Epaminonda's Blog.....: ALHAMA DE SALMERON

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea spaniolă ALHAMA DE SALMERON

(DE ALMERIA), provincia ALMERIA, comunitatea autonomă

ANDALUZIA, câteva vederi generale și o monedă locală

provizorie de carton.

Viaductul

Bustul lui Nicolas Salmeron

Biserica San Nicolas de Bari

O intrare în localitate

Vederi generale

Monedă provizorie locală de carton

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Fabrica de antibiotice Iași (F.A.) 10 ani 1955 - 1965

Fabrica de antibiotice din Iași este o companie farmaceutică din România, fondată în anul 1955. Este o societate pe acțiuni în curs de privatizare, acționarul majoritar fiind statul român, prin intermediul A.V.A.S. (Agenția pentru valorificarea activelor statului). Compania este listată la Bursa de Valori București, la Categoria I, sub simbolul ATB și are o capitalizare bursieră de peste 900 milioane RON. Mai jos admiri o poză mai veche cu fabrica ieșeană de penicilină. În decembrie 2008, societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro. Antibiotice Iași ocupa la finele anului 2005 locul al treilea în rândul producătorilor autohtoni de medicamente, cu o cotă de piață de 3,17% din punct de vedere valoric. Acționarul majoritar al companiei este AVAS, cu o deținere de 53,02%. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al Fabricii de Antibiotice Iași.

Brigada 15 Mecanizată "Podu Înalt" 1 Ianuarie 1877

Brigada 15 Mecanizată “Podul Înalt” cu comandamentul în Iași a preluat tradițiile de luptă ale Regimentului 15 Dorobanți. Regimentele 14 și 15 Dorobanți s-au înființat la data de 1 ianuarie 1877 în baza Înaltului Decret nr. 2195/26 noiembrie 1876, prin care a fost dublat numărul de unităţilor de acest tip, prin scindarea Regimentului 8 Dorobanți din Roman. Regimentul 15 Dorobanţi îşi avea reşedinţa la Piatra Neamţ era compus din două batalioane (la Piatra Neamţ şi Fălticeni) şi făcea parte din Divizia 4 Teritorială Iaşi. Sus este postat logo-ul marii unități militare ieșene.

În existenţa sa, Regimentul 15 a luat parte la toate cele trei războaie importante, de care a depins însăşi existenţa României. Un moment de referinţă în istoria acestuia îl reprezintă primirea prin Înaltul Decret nr. 2329/11 iulie 1891, a denumirii de „Regimentul Războieni nr. 15”, cu prilejul contopirii infanteriei de linie cu dorobanţii şi a înfiinţării celui de-al treilea batalion (permanent). Începând cu 30 octombrie 1961, prin Ordinul Marelui Stat Major nr. CL-0020/14 aprilie 1961, s-a transformat în regiment mecanizat, iar la 25 octombrie 1969, a primit denumirea de Regimentul 15 Mecanizat „Războieni”. Sus este reprezentat fanionul de identificare al acestei unități militare. La 1 iunie 1994, Regimentul 15 Mecanizat „Războieni”, în cadrul amplului proces de reorganizare şi restructurarea a Armatei Române, în baza Ordinului S/B-1741/20 mai 1994 al Statului Major al Trupelor de Uscat, a început transformarea sa în brigadă mecanizată, activitate încheiată la 28 februarie 1995, când, în conformitate cu prevederile O.G.2/26 ianuarie 1995 al Ministrului Apărării Naţionale, s-au înfiinţat toate unităţile subordonate. La 9 mai 1996, prin Decretul Prezidenţial nr. 74/22 aprilie 1996 şi Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. SM-1871/23 aprilie 1996, Brigăzii 15 Mecanizate i-a fost înmânat de către preşedintele României Drapelul de Luptă. Tot atunci, Brigada 15 a primit şi denumirea istorică de „Podu Înalt”, vechea denumire de „Războieni” fiind atribuită, prin Decretul nr. 92/04.05.1995, Batalionului 151 Infanterie, aflat în subordinea marii unităţi. Sub denumirea Brigada 15 Mecanizată Podul Înalt, unitatea a participat la multe misiuni în afara granițelor țării fiind foarte bine apreciată.

Insigna - Casa Pionierilor Iași

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist.

Insigna de membru al Organizației de Pionieri

La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor.

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și câteva drapele ale Organizației de pionieri.

Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Insigna - Colegiul "Costache Negruzzi" - Iași

Colegiul Național „Costache Negruzzi” din municipiul Iași, cunoscut și sub denumirile de Liceul Internat din Iași, Liceul Internat „Costache Negruzzi”, Liceul „Costache Negruzzi” sau Negruzzi, este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ preuniversitar din Moldova, fondat în anul 1895 și afiliat UNESCO începând cu 1990. În Raportul general Anual asupra Învățământului, din decembrie 1884, se argumenta necesitatea înființării unor licee model, ”având personalul didactic cel mai ales, o administrație perfectă”, pentru ca, în timp ”întreg învățământul” să resimtă ”influența binefăcătoare a unui CENTRU DE CULTURĂ de asemenea importanță”. În acest context de modernizare a societății românești, la 5 octombrie 1895, își deschidea porțile Liceul Internat din Iași, ”o nouă școală instalată într-o clădire spațioasă și anume întocmită, înzestrată cu tot materialul didactic reclamat de programa liceală clasică [...], menită a experimenta, în cele mai bune condițiuni de izbândă, învățământul liceal clasic, numai cu elevi interni și a prezenta un model de școală în acest fel”. Întemeiat ca liceu-model, de tipul colegiului englezesc, liceul și-a păstrat prestigiul dobândit în primii ani de existență, ”din perioada de belșug bugetar 1895-1900” (Traian Lalescu), intențiile intelectuale și culturale ale întemeietorilor transformându-se, în timp, într-un climat educațional și spiritual deosebit, recunoscut până astăzi drept spirit internatist sau spirit negruzzist. Din primii ani de funcționare, în Liceu s-a creat o atmosferă de ordine, de carte și de intelectualitate, posibilă printr-un cumul de factori esențiali:

Selecția riguroasă a elevilor (proveniți din medii sociale, religioase, culturale, economice foarte diferite, dar având ca element comun îndeplinirea standardelor de exigență negruzzistă);
Un corp profesoral de excepție, cadre didactice cu vocație și rezultate demonstrate, secondate de pedagogi români sau străini;
Dotările materiale care să asigure calitatea învățământului (laboratoare, materiale didactice, bibliotecă literară și științifică). Într-o astfel de atmosferă de emulație intelectuală, nu e de mirare că în amfiteatrul Liceului Internat au fost organizate, încă de la început, conferințe susținute de specialiști originari din Franța sau Germania.

Liceul se mândrește atât cu directori, cât și cu absolvenți de valoare, precum Spiru Haret, Nicolae Gane sau Eugen Lovinescu. Adresa de corespondență a colegiului este Strada Toma Cozma, nr.4. Liceul Internat din Iași se deschide la 3 octombrie 1895, în urma inițiativei lui Spiru Haret, care intenționa să înființeze un liceu exemplar. Conform site-ului oficial al liceului, „inaugurarea s-a făcut într-o clădire impozantă, una din cele mai mari și mai frumoase din Iași, care se vedea de departe, înălțându-se în partea cea mai ridicată a orasului, pe umărul dealului Copou, în mijlocul grădinilor care o împrejmuiesc din toate părțile”. De asemenea, liceul „urma să formeze o elită culturală”, motiv pentru care au fost recrutați profesori deja remarcați prin profesionalism și talent în mai multe școli; totodată, au fost invitați și copiii cei mai promițători, din toate colțurile Vechiului Regat dar și din Transilvania. Inițial, liceul a avut un singur profil generalist. Ulterior adoptării legii asupra învățământului secundar și superior din 1898 (Legea „Spiru Haret”), s-au introdus doua secții, cea clasică și cea modernă. O a treia secție, de reală, se înființează în 1911. Pe 22 iunie 1899, este semnat decretul prin care instituția va purta denumirea de Liceul Internat „Costache Negruzzi”. În anul 1902 promovează prima promoție complet formată la Liceul Internat (cu șapte clase), iar în 1904 prima care a urmat opt clase. După cel de-al doilea război mondial, procesul didactic a suferit ca urmare a „adoptării” modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor și a programelor de învățământ, încercându-se – în mod deosebit în anii 1950 – înstrăinarea de valorile naționale autentice. S-a lovit în liceul exponent al așa-zisei „elite burgheze” prin cunoscutele presiuni asupra profesorilor, prin înlocuiri și detașări forțate, prin desființarea unei biblioteci deosebit de valoroase – aproximativ 10000 de volume în anul 1954". În perioada stalinistă, numele liceului a fost schimbat de mai multe ori, devenind „Liceul de băieți nr. 2” (1949-1952), „Școala de 10 ani nr. 2 de băieți” (1952-1954) și „Școala medie nr. 2 de băieți” (1954-1956). Totuși, notează același autor, „în ciuda ingerințelor politice din anii '50, liceul și-a păstrat prestigiul și «spiritul internatist» nu s-a pierdut, prin eforturile și dăruirea exemplare ale dascălilor și ale elevilor ce i-au onorat numele”. În anul 1956, liceul își recapătă (parțial) denumirea de Liceul „Costache Negruzzi”, iar din 1977 devine Liceul de matematică-fizică „Costache Negruzzi”. În anii 1990 liceul a revenit la denumirea inițială, revendicându-și și consolidându-și totodată statutul de odinioară, reprezentând astăzi o instituție marcantă a învățământului ieșean. În anul 1998, devine Colegiul „Costache Negruzzi”, în 2010 obține titulatura de „Școală Europeană”, iar din 2015, poartă numele de Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași.

Jetonul - Berăria Azuga M.S. Iași - 20 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul s-a emis la comanda Berăriei Azuga din municipiul Iași, este confecționat din alamă, are forma octogonală și diametrul de 25 milimetri. Pe avers în interiorul unui cerc perlat exterior sunt aplicate literele mari: “M.S.” încadrate deasupra și dedesubt de câte o liniuță orizontală. Nu se știe ce reprezintă aceste majuscule, probabil inițialele numelui proprietarului berăriei. Periferic circular, în interiorul cercului perlat este aplicată inscripția: “BERERIA AZUGA * IAȘI *”, cuvântul Iași fiind încadrat de două steluțe în relief cu câte șase colțuri. Pe revers în interiorul unui cerc perlat exterior este aplicată inscripția: “20 LEI” (valoarea jetonului).

Deși marca de bere Azuga se producea la fabrica din Azuga, de pe Valea Prahovei, această bere a început să se consume și în Iași, deoarece în anul 1895 în Piața Unirii, fabrica de bere prahoveană a deschis un local propriu.

Liszt la concertul dat în Iași pe Teatrul Nou în 11 ianuarie 1847

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1847 în onoarea vestitului compozitor și pianist Franz Liszt care a susținut un concert în sala Teatrului Nou din Iași în data de 11/24 ianuarie. Medalia este confecționată din aramă, are forma rotundă cu diametrul de 36 milimetri. Mai există și o altă variantă confecționată din plumb, de aceiași mărime și confecționată identic cu deosebirea că pe avers, sus și jos, se află câte o stea, iar inscripția de pe revers este înconjurată de o cunună de laur. Acest model ridică suspiciuni asupra autenticității. Pe avers, în interiorul unui cerc periferic continuu, este aplicată o inscripție pe cinci rânduri orizontale în scriere chirilică ce se citește: “Liszt / la concertul / dat / în Iași / pe Teatrul Nou”. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, este aplicată o inscripție pe trei rânduri orizontale: “În / 11 Ianuarie / 1847/”.

Franz Liszt sau Liszt Ferenc a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor, care s-a născut la data de 22 octombrie 1811 și a decedat la data de 31 iulie 1886. Atenția sa s-a concentrat pe compoziție și, în special, pe crearea unui nou gen muzical, poemul simfonic. O vreme a predat muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou național. Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9 – Germania) a devenit „Muzeul Franz Liszt”. El a întreprins diverse turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania, unde de fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile. În urma contactului cu muzica populară românească, a compus o Rapsodie română.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universităților din oraș. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Iași, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Uzina Nicolina

Statuia lui Vasile Alecsandri

Biserica Sfântul Spiridon

Palatul Culturii

Piața Unirii

Turnul Golia

Teatrul național Vasile Alecsandri

Statuia lui Gheorghe Asachi

Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Statuia lui Ștefan cel Mare

Piața Halei

Vama

Râpa Galbenă

Mănăstirea Cetățuia

Strada Lăpușneanu

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Iași, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat în acest județ.