CEHOSLOVACIA
CEHIA
***
SCRIITORI ROMÂNI DE PE MELEAGURI BUZOIENE
George Băiculescu – născut la 1 aprilie 1900 în localitatea Rubla, comuna Valea Râmnicului şi a decedat la 6 septembrie 1972 în Bucureşti - istoric literar, bibliograf şi editor.
Această monedă a fost emisă în anul 2006 pentru a marca trecerea a 350 de ani de la ctitorirea Catedralei Patriarhale Române. Pe aversul acesteia este reprezentată imaginea icoanei Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, aflată pe iconostasul din catedrală, iar pe revers imaginea catedralei şi stema Patriarhiei Române. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9 %, în greutate de 31,103 grame, tiraj de 250 de exemplare, la preţul unitar de vânzare de către BNR de 8000 ron.
Complexul monumental Catedrala Patriarhala (compus din Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal şi Palatul Patriarhiei) este un ansamblu architectonic de prima insemnatate al Bucurestilor, care-si are inceputurile in vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea ctitorita in 1656 de voievodul Ţării Româneşti, Constantin Serban Basarab (1654-1658). Intre anii 1656-1658, Serban Basarab a construit atat resedinta cat si Catedrala Patriarhală. Paraclisul reprezinta partea cea mai veche a resedintei. Ulterior, mitropolitii Munteniei si patriarhii BOR au efectuat lucrari de extindere. Biserica cu hramul “Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena” a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau. Sfantul locas a fost pictat pentru prima data in 1665, in timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Acelasi domnitor a hotarat, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca manastirea sa devina resedinta mitropolitana. De fapt, mitropolitul Stefan isi stabilise deja aici resedinta inca de prin anul 1661. In 1925, cand BOR a fost ridicata la rangul de Patriarhie, resedinta mitropolitana a devenit resedinta patriarhala si biserica mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală. In decursul timpului, Catedrala si Palatul cu paraclisul sau au fost reparate, s-au facut extinderi si transformari, dintre care cele mai importante lucrari au avut loc in anii 1792-1799 (initiate de mitropolitii Filaret al II-lea si Dositei Filitti), 1834-1839 (initiate de mitropolitul Grigore Dascălul si terminate dupa moartea sa), 1932-1935 (initiate de patriarhul Miron Costea), 1960-1962 (initiate de patriarhul Justinian Marina), precum si in anii 1989 si 2000-2001, acestea din urma cu binecuvantarea si cu inalta purtare de grija a Prea Fericitului Părinte Teoctist. Catedrala si-a recapatat forma initiala in urma restaurarii realizate intre 1960-1962 din initiative patriarhului Justinian Marina. Ea a fost construita dupa modelul arhitectural al bisericii Manastirii Curtea de Arges. Ca si aceasta, este compusa din altar si naos, inscriind in plan o forma treflata, dintr-un pronaos supralargit, sprijinit pe coloane din piatra, de sectiune octagonala, prevazute, la partea superioara, cu remarcabile capiteluri sculptate in maniera compozita si poleite, iar in elevatie prezinta aceleasi patru turle prismatice. Coloanele de piatra din pronaos, poligonale si cu muchiile profilate, au capitelele sculptate si poleite. La exterior, fatadele Catedralei sunt delimitate de jur imprejur in doua registre printr-un brau de piatra dispus cvasimedian. Monumentul bucurestean este, insa, de proportii mai ample decat modelul sau de la Curtea de Arges. Pictura murala actuala, in maniera neobizantina, a fost realizata de Dimitrie Belizarie, intre anii 1932-1935, inlocuind-o pe cea de factura neoclasica a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusa, la randul ei, peste un strat pictural mai vechi). Catapeteasma, ornamentata cu o sculptura filigrana poleita in aur, este de o frumusete deosebita, la fel si Usile împărătesti lucrate in email de Otilia Oteteleseanu in 1961-1964. Mai jos este reprezentată stema Patriarhiei Române.
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu