Epaminonda's Blog.....: FILATELIE

Teckelul cu păr scurt este o rasă de câine, veche germană. Englezii l-au poreclit “cârnatul german”. Teckelul cu par scurt este cel mai cunsocut dintre toate rasele de Teckeli. Este un caine de talie mica, scund, picioare mici si viguroase, un corp foarte lung, pieptul proeminent cu cate o adancitura pe fiecare parte (forma unei prore de corabie). Capul este alungit, format conic, botul este usor arcuit. Ochii sunt de marime medie, migdalati, ovali si de culoare inchisa. Urechile sunt lungi, rotunde la capete, plate, foarte mobile, prinse sus si atarna pe langa cap. Coada este lunga, subtire, usor curbata la varf si purtata in jos. Blana este scurta, dreapta, neteda, stralucitoare si moale. Poate fi brun-roscata, neagra si mai rar sunt ciocolatii sau tigrate. Este un caine inteligent, vioi, abil, ascultator, foarte curajos, cu un simt olfactiv deosebit, activ si perseverent, curios si uneori dominant. Familia in mijlocul careia traieste este pe primul loc in viata sa, atat de atasat este de aceasta. Este destul de rezervat cu strainii. Blana acestui caine se mentine curata si sanatoasa printr-un periaj ocazional cu o manusa de cauciuc pentru a intalura firele de par moarte. Ghearele se taie pentru a fi scurte.

Majoritatea acestor caini au tendinta sa manance mult, devenind obezi. Ideal este sa aiba 6,5-7 kg dar pot ajunge si la 14 kg. Din cauza coloanei foarte lungi pot avea probleme la nivelul discurilor dintre vertebre. Nu trebuie lasati sa urce pe trepte, sa sara pe scaun sau sa devina obezi. Se recomanda folosirea unui mini ham in loc de zgarda pentru a proteja coloana.Este un caine adaptabil la conditiile de viata oferite – aer liber sau apartament. Varietatea pitica este ideala pentru apartament cu conditie sa i se ofere posibilitatea de a face miscare zilnic. Are nevoie de socializare si dresaj. Este un vanator excelent de animale mici de vizuina si chiar animale mai mare (vulpi, porci, mistreti). Are o perseverenta deosebita in urmarirea prazii fiind capabil sa reziste si 48 de ore in cautarea ei. Este un bun paznic al locuintei si un devotat companion. Este folosit si in politie pentru luat urma.

Husky siberian este un câine de talie medie, cu blana deasă și dublă. Originar din Siberia, acest câine este agil, alert, inteligent, prietenos și blând. Husky-ul Siberian este un câine considerat a face parte din grupul câinilor de muncă. Este un câine de mărime medie rapid, suplu și are o eleganță deosebită în mișcare. Siberianul se distinge printr-un corp bine îmblănit, urechi drepte, vigilente și o coadă stufoasă, ca de vulpe. Pot căra încărcături ușoare, la o viteză moderată pe distanțe lungi. Proporțiile corpului sugerează un echilibru între putere, viteză și rezistență. Câinele se simte bine în hamuri, fiind foarte sigur pe el, iar performanțele sale sunt evidente. Acest câine poate avea înălțimea maximă de 60 cm și greutatea maximă de 23 kilograme. Este cel mai mic dintre câinii nordici, însă la greutate egală, este cel mai puternic câine de sanie dintre ei. Husky Siberian este un câine nobil și prietenos, însă în același timp îndrăzneț și alert. Nu are sub nici o formă calitățile unui câine de pază și apărare, nu este suspicios față de străini și nici agresiv cu alți câini.

Este gânditor și independent, cerință vitală pentru un câine de sanie, care trebuie să acționeze corect pentru a nu pune în pericol viața sa și a musherului. Câinele matur este rezervat, are o atitudine demnă, inteligentă și un caracter energic. Întotdeauna este dispus la muncă sau la joacă, ceea ce îl recomandă și ca un bun câine de companie. Nu este agresiv sau nervos pe tot parcursul vieții, dacă este dresat corespunzător. Nu se simte bine singur, fiind un câine de haită. Husky-ul Siberian este utilizat ca și câine de sanie și participă la concursuri de diferite categorii. Este considerat ca fiind cel mai rapid dintre câinii nordici.

Golden Retriever este o rasă de câini de vânătoare populari din Scoția.Golden Retrieverii au nimerit în mod consecvent în vârful listei celor mai îndrăgiți câini de companie adresați familieie. Adesea, asociați cu copiii și viața suburbană, și cu dragostea lor față de apă, precum și cu abilitatea înnăscută de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii sunt parteneri și pentru mersul la vânătoare. Ca și câine de talie mare, robust, rasa a fost apreciată pentru abilitatea sa de a vâna atât pe teren, cât și în apă. Vânătorii îi admiră calitățile ateltice și sârguința, în timp ce membrii familiilor îi apreciază caracterul prietenos și tandru. De-a lungul anilor câinii Golden Retriever au devenit utili și ca câini-călăuză pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorită inteligenței, disciplinei și temperamentului lor echilibrat, precum și datorită abilității lor de a înțelege de minune oamenii. Ei sunt antrenați ca și câini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate în azile/spitale.

Golden Retriever-ul este un câine de talie medie, robust, bine proporționat, cu un cap relativ rotund, mai mult lat decât lung și ochi în diferite nuanțe de crem și auriu, cu gene închise la culoare. Părul exterior impermeabil este gros, dens și moale, deși nu prea mătăsos. Golden Retriever-ul adult are o înălțime maximă de 61 cm și o greutate de maxim 36 kg. Deși, în general, nu este un câine gălăgios, acest animal de casă anunță sosirea vizitatorilor. Foarte ușor de educat și dresat, Golden Retriever-ul este întotdeauna răbdător și gentil cu copiii. Deși e puțin probabil să atace, Golden-ul este un câine de pază bun, lătrând sonor în cazul apropierii vreunui străin.

Generic vorbind, Collie reprezintă mai mult decât o rasă de câini, fiind mai degrabă o familie cu mulți membri, rase canine și varietăți ale acestora toate originare din Scoția și nordul Angliei. De-a lungul ultimelor 3 secole, acești câini au însoțit marile transferuri de populație, răspândindu-se în multe colțuri ale lumii și au cunoscut numeroase modificări și ameliorări (în special în Australia și America de Nord).

Acest câine poate trăi 16 ani, poate avea greutatea maximă de 32 kg și înălțimea maximă de 61 cm. Este un câine de talie medie spre mare, cu corpul alungit, viguros, dar totuși suplu. Capul are o linie elegantă, cu o notă alungită, botul lung și el terminându-se cu o trufă de culoare neagră. Ochii sunt puternic migdalați, dispuși oblic ("privire asiatică"). Irisul este albastru sau în nuanțe de căprui, întâlnindu-se frecvent fenomenul heterocromiei (ochi de culori diferite). Urechile sunt destul de mari, cu vârful ascuțit, prinse în plan superior, erecte sau semi-erecte (cu vârful răsfrânt în față), orientate spre în față. Coada, de mărime medie, este purtată atârnată în repaus și ușor îndoită, sub linia spatelui, în momentele de acțiune. Mersul este lejer, grațios chiar, întreaga ținută degajă noblețe și siguranță, rasa Collie varietatea cu păr lung fiind considerată, neoficial, cea mai aspectuoasă rasă canină. Collie include câini foarte inteligenți, receptivi, energetici, atenți la detalii și implicați serios în activitățile ce le sunt încredințate. Sunt sociabili și se manifestă foarte iubitori în relația cu oamenii, uneori de o extremă sensibilitate. Se dovedește răbdător și delicat în interacțiunile cu copiii, vigilent în aria proprietății și precaut cu străinii.

Ciobănescul românesc carpatin (abreviat CRC) este un câine folosit de secole de ciobanii români din Carpați pentru paza turmelor, fiind un excelent câine de pază. În România, primele date despre câinele ciobănesc carpatin au fost consemnate în Revista științelor veterinare, anul XV, nr. 2, februarie, împreună cu fotografia unui exemplar ciobănesc din proprietatea colonelului Manolescu, care a obținut premiul I la a 4-a expoziție canină din București (1931). În anul 1937, numărul 6 al revistei “Carpații” dr. G. Moldoveanu de la Institutul Național Zootehnic a publicat standardul rasei Ciobănesc românesc carpatin cu fotografia unui exemplar din județul Muscel. În martie 1998, un grup de pasionați ai acestei rase a fondat Clubul de câini de rasă Ciobănesc românesc carpatin, redenumit

Clubul crescătorilor de câini de rasă Ciobănesc românesc carpatin, cu sediul în Bistrița. Ciobănescul românesc carpatin este un câine masiv, cu un corp puternic, dar nu greoi. Capul este mare, botul conic, ochii în formă de migdală, de culoare închisă nu sunt nici prea mari, dar nici prea mici. Urechile sunt de dimensiune medie, rotunjite la vârf și lăsate. Corpul se termină cu o coadă stufoasă și lungă, care de obicei este lăsată. Atunci când câinele este atent la ceva, aceasta va fi ridicată. Ca și la ceilalți ciobănești, blana este dublă: primul strat este format din păr des, iar cel de la exterior are păr aspru, drept și gros, care ajută câinele să suporte fără probleme temperaturile scăzute. Carpatinul nu are nevoie de o îngrijire specială: un periaj ocazional este suficient. În plus, nu are nevoie să fie spălat. Un alt avantaj este acela că este un câine foarte rezistent la boli. Este de preferat să fie ținut într-o curte, unde să poată alerga în voie. Este un animal energic şi muncitor, agresiv uneori. Când vine vorba de dresaj, Carpatinul se poate dovedi destul de încăpățânat. Are tendința de a domina și de aceea se va obișnui mai greu să asculte comenzile. Totuși, nu este o misiune imposibilă: cu răbdare, calm și afecțiune, se pot obține rezultate foarte bune. Carpatinul este un câine care se atașează extrem de tare de stăpân, căruia îi va fi loial și îl va apăra chiar cu prețul vieții.

Este inteligent, curajos, muncitor și rezistent la efort. Uneori poate fi încăpățânat și dominant în relația cu familia, de aceea se recomandă dresajul de timpuri. Nu-i plac persoanele străine, față de care va avea o atitudine suspicioasă. Va lătra, dar nu va mușca decât în cazuri extreme. În orice caz, trebuie să staţi tot timpul în gardă atunci când aveţi un străin în curte, loialitatea Ciobănescului s-ar putea să se ivească fix atunci când nu te aştepţi, dacă i s-a părut că musafirul vostru are un comportament nepotrivit faţă de familie. Este prietenos și adoră să se joace cu copiii. Va fi blând cu ei și îi va lăsa chiar și să îl chinuie. Deși în general este calm, dacă stăpânul său va fi în pericol, va acționa în consecință și va deveni extrem de agresiv. Dacă este folosit pentru paza turmelor de oi, Carpatinul își va arăta calitățile extraordinare înăscute pe care le are pentru această sarcină. Va apăra turma de animalele sălbatice, chiar cu riscul de a-și pierde viața și va fi atent la tot ce se întâmplă în jurul acesteia. Oile nu au cum să se piardă de turmă atât timp cât sunt păzite de un Carpatin. Acest câine cu blana sa gri, albă, neagră sau alb cu gri poate tri până la 15 ani, poate cântări maxim 50 kg și poate avea înalțimea maximă de 73 centimetri.

Ciobănescul românesc mioritic este o rasă de câini din Carpații românești. Este un excelent câine de turmă, paznic incoruptibil și un minunat câine de însoțire. Este o rasă foarte veche, care s-a păstrat numai datorită păstorilor, fiind foarte folosit de cei din regiunea Sibiului (mărgineni) sau Săcelele Brașovului.

Grație aspectului viguros, această rasă are mulți amatori în România. Este considerat de unii singurul câine care are șanse de a scăpa cu viață când atacă ursul. Acest câine are un corp masiv, acoperit în întregime cu o blană lungă și ciufulită, colorată în nuanțe deschise. Capul este masiv; craniul este larg, puțin arcuit; botul este puternic, îngustându-se treptat spre nas; lungimea botului este mai mică decât cea a capului.

Blana acestor câini este lungă și abundentă, acoperind întreg trupul lor, inclusiv capul și picioarele. Blana superioară este ușor ondulată, mai rezistentă și lungă de 8-16 cm; cea inferioară este mai densă și mai moale. Culoarea de bază pentru acești câini este de obicei albul, crem deschis sau gri pal, uneori cu pete de aceste culori.

Basset Hound este o rasă de câini de vânătoare, având picioare scurte.
din familia câinilor de vânătoare. Este un câine cu corpul solid, cu genuliera joasă, având picioarele scurte și osătura puternică (surprinzător de solidă și de grea pentru un animal cu talia lui). Corpul este mult mai lung decât înalt, pieptul este larg și adânc, gâtul este puternic. Capul se impune prin mărime, cu craniul rotund completat de un bot lung și trufa neagră, mare. Ochii, potrivit de mari, sunt adânciți în orbite și pleoapa interioară este flască, atârnând și expunând albul globului ocular și țesutul interior. Basset se remarcă prin expresia privirii, care sugerează tristețea și o permanentă resemnare. Urechile, de dimensiuni mari, sunt prelungi, prinse în linie joasă pe părțile laterale ale craniului, atârnând în falduri libere și rotunjite spre interior. Coada este lungă, de formă generală conică, groasă la bază și purtată ușor curbată, mai mult ridicată. Blana este constituită din două straturi, cel exterior fiind neted, scurt și moale. Este un câine sociabil, calm, dispus la joacă, inteligent și curios. Are un puternic simț olfactiv și denotă multă independență în acțiunile sale. Nu se dovedește agresiv cu străinii, dar la orice pericol latră puternic. Este devotat familiei și se înțelege bine cu alți câini și alte animale. Are un comportament permisiv și cooperant cu copiii.

Acest câine emană un miros specific, puternic. Nu are nevoie de periaj intens, blana se menține curată. Se poate folosi o mânușă cu zimți sau o perie de cauciuc cu dinți scurți. Cutele pielii de pe cap trebuie curățate și dezinfectate periodic, pentru a preveni apariția infecțiilor. Sunt expuși bolilor aparatului auditiv, infecțiilor oculare și diferitelor iritații ale buzelor. Obezitatea este des întâlnită la acești câini. Câinele trebuie supravegheat cu atenție, are tendința ca în teren deschis să plece după miros și va urma cu strășnicie urma, din instinct, depărtându-se de stăpân. Are înălțimea: 30-38 cm, greutatea: 23-30 kg, durata de viață: 10-12 ani și o capacitate de naștere: 6-8 pui.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

____________xxx____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Banca de onoare - Liceul 'Frații Buzești"

Unitatea de pionieri

Liceul “Frații Buzești” din municipiul Craiova, denumire veche - Școala medie “Frații Buzești”, denumirea actuală - Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” este o prestigioasă instituție de învățămâmt liceal a orașului, situată pe Bulevardul Știrbei Vodă, la nr.5. Instituția dispune de 5 clădiri: clădirea principală unde se desfăşoară cursurile claselor V-XII, două cladiri unde se desfăşoară cursurile ciclului primar, clădirea grădiniţei din str. Unirii şi cladirea unde se află cantina. Prin adresa nr. 14962 din 8 octombrie 1882 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Diviziunea Şcolilor , anunţă înfiinţarea la Craiova, a Gimnaziului Real şi numirea ca director a profesorului Grigore Căzănescu. În anul 1901 începe să funcţioneze cursul inferior de liceu, potrivit “Legii Haret”. Prin adresa cu nr. 20228 din 9 ianuarie 1910, a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice semnată de Spiru Haret, “ministerul aprobă ca acest gimnaziu să se numească “Fraţii Buzeşti”, iar ca dată de serbare să se ia ziua de 1 noiembrie”. În anul 1922 gimnaziul se transformă în liceu, prin înfiinţarea ciclului superior. În data de 16 noiembrie 1924, în prezenta unei asistenţe impresionante, ministru Dr. C. Angelescu, a semnat actul comemorativ şi a pus piatra de fundament a edificiului şcolii, pe fostul loc al familiei Haralambie la o sută de metri de Casa Băniei, reşedinţa Marilor Bani ai Olteniei. Actul de fundaţie specifica: “În al 1924-lea an al mântuirii şi al 11-lea an de domnie a gloriosului Rege Ferdinand I-ul şi al Reginei Maria, Augusta sa Soţie, Moştenitor al Tronului fiind Principele Carol cu Soţia sa Principesa Elena, Mitropolit primat al Ţării D.D.Dr. Miron Cristea, episcop al Eparhiei Râmnicului Noul Severin D.D.Dr. Vartolomeiu Stănescu şi preşedinte al Consiliului de Miniştri dl. I.I. C. Brătianu. Cu vrerea Atotputernicului Dumnezeu, întru realizarea ideii şi necesităţii dea avea un local propriu pentru şcoală, dupe stăruinţele profesorilor şi Comitetului şcolar, prin D-l I. Ionescu - Argetoaia, directorul liceului, D-l Dr. C. Angelescu, Ministru Instrucţiunii, dornic de luminarea românismului întregit, în urma marelui răsboi, grijind chemarei sale, pus-a piatră fundamentală, statornicind locaş de cultură şi educaţie naţională în oraşul Craiova, cu numele Liceul “Fraţii Buzeşti”, unde fiii României mari să capete învăţătura şi curăţenie sufletească, spre fericirea lor şi binele obstesc. Drept care, azi 16 Noembrie, ora 15, dupe săvârşirea sfintei slujbe religioase, s-a format acest act, care s-a semnat de către cei în drept, aflatori la această solemnitate.” În anul 1926 a absolvit prima promoţie a cursului superior. În timpul celui de-al doilea război mondial liceul este rechiziţionat şi devine spital militar german, până în 1944 și apoi sovietic. Din anul 1948 încep să funcționeze în acest liceul clase primare (I-VII) dar și de seral. În anul 1996 Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie , Ştiinţă şi Cultură eliberează certificatul semnat de Directorul General al acestui organism, Federico Mayor, prin care se confirmă că în Craiova, România, Liceul “Fraţii Buzeşti” este o instituţie “ participantă la sistemul şcolilor asociate la UNESCO, care aplică un program educaţional pentru cooperare şi pace internaţională”. Din 2 octombrie 1997 şcoala dobândeşte noua titulatură de Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti”, ca recunoaştere firească a statutului de excepţie pe care îl deţine în cadrul sistemului educaţional naţional.

Insigna de membru al Organizației de pionieri

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor.C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).

În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Expoziția filatelică internațională - Craiova 1986

Anul internațional al păcii

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale.Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - Clubul sportiv Universitatea Craiova

Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a încris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită

"campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova.

Insigna - Absolvent Liceul militar "Dimitrie Surdza"

Liceul militar “Dimitrie A. Sturdza” din municipiul Craiova, denumiri alternative Școala fiilor de militari sau Gimnaziul fiilor de militari “Dimitrie A. Sturdza”, denumire și destinație actuală Grupul Școlar CFR din Craiova, este o veche și frumoasă construcție cu statut de monument istoric, situată pe Strada Constantin Brâncuși, la nr.15.

După războiul de independență din anul 1877, România a afişat tot mai vizibil, un aspect European modern. Regatul dunărean avea o importanță strategică aparte, prin aşezarea sa între imperii, se bucura de o mare stabilitate politică şi era un stat receptiv la nou. Şcoala face progrese. Noua dimensiune spirituală se face simțită în toate domeniile sociale şi culturale, într-o societate liberală, cu o mare deschidere şi circulație. În anul 1881 este pusă piatra de temelie a viitorului liceu militar, prin înființarea, la data de 1 septembrie, a Şcolii Fiilor de Militari din Craiova – patron “Sfinții împărați Constantin şi Elena” – instituție inaugurată în anul 1885, prin prezența la manifestările oficiale a regelui Carol I. La data de 20 august 1902 şcoala s-a transformat în Gimnaziul fiilor de militari ,,D.A. Sturdza”, iar, la 1 aprilie 1914, instituția a primit denumirea Liceul Militar ,,D.A. Sturdza”.

După doi ani de studiu, elevii erau înaintați în gradul de sublocotenenți la infanterie, cavalerie, artilerie, geniu și uneori și la marină. Primii 20 erau repartizați în al doilea an de studii la armele considerate speciale, geniu, artilerie și marină. În cadrul acestu liceu au studiat: Mareşalul Ion Antonescu, avocatul şi omul politic Ion Gheorghe Maurer, scriitorii Alexandru Sahia, Ion Biberi și Vintilă Corbul. La data de 18 septembrie 1904, şcoala a fost vizitată de Şeful Statului Major General, generalul Tătărescu (fost comandant al şcolii), cu ocazia Inspecției Generale, urmând ca la 20 noiembrie 1906 să fie repetată în acelaşi scop.În timpul primului război mondial, liceul a fost evacuat la Iaşi, unde a împărțit aceeaşi incintă cu Liceul Militar ,,General George Macarovici”, iar clădirea sa din Craiova a devenit spital de răniți. După anul 1918 liceul se reîntoarce la matca sa trainică. Încadrat cu cadre didactice foarte bine pregătite, dintre care un număr covârşitor studiaseră la mari universități europene, instituția de învățământ se integra învățământului național interbelic, de bună calitate. Sub comanda colonelului Gheorghe Urziceanu, s-a construit o clădire nouă, şi an de an, zestrea acestei instituții şcolare proeminente a sporit considerabil. Considerat de Ilariu Dobridor, într-unul din numerele revistei ,,Flamuri” a liceului, ,,un laborator în care minereurile sufleteşti ale elevului, topite în flacăra învățăturii şi educației, se prefac în metale de preț cu care-şi clădeşte valoarea ei istorică o națiune”, liceul militar se poate mândri cu dascăli de prestigiu. Unul dintre cele mai emoționante momente din istoria liceului, este cel petrecut în anul 1923, când elevul fruntaş furier din clasa I-a Amilcar Săndulescu a fost ales din toată țara pentru a alege sicriul cu osemintele Eroului necunoscut, rămas în memoria colectivă a neamului românesc, prin cuvintele rostite la oficierea slujbei religioase: ,,Aceasta este tatăl meu”. Liceul a preluat Monumentul funerar al lui Amilcar Săndulescu, preluând şi simbolul de eroism al neamului românesc, pe care l-a întruchipat fiul Eroului necunoscut. Până în anul 1925, Liceul Militar ,,D. A. Sturdza” şi-a desfăşurat activitatea pe baza directivelor şi prevederilor regulamentelor dinainte de război. În anul 1925, a fost elaborat un nou regulament al liceelor militare, care a adus îmbunătățiri regulamentelor anterioare şi a unificat normele de desfăşurare a activității acestora. Activitatea Liceului Militar ,,D. A. Sturdza” a continuat până în anul 1948 când a fost desființat.

Placheta - Monumentul Independenței

Produsul medalistic de mai sus este o plachetă care s-a emis în anul 1912, cu ocazia inaugurării Monumentului Independenței din muncipiul Craiova. Placheta de formă dreptunghiulară s-a realizat în două varinate de metal (compoziție) bronz și argint și are dimensiunile de 90 x 62 milimetri. Pe avers este reprezentat Monumentul Independenței, cu statuia regelui Carol I, având chipiul în mână, pe soclu căreia este scris pe două rânduri orizontale motto-ul său: “ASTA-I MUZICA / CE-MI PLACE”. Sub grupul statuar ce simbolizează atacul artileriei romîne de la Calafat asupra vidinului, este înscrisă pe cinci rânduri inscripția: “ACEST MONUMENT S-A / RIDICAT PRIN SUBSCRIPȚIE / PUBLICĂ ÎN ANUL 1912 ÎN AMINTIREA / RĂSBOIULUI DIN 1877 – 78 DE UN COMITET / SUB PREȘEDINȚIA GENERALULUI GIGURTU”. Pe revers este reprezentată cartea de aur a monumentului timbrată de o coroană regală, pe o panglică fiind inscripționată deviza: “PRIN NOI ÎNȘINE”. Pe filele cărții, deși în poză textul este ilizibil, este inscripșionat textul: “LAUDAȚI FIE INIMOȘII CRAIOVENI, CARI AU VROIT SĂ PREAMĂREASCĂ PRIN TRĂINICIA BRONZULUI CLIPA CEA MAI STRĂLUCITOARE DIN ÎNTREAGA NOASTRĂ ISTORIE NAȚIONALĂ. N.FILIPESCU MINISTRU DE RĂSBOIU”.

În data de 30 august 1908 a luat fiinţă la Craiova, sub preşedinţia generalului Petre Gigurtu (comandantul Corpului I Armată Craiova), Societatea „Smârdan” – societate a veteranilor grade inferioare din Oltenia, ce număra 800 de membri. În cadul acestei societăți s-a iniţiat proiectul creării, prin subscripţie publică, a unui monument comemorativ al Războiului pentru Independenţa din 1877-1878. De îndată s-a constituit un comitet de iniţiativă ce l-a avut ca președinte de onoare chiar pe generalul Petre Gigurtu. La 20 octombrie 1908 comitetul a hotârât ca proiectul să fie realizat de sculptorul Dimitrie Pavelescu-Dimo (19 iulie 1870, Calafat – 1 septembrie 1944). După ce proiectul a primit acceptul Regelui Carol I (în ianuarie 1909, la Peleş), la 1 februarie 1909 s-a încheiat contractul ridicării acestui monument între preşedintele Comitetului de iniţiativă, generalul Petre Gigurtu, şi sculptorul Dimitrie Pavelescu-Dimo. Lucrarea costa 150000 de lei. Monumentul urma să înfăţişeze „clipa primei lovituri de tun trasă din Calafat în contra vrăjmaşului, în ziua de 15 mai 1877, care a avut drept răsunet Neatârnarea proclamată de Corpurile Legiuitoare”(proclamaţie ce a avut loc la 9 mai 1877 în sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor – n.n.). S-a intenţionat ca acest monument să redea exact momentul de la 15 mai 1877, ora 19:30, când domnitorul Carol a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului (acest prim foc fiind executat de tunul 1 din bateria Carol I), moment în care domnitorul Carol a rostit memorabila frază „Asta-i muzica ce-mi place!”. Conform contractului încheiat, monumentul trebuia să aibă 9 metri înălţime totală (7,70 metri înălţime de la soclu la creştetul statuii) şi 6 metri lăţime la bază. Statuia Regelui Carol I, aflată în vârful monumentului, trebuia să fie înaltă de 3 metri. Toate piesele trebuiau să fie din bronz, iar soclul şi treptele din piatră de Gura Văii sau piatră de Bulgaria. Piesele componente ale complexului monumental urmau să fie: statuia Regelui Carol I, grup alegoric compus din două tunuri, generalul Cernat cu harta în mână, maiorul Jack Lahovari, doi tunari la primul tun (unul trăgând şi altul în aşteptare), trei figuri la cel de-al doilea tun, un basorelief ce reprezintă în copie tabloul lui Nicolae Grigorescu „Lupta de la Smârdan”, un basorelief ce reprezintă lupta de la Rahova cu maiorul Merişescu, un basorelief ce reprezintă şedinţa istorică a Adunării Deputaţilor, cu I.C. Brătianu declarând independenta României. La 30 august 1909, Societatea „Smârdan” (ce număra acum 8657 de membri) a luat parte la serbarea luării Griviţei – prilej cu care, de la orele 2 până la 6 după-amiază, în grădina Minerva s-a prezentat publicului macheta monumentului, cu îndemnul de a contribui fiecare după posibilităţi la ridicarea acestuia. Multe persoane și instituții au susținut moral și financiar realizarea monumentului. Monumentul a fost turnat în bronz la Florenţa, la fonderia Lippi, în perioada 1909-1912 şi la acea vreme a însemnat cel mai mare monument militar din ţară. Odată finalizat, a fost amplasat la intrarea în parcul Bibescu, pe locul fostei fântâni a lui Bogdan, cunoscută şi cu numele de Fântâna cu ţeapă (fântână ce fusese demolată de autorităţi pe la 1910 - 1911). Festivitatea dezvelirii monumentului a fost stabilită pentru ziua de 21 mai 1913, ora 2:30 p.m. Să ne imaginăm acea zi memorabilă, după cum ne-a rămas mărturie programul oficial:

sosirea Majestăţii Sale Regina, a A.S.R. Principele Ferdinand, a Familiei Princiare şi a miniştrilor. Vor fi întâmpinaţi la gară de către autorităţile militare şi civile, de asemenea de către domanele Craiovei. O companie a Batalionului 5 Vânători va da onorul, cu drapelul şi muzica Regimentului Dolj, Nr.1.
de la gară cortegiul va merge la monument străbătând străzile Carol I, Justiţiei, Unirei şi Bd. Anastasie Stolojan (azi Bd. Ştirbei Vodă).
în chioşcul regal se vor face prezentările: generalul Gigurtu îi va prezenta pe membrii comitetului, primarul va prezenta persoanele „de distincţiune”.
P.P.S. Sofronie Craioveanul, episcopul Râmnicului Noului Severin, va oficia serviciul divin ce va precede dezvelirea monumentului.
vor ţine discursuri generalul Gigurtu (care va citi şi o telegramă din partea Regelui Carol I, trimisă cu acest prilej), primarul N.P. Guran şi Principele Ferdinand.
vor defila: şcolile de fete, Şcoala Normală de Învăţători, veteranii „Nouă şi cu sergentul zece” din Vaslui (fiind prezent însuşi Peneş Curcanul, pe numele său real Constantin Ţurcanu), veteranii din Moldova, veteranii Societăţii „Smârdan” din Oltenia, corporaţiile de meseriaşi, ofiţerii din garnizoană (fără trupe), trupa de detaşamente venite din ţară, elevii Gimnaziului militar. La sfârşit vor defila trupele din garnizoană, în următoarea ordine: Batalionul V Vânători, regimentul Doljiu Nr.1, regimentul Rovine Nr.26, regimentul 1 de Călăraşi, regimentul 1 de Artilerie în cap cu bateria a IV-a (cea care a tras primul foc de tun din Calafat asupra Vidinului, la 15 mai 1877), Regimentul 9 de Artilerie şi Escadronul de tren.
după terminarea festivităţilor M.S. Regina, A.S. Regală Principele Ferdinand şi însoţitorii vor vizita parcul Bibescu, apoi se vor înapoia la gară de unde, cu un tren special, se vor înapoia în Capitală.
seara, de la ora 8:30, mare iluminaţie. Circulaţia este interzisă până la 12 noaptea pe străzile Carol I, Justiţiei şi Unirei.

În perioada august-septembrie 1948 autorităţile comuniste au demontat Monumentul Independentei, motivând că era „necorespunzător din punct de vedere politic” şi avea „o relativă valoare artistică”. Macheta se găseşte încă la Muzeul Olteniei – Secţia Arheologie-Istorie.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, dar și unele trimiteri poștale din vremuri diferite.

Liceul Carol I

Librăria Socec

Școala de pregătire a ofițerilor de artilerie de rezervă

Școala normală de băieți

Cazarma artileriei

Strada Al. I. Cuza

Casa Doi Lei

Palatul Minerva

Școala Madona Dudu

Palatul Constantin Mihail

Prefectura

Casa Alexandrescu

Palatul de justiție

Biserica Sfânta Treime și Monumentul Știrbey-Vodă

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite.