intreg, lipsindu-i doar varful calotei. In aceasta stare de conservare, este inalt de 25 cm si are greutatea de 770 gr.
Coiful se infatiseaza cu partea inferioara cilindrica - din care au fost insa decupate deschiderea de forma dreptunghiulara pentru fata si lacasurile pentru urechi, cu contururi asemanatoare literei "U" rasturnata - si cu partea superioara in forma unei calote relativ inalte, ogivala. Atat obrazarele, cat si aparatoarele pentru ceafa erau fixe, imobile, coiful ingaduind o buna si stabila acoperire a capului.
Tinand insa seama ca aurul, chiar modelat in foaie groasa, are duritate redusa, se poate aprecia ca, mai mult decat arma defensiva, coiful de la Poiana Cotofenesti va fi constituit o somptuoasa piesa de ceremonial, destinata a sublinia, pentru purtator, pozitia sa preeminenta intr-o ierarhie sociala si militara mai complex structurata.
Decorul bogat acopera intreaga suprafata exterioara a coifului: zecile de rozete conice dispuse pe calota catre frunte, tample si ceafa - unde aria lor decorativa este delimitata printr-un lant de spirale fugatoare; cele doua scene de sacrificiu, identice, de pe obrazare; animalele fantastice si rapitoare reprezentate pe aparatoarea pentru ceafa; in fine, puternic reliefatii ochi apotropaici de pe aparatoarea pentru frunte, si ea marginita jos de un sir de triunghiuri hasurate.
Coiful de la Poiana Cotofenesti apartine patrimoniului civilizatiei geto-dace.
Scenele de sacrificiu, animalele fantastice reprezentate pe coif sunt elemente specifice artei vechi orientale, iraniano-persane, absorbite in arta geto-daca, fiind transmise prin filiera sud-tracica sau helenistica.
Coiful de la Poiana Cotofenesti este datat in jurul anilor 400 i.e.n. Foarte probabil, obiectul a apartinut unui rege geto-dac - capetenie a unei formatiuni politice autohtone constituita in zona, pe la sfarsitul secolului V, inceputul secolului IV i.e.n.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu