Visele mele strică întotdeauna
liniştea publică, somnul public;
ordinea stabilită de înalţii funcţionari.
Aşa că ele sunt prinse unul câte unul
şi trimise pentru a fi reciclate.
Reciclate, pentru a face din ele vise adevărate.
Mai întâi sunt spălate cu noua ideologie,
ca să iasă din ele toate culorile.
Tot verdele, - frunză cu frunză.
Tot roşul, - trandafir cu trandafir.
Şi tot albastrul, - val cu val…
Da, visele sunt spălate ca să iasă din ele curcubeul!
Curcubeul, care îi orbeşte pe înalţii demnitari.
Visele sunt spălate ca să iasă din ele gălăgia de culori,
care asurzeşte Guvernul.
Ca să iasă din ele toate florile de cireş. Şi pădurea.
Şi toate vrăbiile, cu cuib cu tot, cu ciripit cu tot.
Vezi, nouă nu trebuie să ne tulbure nimic minţile,
raţiunea cunoscătoare.
Nu trebuie să ne tulbure nimic raţiunea ascultătoare,
care ne spune pe unde să trecem strada,
pe cine să iubim şi pe cine să votăm.
Toate visele sunt trimise la gunoiul social,
pentru a fi reciclate; pentru a face din ele vise adevărate.
Mai întâi sunt spălate cu noua ideologie,
ca să iasă din ele toate florile de cireş; şi toate vrăbiile,
pădurea şi câmpul de rapiţă - soarele culcat pe pământ.
Visele sunt spălate, ca să iasă din ele toate mângâierile mamei;
şi glasul ei, care îl alină pe Domnul, când este singur.
De fapt, Domnul va trebui să plece din mintea noastră,
pentru a face loc noilor locatari: experţilor în momeli şi nade,
traficanţilor de organe şi băutorilor de sânge.
Noi trebuie să facem loc în mintea noastră
Parlamentului bicefal, care deocamdată
se uită cu o căpăţână la Europa şi cu alta la Secera şi Ciocanul.
Da, visele noastre sunt spălate cu manele şi telenovele.
Şi cu cele mai proaspete declaraţii ale preşedintelui Americii,
care iubeşte toate popoarele! Preşedinte care
a salvat poporul irakian din bezna petrolului.
Visele noastre sunt băgate în carantină,
pentru ca nu cumva ele să intre în contact cu genomul uman
şi să-i provoace tulburări genetice,
aşa cum sunt verdele şi albastrul.
Verdele, - frunză cu frunză; şi albastrul, - val cu val.
De fapt, visele noastre vor fi în cele din urmă închise,
pentru ca ele să nu provoace catastrofe şi mutaţii,
aşa cum sunt vrăbiile şi florile de cireş…
Şi îmbrăţişările, care pot pune în pericol existenţa Guvernului!
Desigur, visul le-a dat întotdeauna de furcă costumelor Armani,
care, cu secera şi ciocanul la butonieră, urmăresc atent
procesul de reciclare. Atent, pentru ca nu cumva Revolta
să îşi facă iarăşi de cap pe străzi. Şi să aprindă mulţimile.
Da, specialiştii Guvernului vor scoate din mine orice urmă de vis.
Şi visului meu i se vor închide prietenii şi i se vor silui iubitele.
Şi cărţile i se vor arde, filă cu filă, celulă cu celulă.
Până la ziua dintâi, până la Duhul Domnului coborât peste ape.
Vezi, visul care umblă liber pe străzi,
care este lăsat să umble liber pe străzi ziua în amiaza mare,
este de fapt urmărit zi şi noapte de cagulele guvernamentale.
Şi împuşcat, în cele din urmă, în cap,
dacă tot nu au reuşit să scoată din el curcubeul;
dacă tot nu au reuşit să scoată din el florile de cireş
şi câmpul de rapiţă… Împuşcat drept în cap,
ca să nu mai bântuie, cu Revolta, toată ziua pe străzi.
Toate visele mele ajung la gunoi.
Ele sunt materia primă din care experţii guvernamentali
vor obţine, chiar în faţa dumneavoastră, vise reciclate.
Adică vise legate la ochi; şi vise cu gura închisă.
Pentru că numai aşa, legaţi la ochi şi cu gura închisă,
vom putea convieţui în ghena socială fără probleme.
Pentru că numai aşa voi urca
toate treptele gloriei mele de poet!
De poet legat la ochi şi cu gura închisă,
în ţara legată la ochi şi cu gura închisă.
În ţara care urcă pe soclu numai poeţi cu gura închisă.
Da, eu trebuie să mă integrez
în peisajul naţional al gurilor închise.
În peisajul cazon…
Nici nu va apune guvernarea aceasta,
nici nu vor cânta a treia oară cocoşii,
că visele noastre vor fi reciclate unul câte unul,
pentru a face din ele vise legate la ochi; vise cusute la gură.
Pentru a face din ele vise de bun-simţ, vise oficiale.
Vise sătule, când masa goală te aruncă în stradă.
Vise care râd în hohote, când abia ţi-ai îngropat părinţii.
Iată visele reciclate ale acelora care şi-au lăsat oasele
la Griviţa şi Mărăşeşti; şi sub şenilele tancurilor,
în decembrie, pentru ca Ei, guvizii guvernamentali,
să se bălăcească şi astăzi în apa caldă a nepăsării noastre.
Vezi, Fabrica de vise oficiale are deja primele rezultate.
Noua serie de roboţi sociali a trecut cu succes toate testele.
Noua serie de roboţi visători. Noua serie de yes-men,
de oameni care vor visa organizat,
în pluton, iar nu de capul lor, ca la Griviţa şi Mărăşeşti!
Sau ca în decembrie, când s-au lăsat striviţi
de şenilele tancurilor din patria lor,
pentru prosperitatea guvizilor! Şi a cagulelor Armani!
Şi pentru patricienii petrolului.
Noua serie de roboţi sociali a ieşit pe poarta fabricii.
Guvernele trec, Fabrica de vise oficiale rămâne!
De altfel, Fabrica de vise oficiale este singura moştenire
care nu s-a dus pe Apa Sâmbetei,
care a fost trecută cu sfinţenie de la un guvern la altul,
pentru ca toţi, dar absolut toţi să fim prinşi în program;
pentru ca toţi să fim încărcaţi cu vise oficiale.
Aşa că ne vom lăsa folosiţi în continuare
pentru prosperitatea trandafirilor şi a săgeţii,
a balanţei şi vulturului din care cagulele Armani
şi-au făcut partid.
Încă puţin şi vor face din noi un cimitir.
Ghena vopsită proaspăt a intrat în Europa! -
am auzit în megafoane.
Guvernele trec, mi-am spus,
Fabrica de vise oficiale rămâne.
Virgil Diaconu - scriitor român, născut la 28 noiembrie 1948 la Râmnicu Sărat.
***
Magazinul universal WINMARKT - din Piaţa Dacia - BUZĂU
Câteva ornamente decorative marginale de pe bonduri americane
VORBE DE DUH DE LA ÎNAINTAŞI
O fată când se căsătoreşte crede întotdeauna că a câştigat un iubit, dar de cele mai multe ori îşi da seama că l-a pierdut. (Jerome K. Jerome)
O căsătorie bună este aceea dintre o nevastă oarbă şi un soţ surd. (Michel de Montaigne)
Căsătoria este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. A doua căsătorie este triumful speranţei asupra experienţei. (Oscar Wilde)
Această monedă a fost emisă în anul 2007 pentru a marca trecerea a 130 de ani de la Proclamarea independenţei României. Pe aversul acesteia este reprezentat un fragment din pictura lui Nicolae Grigorescu Atacul de la Smârdan, iar pe revers o scenă reprezentând momentul proclamării independenţei în şedinţa camerelor reunite ale Parlamentului României. Moneda este confecţionată din aur cu puritatea de 90 % în greutate de 6,452 grame, tiraj de 130 de exemplare , la preţul unitar de vânzare de către BNR de 3200 ron.
Dupa constituirea statului national modern roman se punea problema castigarii independentei fata de Imperiul Otoman. Romania dorea sa se afirme liber pe arena europeana si sa rupa ultimele legaturi pe care le mai avea fata de otomani si care o stanjeneau in dezvoltarea ei normala. Declansarea crizei orientale a determinat intensificarea actiunilor in vederea proclamarii independentei de stat. A fost decretata mobilizarea armatei, in conditiile in care era iminenta inceperea unui razboi ruso-otoman. La 4/16 aprilie 1876, rusii acceptasera sa semneze conventia prin care era reglementata trecerea armatelor lor pe teritoriul Romaniei. Declansarea razboiului ruso-turc, la data de 12/24 aprilie 1877, si trecerea armatelor ruse peste teritoriul romanesc in drumul lor spre frontul din Balcani, apoi schimburile de focuri la Dunare, intre armatele romana si otomana, au antrenat, practic, Romania in acest conflict. Parlamentul a votat, la data de 29-30 aprilie/1112 mai 1877, o motiune care proclama starea de razboi intre Romania si Turcia. Interpelat, la data de 9/21 mai 1877, de deputatul Nicolae Fleva, in legatura cu proclamarea independentei, ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, a rostit celebrul discurs in care a exclamat suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare. In acea zi, Adunarea Deputatilor si Senatul s-au intrunit in sesiune extraordinara si au proclamat independenta de stat a Romaniei. Declaratia de independenta a tarii a fost semnata de principele Carol I la data de 10 mai 1877. Ea va fi consfintita pe campurile de lupta din Bulgaria in anii 1877-1878.
Putem aprecia cu deplin temei că ministrul de externe Mihail Kogalniceanu şi regele Carol I sunt artizanii proclamării independenţei naţionale.
Câteva vignete de pe bonduri americane
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu