Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos celebrează stilul arhitectonic neo-gotic. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic, în partea superioară, sunt redate trei simboluri grafice de pe stema statului național ceh, iar la partea inferioară un ornament decorativ cu influiențe neo gotice. Între cele două reprezentări grafice este aplicată inscripția: “CESKA REPUBLIKA” (Republica Cehă – numele țării) și mai jos sub ornamentul decorativ, curbat, este aplicată inscripția: “2000 Kc” (valoarea monedei). Pe părțile stânga, jos și dreapta, periferic circular, urmând conturul monedei, este aplicat înscrisul: “DESET STOLETI ARCHITEKTURY” (zece secole de arhitectură – numele seriei din care pace parte moneda). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, central, este reprezent Castelul Hluboka și sub el o stema care nu știu ce reprezintă. Periferic circular, urmând conturul monedie este aplicată inscripția: “NOVOGOTIKA * ZAMEK HLUBOKA * 2004” (neo-gotic * castelul Hluboka * 2004) – stilul arhitectonic, denumiriea monumentului și anul emiterii monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – zece secole de arhitectură, data emiterii – 2004, valoarea – 2000 coroane, forma – rotundă, diametrul – 20 milimetri, greutatea – 6,22 grame, compoziția – aur, tiraj – 2500 buc (calitatea BU) și 3500 buc (calitate proof) și gravor – Jiří Věneček.

Castelul Hluboká din localitatea cehă Hluboka nad Vlatvou, a fost fondat inițial ca un castel de pază la mijlocul secolului al XIII-lea de regii Boemiei. Fiind proprietate regală, mai multe familii de aristocrați l-au deținut pe rând. Cei mai importanți au fost Lorzii de Pernštejn, care au fondat crescătoria piscicolă Bezdrev în imediata apropiere în anul 1490, a doua ca mărime din Boemia. Proeminenta familie de nobili a Lorzilor de Hradec au cumpărat domeniul în anul 1561. Doi ani mai târziu, noii proprietari au refăcut castelul gotic original, într-un castel renascentist. În secolul al XVI-lea, proprietarul următor a fost familia Malovec, care, fiind protestanți, au pierdut proprietatea în anul 1619, iar patru ani mai târziu, împăratul Ferdinand al II-lea de Habsburg a dat castelul ca și compensație pentru daune de război generalului spaniol Don Balthasar de Marradas. În anul 1661, Jan Adolf I de Schwarzenberg a cumpărat Hluboká de la moștenitorii generalului. Familia Schwarzenberg a reconstruit de două ori castelul Hluboká, în primul rând la începutul secolului al XVIII-lea în stil baroc, și mai târziu (1840 - 1871), au efectuat o reconstrucție extensivă a castelului în stil neo-gotic romantic, inclusiv o reamenajare a parcului și a peisajul rural înconjurător. Reconstrucția a fost influențată de călătoriile proprietarului, Prințul Jan Adolf al II-lea de Schwarzenberg și soția sa Prințesa Eleonore, născută Prințesa de Liechtenstein, în Anglia. Principalul model al proiectului a fost castelul regal Windsor. Reconstrucția a început după planurile arhitectului vienez Franz Bere, și, după moartea sa, a continuat constructorul Damasius Deworetzky, acesta concentrându-se în special pe proiectarea interioarelor splendide. Familia Schwarzenberg a trăit în Hluboká până la sfârșitul anului 1939, când ultimul proprietar Dr. Adolf Schwarzenberg a emigrat peste pentru a scăpa de naziști. Ei au pierdut proprietatea definitiv, printr-o lege specială, Lex Schwarzenberg în 1947, castelul fiind naționalizat, trecând în administrația Republicii Cehe.

2. Moneda de mai jos celebrează stilul arhitectonic cubism. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic, în partea superioară, sunt redate trei simboluri grafice de pe stema statului național ceh, iar dedesubt un ornament decorativ cu influiențe din stilul arhitrctonic cubism. Sub ornamentul decorartiv sunt aplicate pe trei rânduri orizontale inscripțiile: “CESKA REPUBLIKA” (Republica Cehă – numele țării), “2000 Kc” (valoarea monedei) și “DESET STOLETI ARCHITEKTURY” (zece secole de arhitectură – numele seriei din care pace parte moneda). Sub inscripție este aplicată nomograma monetăriei statului național ceh. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, central, este reprezentată Clădirea spa din localitatea Lazne Bohdanek. Sub clădire este aplicată pe trei rânduri orizontale inscripția: “KUBISMUS·LÁZEŇSKÝ DŮM V LÁZNÍCH BOHDANČI” (cubism* clădirea din Lazne Bohdnaek) și “2005” (anul emiterii monedei). La partea cea mai de jos, central, este reprezentată nomograma gravorului monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – zece secole de arhitectură, data emiterii – 20 aprilie 2005, valoarea – 2000 coroane, forma – rotundă, diametrul – 20 milimetri, greutatea – 6,22 grame, compoziția – aur, tiraj – 2500 buc (calitatea BU) și 3500 buc (calitate proof) și gravor – Jiří Věneček.

Localitatea cehă Lazne Bohdanek, până în 1980 Bohdanek, este o stațiune balneară din districtul Pardubice, regiunea cu același nume ce numără aproximativ 3500 locuitori. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1264. În secolul al XX-lea, renumitul arhitect ceh, Josef Gočár, a produs un nou design pentru oraș, conferindu-i o atmosferă unică. Industria spa, concentrându-se pe tratarea tulburărilor de mișcare, împreună cu natura sa înconjurătoare, au predestinat viitorul localității. De la acest arhitect localitatea a moștenit clădiri realizate în diferite stiluri arhitectonice: primăria – stilul renascentist, biserica Sfânta Magdalena – stilul baroc și Pavilionul spa – stilul cubist. Centrul spa din stațiunea Lazne Bohdanek a fost fondat în anul 1813. În anul 2013 acest pavilion a sărbatorit 200 de ani de la inaugurare, găsindu-și un loc recunoscut în manualele de arhitectură ca fiind una dintre foarte puținele clădiri construite în stil cubist.
3. Moneda de mai jos celebrează stilul arhitectonic contemporan. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic, în partea centrală sunt redate trei simboluri grafice de pe stema statului național ceh peste un caroiaj romboidal. Sub aceste simboluri este aplicată orizontal, pe două rânduri, inscripția: ”2000 Kc” (valoarea monedei) și undeva în partea dreaptă - nomograma monetăriei statului național ceh. Periferic, circular, pe conturul monedei sunt aplicate inscripțiile: ”DESET STOLETI ARCHITEKTURY” (zece secole de arhitectură – numele seriei din care pace parte moneda) și “CESKA REPUBLIKA” (Republica Cehă – numele țării). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, central, sunt reprezentate

Clădirile dansând din Praga. Undeva în partea dreaptă este reprezentată nomograma gravorului monedei. Periferic, circular, pe conturul monedei, la partea inferioară, este aplicată inscripția: “2005” (anul emiterii monedei), iar la partea superioară – “SOUČASNOST·TANČÍCÍ DŮM V PRAZE” (Contemporan* Clădirile dansând din Praga).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – zece secole de arhitectură, data emiterii – 20.09.2005, valoarea – 2000 coroane, forma – rotundă, diametrul – 20 milimetri, greutatea – 6,22 grame, compoziția – aur, tiraj – 2500 buc (calitatea BU) și 3500 buc (calitate proof) și gravor – Vladimír Oppl

Clădirile dansând este o clădire atipică din capitala Cehiei - Praga. Designul netradițional a fost foarte controversat la momentul construcției deoarece clădirea contrasta cu clădirile baroce, gotice și Art Nouveau pentru care este celebră Praga. În opinia unora ea nu se potrivește cu aceste stiluri arhitecturale clasice. Clădirea construită între anii 1992 – 1996 după proiectul arhitectului croato-ceh Vlado Milunic, în colaborare cu arhitectul canadiano-american Frank Gehry, seamănă cu o pereche de dansatori, praghezii alintând-o Fred și Ginger (după celebrii dansatori Fred Astaire și Ginger Rogers). Stilul este cunoscut sub numele de arhitectură deconstructivistă („neo-barocă” după cum au numit-o arhitecții) datorită formei sale neobișnuite. Forma „dansantă” este susținută de 99 panouri de beton, fiecare cu o altă formă și dimensiune. În partea superioară a clădirii se află o mare structură din metal răsucit poreclită Medusa. În interiorul unei piețe cu clădiri din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Casa care dansează are două corpuri centrale. Primul este un turn de sticlă, care este apropiat până la jumătate din înălțime și este susținut de piloni curbi, iar cel de-al doilea este paralel cu râul și se caracterizează prin muluri care urmează o mișcare ondulată și distribuită prin intermediul ferestrelor nealiniate astfel. Această soluție a fost determinată în principal de un fel de considerente estetice: modul de aliniere a ferestrelor evidențiază faptul că edificiul are două tipuri de ferestre, deși ele au aceeași înălțime ca și cele de la cele două clădiri adiacente din secolul al XIX-lea.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

În serviciul patriei - XXV (25 de ani)

Legea nr. 573/2004 stabilește câteva reguli privind semnul onorific În Serviciul Patriei. Acest semn onorific se acordă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Semnul onorific În Serviciul Patriei se prezintă sub forma unei piese ovale, uşor bombată, având înălţimea de 35 mm şi lăţimea de 30 mm, care are câmpul fin granulat şi care are aplicată marginal atât pe avers, cât şi pe revers, o cunună deschisă formată din frunze de laur la dreapta şi frunze de stejar la stânga, late de 6 mm, legate în partea de jos cu o fundă. Central sunt înscrise cu cifre romane aurite numerele: „XV”, „XX” sau „XXV”. Documentul însoţitor al Semnului onorific În Serviciul Patriei este atestatul. Atestatele pentru Semnul onorific În Serviciul Patriei sunt validate prin semnătura sau parafa miniştrilor ori a conducătorilor instituţiilor centrale autonome ale statului care le conferă. În cazul decesului unui titular al Semnului onorific În Serviciul Patriei, însemnul rămâne în posesia moştenitorilor legali. Semnul onorific În Serviciul Patriei, indiferent de categorie, se poartă pe partea stângă a pieptului, după toate ordinele româneşti sau străine, înaintea crucilor şi medaliilor. Se poartă întotdeauna numai însemnul ultimei categorii primite. Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă și maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, urmând reguli asemănătoare. Persoanele decorate cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific În Serviciul Armatei şi cu Semnul onorific În Serviciul Patriei, beneficiază de prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Onor la general - Gl. bg. Petre Stoica

La a 90 aniversare 29.12.2018

Asociația națională cultul eroilor "Regina Maria"

1991 membru fondator

1995 - 2013 - președinte - din 2013 - președinte de onoare

Asociația națională cultul eroilor "Regina Maria"

Petre Stoica a fost un general de brigadă artilerist al armatei române, care s-a născut la data de 29 decembrie 1928 în municipiul București. A absolvit Liceul „Aurel Vlaicu” din București în anul 1947, apoi Școala de ofițeri de artilerie Sibiu. În perioada 1953 – 1955 a urmat un curs de formare a cadrelor de conducere pe linie de comandă și stat major la Școala Superioară de Artilerie din cadrul Academiei de Artilerie “Dzerjinski” din Leningrad pentru ca în anul 1961 să termine și Academia militară Generala din București (Facultatea de artilerie terestră). Și-a început cariera militară pe funcția de comandant de pluton în cadrul Regimentului de artilerie antitanc din Caracal și s-a pensionat în anul 1986 de pe funcția Șeful Artileriei la Regimentul 1 Mecanizat din București. În perioada 1964 – 1968 ca detașat a profesat în cadrul Secției de Protocol – Marele Stat Major ca translator de limbă rusă și însoțitor al unor personalități din armatele statelor socialiste. În perioada 1980 – 1984 a participat ca detașat la Secția Operații a Armatei a 2-a la patru aplicații în cadrul Pactului de la Varșovia în țară și străinătate. A scris peste 250 de articole în gazete militare românești dar și în “Gazeta Universul” ce apare în SUA. El este membru fondator al Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria” el fiind și realizatorul logo-ului asociației, pe care l-a înregistrat la OSIM. A întocmit pentru asociație 11 mahete grafice după care s-au realizat medaliile cu teme din istoria națională și a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria”, obținând și sponsorizări pentru realizarea multora dintre acestea. A fost multiplu decorat în România dar și în Republica Moldova.

Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc”. Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea “Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR, nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele “Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”.

Insigna - Petrom - România

După 1989, odată cu tranziția la o economie de piață, a fost creată Regia Autonomă a Petrolului, Petrom R.A., care a preluat toate activitățile de exploatare a resurselor de țiței. În 1997, Petrom R.A. a fost transformată în Societatea Națională Petrom S.A., care includea mai multe zone de producție, două rafinării, activitate de produse chimice, rețele de transport și entități locale de distribuție (PECO). În 2001, Societatea Națională a Petrolului este listată la Bursa de Valori din București, iar în 2002 se demarează procesul de privatizare, finalizat în 2004 prin achiziția de către OMV, companie austriacă, a 51,01% din acțiunile SNP. Compania este reorganizată din toate punctele de vedere: operațional, financiar, siguranță, mediu, oameni. În perioada 2005 – 2020, OMV Petrom a investit 16 mld euro, iar contribuțiile la bugetul de stat se ridică la aproximativ 32 de miliarde de euro, pentru aceeași perioadă, devenind cel mai mare contribuabil la bugetul de stat. Procesul de reorganizare începe în 2005 când este anunțată strategia de business și este demarat un amplu proces de modernizare a tuturor activiăților. Din 2006, Petrom a implementat sistemul informatic SAP pentru automatizarea proceselor de bază din domeniile financiar, control, managementul materialelor, vânzări și distribuție și resurse umane. Unul din cele mai importante rezultate a fost automatizarea a peste 4000 de sonde. In 2007, Petrom anunța prima descoperire de țiței offshore de după 1989, Delta 4, în apele de mică adâncime din Marea Neagră. In octombrie 2009 este inaugurată fabrica de gaze de la Midia, o investiție de 90 de milioane de euro. În anul 2010 este pus în funcțiune sistemul de livrare a gazelor de la Hurezani. Proiectul cuprinde o stație de compresoare, o stație de măsurare a gazelor și 11,5 km de conductă. În 2011, Petrom face o descoperire semnificativă de gaze în Oltenia. La momentul punerii în producție, sonda Totea 4539 era cea mai mare din România. În 2012, OMV Petrom si ExxonMobil anunță descoperirea hidrocarburilor în blocul Neptun. În același an, este inaugurată centrala electrică de la Brazi, care a costat 530 de milioane euro. În anul 2014 sonda de explorare Marina 1 identifică un nou zăcământ offshore de țiței în perimetrul de mică adâncime Istria. Este finalizat programul de modernizare a rafinăriei Petrobrazi, pentru care s-au investit 600 de milioane de euro. În anii care au urmat, OMV Petrom a continuat procesul de creștere sustenabilă. Strategia de extindere în regiune începe să se concretizeze, în urma preluării unor perimetre de explorare offshore în apele teritoriale ale Mării Negre din Bulgaria și Georgia, în 2020. Rafinăria Petrobrazi este permanent îmbunătățită pentru a răspunde cererii pieței și a cerințelor de mediu. Din 2005 până în 2020, au fost investiți 1,8 miliarde de euro, din care aproximativ o treime au fost destinați reducerii impactului asupra mediului.Din 2007, OMV Petrom a integrat în strategia sa de business principiile responsabilității corporatiste. În perioada 2007-2020, compania a alocat aproximativ 72 milioane euro pentru dezvoltarea comunităților din România, concentrându-se pe protecția mediului, educație, sănătate și dezvoltare locală. Țara lui Andrei este platforma de responsabilitate a OMV Petrom prin care sprijină proiecte pentru comunitate și pentru îmbunătățirea vieții în domenii precum crearea de noi locuri de muncă, accesarea educației non-formale și cultivarea spiritului civic. În 2019, OMV Petrom a făcut o donație fără precedent, în valoare de 10 milioane de euro, către Asociația Dăruiește Viata, pentru construirea spitalului de oncologie pediatrică. În contextul pandemiei de Covid-19, s-a implicat activ în sprijinirea asociațiilor și a comunității, prin donarea a 1 milion de euro către Crucea Roșie precum și multe ale acțiuni locale menite să sprijine lupta împotriva răspândirii virusului. Redau aici câteva cifre din anul 2020, a să înțelegem ce înseamnă OMV Petrom:

Cifra de afaceri: 14,717 miliarde lei
Investiții: 3,2 miliarde lei
Contribuții la bugetul de stat: 9,6 miliarde lei
Număr angajați: ~11000

Astăzi OMV Petrom este cea mai mare companie de energie din Sud-Estul Europei, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze Naturale și Electricitate. Grupul exploatează în România rezerve dovedite de petrol și gaze, explorează potențiale noi zăcăminte în România, Bulgaria și Georgia, produce electricitate prin intermediul centralei electrice de la Brazi, procesează țiței la rafinăria Petrobrazi și operează o rețea de 793 de benzinării în România, Moldova, Bulgaria și Serbia sub două branduri, Petrom și OMV.

Insigna - Pionier creator gr.I

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România.

Insigna de membru al organizației de pionier

Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor.

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Insigna - Pentru merite deosebite în serviciul de pază

Regimul comunist de tristă amintire a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. În cadrul acestui ansamblu de măsuri se include și stufosul sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecăruia. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Aici se încadrează și insigna Pentru merite deosebite în serviciu de pază. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului. Se cerea astfel “o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. De pe insignă nu lipsesc laurii de pe marginea de jos simbolizând “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”, munții și brazii – “frumusețile patriei” precum și sonda, barajul hidroelectric, fabrica și blocul în construcție (cu macaraua lângă el) – “marile obiective ale economiei naționale” care trebuiau bineînțeles păzite împotriva răufăcătorilor.

___________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

ÎN LIMBA FRANCEZĂ